Page 5 - 1923-09
P. 5
10—V. 1923 ------------------- ----------- -------- C O S I N Z A E N A - - - - - - - - - ■ Pag. 141
căzând, obosite, pe umerii subţiaţi. Goana ză'tor de tulnic răsbate lin şi dulce
In şopotul lor pribeag urechea mea, prin întunerecul crescând, un altul
hipersensibilă, deosebeşte clar, me Pe poieniţa înprejmuită de secu îi răspunde, apoi se pierd încetul
lodia duioasă a troparelor de po- larii molizi, turma de oi paşte răs- ca un freamăt uşor.
grebanie. Şi în cadrul amintirilor şi leţită pe malurile celor două pârâi Focurile dela stâni străjuesc tre
al perdutelor nădejdi, se conturează aşe ce-şi strecoară undele limpezi murător în răcoarea nopţii. Din
clar rana, pentru care, un sfert de prin patul de muşchi spre părăul când în când s’aude câte-un şue-
veac, n’a găsit tămăduitoarea iarbă. din vale. Sătui de iarba moale, câ rat prelung al ciobanilor voinici şi
Şi fără se vreau aduc prinosul o- ţiva mieluşei stau tolăniţi deoparte, lătratul răguşit al cânilor de pază,
bicinuit... Simţesc cum se desprind la umbra răcoroasă, rumegând alene. apoi recade totul într’o tăcere mută.
din tainicul rezervoar al durerilor Tinărul cioban, un făt frumos cu Iar de sus, din cerul liniştit
pământeşti doui stropi de cleştar... plete lungi şi negre, încins cu o miile de stele îşi tremură sclipirile
E darul cu care stropesc, de ani de curea din coaje de molid, doineşte vioaie peste muntele înmărmurit în
zile, mormântul celei dintâi iluzii ri visător din fluerul măiestru, răzi- umbră.
sipite. Azi e aniversarea zilei, când mat într’un ciomag frumos cioplit SABIN G. TRUTIA
sufletul meu şi-a zăvorit porţile, — de paltin, — iar lângă el cul
plângând în umbra lor durerea pri cat pe labe dormitează liniştit un
mei amăgiri.
câne ciobănesc.
— Va urma — Doi sturzi se ’ngână fluerând un Căsătoria Principesei
deva ’n brădet. E zi de mai şi
cald. Iolânda
Departe... sus... la înălţimi ame
La 9 Aprilie s’a serbat la Quiri-
Gânlecele mele. ţitoare în dreptul soarelui, un şoim nal nunta principesei lolanda, fiica
se leagănă ’n albastrul cerului se cea mai mare a perechii regale ita
Nopţile dc vară nin. O clipă se opreşte, apoi strân- liene cu Gontele Calvi di Bergolo,
Nopţile cu stele, gându-şi aripele sure se coboară despre care am mai vorbit jn co
Inii înfiripară iute asemenea unei isbiri de fulger loanele revistei noastre.
Cântecele mele. spre ceata mieluşeilor ce dorm ne O mulţime imensă a salutat pe
păsători la umbra răcoroasă. De fericiţii căsătoriţi cu strigătul fa
Fără de-alinare odată se ridică, luându-o spre codri scist: Eia, Eia, Alala.
Pribegind mă poartă, petrecut de geamătul strident al Înainte de orele 10 invitaţii au
Bat şi cer intrare mielului răpit. sosit pentru ceremonia civilă. Sala
La-a vieţii poartă. Ciobanul trezit din amorţeală tronului, care comunică direct cu
tresare buimăcit, iar oile o iau la apartamentele regale a fost special
Vin pe îndelete, goană speriate, căutându-şi adă amenajată pentru acest scop. Func
Mă alintă 'n taină, post. ţiunea de notar al Coroanei a în
înger bun le dete Şoimul opăcit în sbor de despe deplinit-o conform unui vechiu obi
Măestrită haină. ratele svâcniri se lasă jos pe un cei preşedintele Consiliului d. Mus
pat de muşchi isbind puternic cu solini. Cea de ofiţer al stării civile
vânjoasele-i aripi în trupul slăbit preşedintele Senatului d. Tittoni.
Cântecele mele D. Mussolini era în redingotă
Paseri călătoare, al mielului în agonie, al cărui ultim fără decoratiuni.
Leagăn au în stele, geamăt de durere străbate tremu
Cuib în orice floare. rător, ca un plâns lugubru prin Mireasa şi-a făcut apariţia la
crengile bătrânilor molizi. braţul regelui Victor Emanuel. Doi
Ciobanul îl zăreşte, scapă fluerul paji albi purtau trena somptuoasă
Când le chiem in ceasuri din mâni, apoi cu strigăte puternice a rochiei. In urmă venia regina
De singurătate, o ia şi el la goană după răpitor mamă la braţul prinţului Conrad de
Vin cu dulci popasuri asmuţându-şi cânele voinic. Bavaria, apoi regina Elena la bra
Cântecele toate.
Şoimul speriat de sgomotul tre ţul fiului său.
zit, îşi lasă prada jos luând-o în După ce d. Tittoni a dat cetire
Imi alină dorul, sbor grăbit spre vârful unui brad. articolului din cod, schitnbându-se
Găndu-mi însenină, Rotindu-şi albul ochilor ageri pri cei doi „si“ (da) tradiţionali, gre
Şi luăndu-şi zborul, veşte dispreţuitor în jur, ştergân- fierul a cetit actul de căsătorie,
Trec înspre lumină. du-şi pliscul însângerat, apoi scu- care s’a iscălit şi pe urmă s’a for
turându-şi stuful penelor sure se mat cortegiul pentru capela Pau-
Şi ca puii care lasă plutind în văzduhul răcoritor lina, adecă a palatului, unde nu
Cuibul drag îşi lasă, cu aripile ’ntinse. s’a mai servit delà 1870, dela ocu-
Nici unul din zare Se înalţă sus... şi în rotiri uria paţiunea Romei de trupele lui Vic
Nu mai vine — acasă. şe dispare în orizontul îndepărtat. tor Emanuel. Pentru întâiaş dată de
Emil A Chiffa. Ciobanul mâhnit ridică în braţe atunci Capela a fost din nou des
trupul plăpând al mielului ucis, ne- chisă din ordinul Papei.
tezindu-i blana moale murmurând, Serviciul divin a fosf oficiat de
Cetiţi ţi răspândiţi iar cânele priveşte gânditor... Mgr. Beccaria, marele Capelan al
Soarele se lasă după colnic în Regelui, asistat de patru preoţi mi
„Cosinzeana“ roşind apusul şi umbrele serii co litari, în ritul prescris pentru nun
bor mângăitoare. 4Jn glas pătrun-
ţile regeşti.
