Page 8 - 1923-12
P. 8

Pag. 184                                C  O  S  I N  Z  E  A  N  A  ---------------------------------------------  25-VI 1923

                La  13  Mai  anul  acesta  Aero­                Carnetul lui Radu Roman
              clubul  Franţei  a  reconstituit  aceasta
              pilorească  şi  curioasă  primă  ascen­                        de Mihail Gaşpar
              siune  în  balon  în  grădina  Tuilerii-
              lor din Paris.                                     XII.                 veacuri  de-arândul  au  dus  atâtea
                Tot  în  acest  an  se  serbează  şi                                  bogăţii,  stoarse  din  sudoarea  şi  la­
              centenarul  dela  moartea  ilustrului   ...„împăratul  Traian“  face  o  curbă   crimile  neamului  meu,  din  blagos­
              fizician Charles.                   mare,  pentru  a  ocoli  capul  Tuzla.   lovitele  câmpii  ale  ţârii  româneşti,
                                                  Farul,  în  zorii  zilei,  pare  degetul
                                                  arătător  al  unui  uriaş  îngropat  sub   spre  acelaş  oraş  de  aur.  Şi  tot  pe
                                                  apă,  în  vreme  ce  stâncile  ţermului   aceste  valuri  au  trecut  mii  de  robi,
                        Fa slană                  dantelat, se aseamănă cu nişte sprin-   mii  de  fete  zmulse  de  pe  acelaş
                                                  cene năpraznice. Pe copertă, la acest   pământ  şi  din  acelaş  neam,  pentru
              Un foc se sbate’n pragul morţii     ceas  timpuriu,  nu  este  nimeni.  Pe   plăcerile’mai  marilor  aceluiaş  oraş.
              In pâlpâiri tremurătoare;           puntea  de  comandă  secondul  se   Câte  planuri,  câte  doruri,  câte  la-
                                                                                      crămi  şi  câte  blăşteme  n’au  făcut
              In jurul lui întinşi pe glugă       plimbă  plictisit,  cu  manile  la  spate   aceiaşi cale pe care o fac eu?
              Dorm doi ciobani păliţi de soare.   căscând  înfundat.  Numai  matelotul
                                                  dela  cârmă  stă  încremenit  lângă   Ce  s’au  ales  din  toate  acestea?
              Un câne stă de veghe încă           roată,  cu  privirea  fixă  la  busolă.   Nimic.
                                                                                        Soarele  şi-a  făcut  cursa  ca  şi  azi,
              Cu ochii ţintă spre pădure;         Sinii  mării  aburesc.  Din  tainice  a-   luminând  şi  încălzind  deopotrivă  pe
              In staul oile-obosite,              dâncuri  rebufnesc  unde  de  acreală.   tirani  şi  pe  robi,  pe  desfrânaţi  şi
              Se lasă somnul, să le fure.         Din  lumea  ce  moare  acolo,  în  ne­  pe cei virtuoşi.
                                                  bănuitele  adâncuri  de  milioane  de
                                                  ani,  şi  zi  de  zi,  gazurile  îşi  fac  cale   Iar  marea,  va  fi  fost  şi  atunci
              Se simte-o linişte adâncă           spre  neant,  îndeplinind  şi  ici  şi   mereu  verde-sură  ca  şi  azi,  râzând
              întreg pământul cucerind                                                sfidătoare  şi  reoglindind  în  mii  şi
              Pe când o stea din înălţime         acolo  un  post  pe  care  noi,  fosilele   mii de chipuri razele soarelui care-o
              Brăzdează cerul licărind.           unui  alt  mileniu,  îl  bănuim  azi  fărăi   iubeşte din începutul începuturilor.
                                                  a-1  cuprinde.  Departe  înspre  răsărit,
                                       Aurel Pop                                        Lacrămile  cari  au  stropit  supra-
                                                  zidul  de  ceaţă  se  luminează  pe  în­
                                                  cetul.  Culori  spectrale  se  conturează   faţa-i  nepăsătoare  n’au  adăugat  ni­
                      Flori de vară               pentru  clipe,  pentru-ca  după  un   mic şi n’au schimbat nimica.
                                                                                        La’dreapta  coasta  de  argint  scli­
                                                  timp  anumit  să  se  statornicească   peşte  în  bătaia  soarelui,  iar  pro-
              Stropi de ploaie bat în geamuri     biruitorul  roş,  culoarea  iniţială,  de-   mo’ntorul Caliacra se ridică ca uriaşă
              Plângătoarea lor povară,            miurgică.  Şi  dintr’odata,  stropit  de   strajă  la  marginea  pământului  ro­
              Strune rupte, risipite,             miriade de’boabe brilantate, se iveşte   mânesc. Balcicul ascuns în verdeaţă
              In vârtejul de afară____            faţa  roşie,  scăldată  în  ceaţă  şi  rouă   şi  lipit  de  mal  mai  că  nu  se  vede.
