Page 4 - 1923-09
P. 4
Pag. 140 ---------------------------- C O S I N Z E A N A ---------------------------------------------- 10—V 1923
Carnetul lui Radu Roman
de Mihail Gaşpar.
VIII. lenare. Alt veac şi alt genunche de gustele şi pietroasele cărări ale a-
om v’a încerca aceasta. In suflet cestei vieţi, am cules altă învăţă
Mirosul floarei de tei mă îmbeată cumpenesc probabilităţile, cum are tură. Şi dacă am cules-o. m’a mirat,
formal, de vre-o două zile. E un să fie, şi, peste tot, care ar putea cum de nu a fost băgată în seamă
miros dulceag, insubstanţial, nelă fi rezultatul. Şi dacă nici veacul a- de acei, cari au frământat înaintea
murit; dar sufletul pare că nu se cela şi nici oamenii acelui veac nu mea cărările grele ale aceleiaşi vi
poate sătura de dânsul. Străbate vor putea clătina nici cât o iotă...? eţi. In tovărăşia Ta călătorind Me
până în cel mai tainic ungher al o- phisto, prinzând mereu restrângerea
Pe crenguţa din~vîrful cireşului
dăiţei mele şi, ca un biruitor, alungă meu să aşează o păreche de vrăbii. râsului tău răutăcios, ţinut de acest
biet duiosul miros al busuiocului râs mereu pe drumul cel drept, am
irosit. Ca şi cum şi aceste două e- El, obraznic ca tot neamul, îşi as
cute ciocul de scoarţa crengii. Ea, văzut, că e o minciună superiorita
terice substanţe ar fi supuse acelo tea mea închipuită. In cadrul ne
raşi legi ale eternei distrugeri. O timidă ca orice fecioară; priveşte cu cuprins al firii, eu sunt cu nimic
iarnă întreagă, cele câteva firicele spaimă şi temere la dânsul. O apro
înegrite, coborau în cuprinsul în priere bruscă o face să-şi schimbe mai mult, decât musca obraznică,
care-mi ţârăe la urechi. Doar că a-
gust al schimniciei mele, întregul locul. El o urmăreşte într’o clipă, vem aceiaşi menire. Să depunem
farmec al primăverii apuse; pentru stăruind în obrăznicie. Temerea ei cantitatea de phosphor stabilită pro-
ca acum, să cedeze biruitorului nou, cedează unei curiozităţi. In sufletul porţionat din veac, pentru asigura
tiner şi cuceritor. Comparând acest ei candid poate lucrează aceeaşi rea vieţii în univers.
fenomen, sufletul meu, pururea pri lege a instinctului, deşteptând con
Şi atunci, dacă e aşa, pentru ce
beag, să aşază iarăşi pe bătrâna turul unor dorinţi fără nume. In atâta frământare?
peatră de hotar, cercând să cuprindă graiul lui. vrăbioiul o acopere cu La ce bun cultură, progres, şe-
înţelesul atâtor lucruri neînţelese. căldura iubirii. La o nouă apropri dinţi umanitare?
Rotind în cercuri largi, încearcă să ere, dânsa nu mai fuge, se apără. Iar dacă nu este aşa, atunci, cine
se apropie de marea taină a vieţii. Dorul de cucerire se intensifică, are dreptate asupra ţelului vieţii:
Şi din adâncul complexului încur declaraţiile ciripite tot mai grăbit
cat, dibuind ca un orb,* îşi face şi mai cald se aglomerează... tru Rabindranath Tagore sau, fieerta-
tul părintele Zachei din Pologii Bă
cale eterna întrebare: pentru ce? purile se aproprie. Se face o pausă
în intercalarea ei, eca şi cum dân natului, că viaţa nu face cât o gro-
Simţurile mele, toate, perfecţio sul i-ar şopti ceva la ureche. Fe şiţă găurită?
nate prin creştere şi cultură, se co meiuşcă se cutremură ca atinsă de * *
mentează mereu asupra chestiei: un curent de vrajă, trupurile se des *
care este scopul, care este ţinta? prind de crenguţa subţire trecând IX.
De unde, pentru ce şi unde? Şi în zbor scurt spre o grădină în ve ..18 Mai... In ziua aceia caisii în
treimea aceasta, învălitâ în misterul cini. In clipa plecării, el, scoase un floreau la fel. Acelaş miros ondula
veciniciei, planează ca o nevăzută
sabie a lui Damocle deasupra mea ciripit prelung şi strident. Era trîm- în văzduh şi, acelaş soare înfier
biţa biruinţei.
bânta firea. Ca şi azi, simţiam şi
şi a tuturora. Ce legătură este între Cine a fost sfătuitorul acestei pă- atunci pretutindeni,-eternul puls al
mine şi caisul de sub ferestrii? Ce
consecinţă logică între dorul sufle rechi ? vieţii. Dar eu, eu eram un altul.
S’au strecurat, trecând în nemăr
tului meu şi mirosul teiului de Ru In care dar au legat căsătorie şi ginire douăzeci şi cinci de ani. Pen
salii? Cine descurcă taina plesnirii care preot a binecuvântat legătura
mugurului de brad şi neliniştea nop lor? tru eternitate o nimica, pentru măr
ţilor din preajma nnereţii? ...De ce râzi, Mephisto!? ginită noastră fiinţă o eternitate. Şi
nu înţeleg de ce sufletul meu se
Privirea mea aleargă peste coasta Nu râde, ci ajută-mi să descurc opreşte mereu asupra zilei acesteia?
troenitâ de floare. Primăvară pretu cât de cât taina aceasta mare. Nu, Pentru ce ţine se facă în această
tindeni. Cântec, miros dulceag, şi nu cer aceasta, ar fi prea mult. Ci zi pe cioclul, desgropând mormântul
îmbătător de simţuri, soare ferbinte, arată-mi rostul meu de om, în imen celei dintâi iluzii risipite? Căci
chemări de dragoste în toate păr sul cuprins al firii. ziua aceasta cu adevărat,, e zi ani
ţile. Ori unde priveşti, vezi goana Atât cer şi nimic mai mult. Ţi-se versară. Sunt douăzeci şi cinci ani
după dulcele vieţii. Începând dela pare că cer mult? Nu. Doar mă ştii de când mi-am dus la proapă prima
umila insectă şi până la om, totul împăcat cu destiuul; nu mă revolt iluzie, răsărită în calea mea de pri
e supus aceleiaşi porunci siluitoare: şi nu mă umilesc. I-mi ţin drumul beag într’o mohorâtă zi de toamnă.
înmuiţiţi-vă! pe care am crezut că trebue să-l întâiul vis al tinereţii mele, fii
urmez.
Şi fără să vreau, fără să-mi dau binecuvântat!
seama măcar, la poarta sufletului Căci nu pot pricepe, vezi, un lu Şi, binecuvântat să fie, şi zăbra
meu se opreşte, sfidătoare, o nouă cru. Am învăţat că eu, omul, formez nicul cernitelor aminit’ri cari bat
întrebare: Unde începe în această coroana firii. năvalnic, la poarta sufletului meu
împărăţie a firii virtutea, şi unde Credinţa aceasta, care a fost a obosit, în această zi de Mai.
păcatul? părinţilor mei şi, a părinţilor părin Din fondul luminos al aniloi tre
Mă cutremur şi nu îndrăznesc să ţilor lor, am moştenit-o deja prin cuţi. risipitele frunze din cununa
plec mai departe. Mi-e teamă să puterea sângelui. In aCeastă credinţă vestejitelor nădejdi zboâră spre mine
mă ating de pilaştrii credinţelor mi am crescut. Dar, piibegind pe în răzleţe, rotesc în jurul capului meu,