                                                  a  soarelui.  Sirena  răcneşte  prelung,   Âdio, scump pământ românesc! Ţara
                                                  resfirându-se  peste  imensele  nesfâr­
              Tresărind, eu cat în mine                                               atâtor  viteji  şi  atâtor  nemernici,  ră­
              Şoapta verii ce s'a dus             şituri  de  apă  şi  o  boare  lină,  rece   mâi cu bine!!
              Şi-a pierit, în zări, cu svonul     împrăştie  din’  calea  lui  Phoibos   Glasul  speriat  al  unui  „gong,,
                                                  Apollo şi ultimele sdrenţe de ceaţă.
              Călătoarelor de sus.                                                    chiamă călătorii la dejun!
                                                    Marea  se  resfaţă,  înălţindu-şi  sinii
                                                  puternici  ca  o  femee  în  preajma
              Flori de vară ofilite               dimineţii  de  după  o  noapte  de  ne-
              In uitare eu vă las,                dormire,  mişcându-se  a  lene  în  pa-            XIII.
              Căci din toate cea mai dragă,       tu-i  de  sidef.  Mateloţi  tineri,  cu  fe­  Călătoria  Constanţa-Constantino-
              Cea mai sfântă mi-a rămas.          ţele  supte  şi  bronzate  apar,  îndrep-  pol,  de  scurtă  durată,  nu  obligă  pe
                                         Gr. Veja  tându-şi trupurile tinere. Pescari tre­  călători  de  a  lega  cunoştinţă.  Ră-
                                                  ziţi  de  foame,  ţâşnesc  ca  nişte  bul­  zimat  cu  spatele  de  parapetul  din
                          Găinlă                  gări  de  zăpadă  venind  dinspre  ţerm,  pupă  şi  acoperit  de  umbra  bărcii
                                                  căzând  din  înălţimi  uşori  ca  nişte   de  salvare,  trec  în  revistă  călătorii.
                  Eri am prins-o pe cărare        fulgi, peste valuri.                Cei  mai  mulţi  tipuri  obicinuite:
                  Şi-am jurat o sărutare            Pe  urma  vasului  apele  caută  să  ovrei  voiajori,  vorbind  cu  mânile,
                             Dela ea___           se  niveleze  în  triunghiul  tăiat  de  greci  palavragii  cu  priviri  şirete  şi
                                                  dânsul.  De  sub  copertă  răzbeşte  neliniştite,  turci  sobrii  şi  aşezaţi.
                                                  miros  de  cafea  prăjită.  Cu  o  uşoară  Câteva  eleve  ale  unui  pension  din
                  Când plecase, supărată,         înclinare  vasul  ia  direcţia  spre  Sud,  Iaşi,  cu  două  profesoare,  umpleau
                  S’a jurat că altă dată          spre  crasul  înspre  care  mă  poartă  coperta cu ciripitul lor voios. încolo
                             Nu mai vrea.
                                                  dorul  de  aproape  un  sfert  de  veac.   nu  mai  era  nimeni.  Adecă  da.  In
                                                  Prin  minte  îmi  trec  icoane,  prinse   umbra  celor  două  hornuri  şedeau
                  Am plecat azi, după toate       din  alte  lumi.  Văd,  tăind  acelaş  două  dame  voalate.  Erau  în  doliu.
                  Să o rog că poate-poate         drum  spre  acelaş  oraş  de  aur  pe   Costumul  lor  negru  contrasta  cu
                             M’o erta___          lopătarii  din  Oleg,  mânând  cu  tru­  cadrul  vesel  al  bordului.  Sus,  pe
                                                  purile  îndoite  de  povara  lopeţilor  fruntea  de  comandă  locul  secon-
                  ....Şi — în pragul înserării —   grelele  bărci,  în  care  un  suflet  de   dului  îl  luase  căpitanul,  un  român
                  Ea — la capătul cărării         visător  îşi  ducea  întreg  orgoliul  de  îndesat  cu  părul  şi  bărbişonul  ar­
                             M’aştepta.           glorie  şi’mărire.  Şi  văd  şi  sombrele  gintat.
                                     Const. Crişan  galere  cu  semiluna  la  catarg,  cari  Soarele încălzia de-abinelea. Peste
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13