Page 9 - 1923-12
P. 9

25—VI 1923 -------------------------------  ----------  C  O  S  I N  Z  E  A  N  A    - - - - - - -  Pag. 185

      valuriie  verzi-albastre  căldura  în­  Eh!  Ce-mi  pasă  mie  de  ne­                 XVI.
      cerca  să  toarne  acea  apă  a  morţi­  voile ei.
      lor,  mirajul  şesurilor  înferbântate.   Încerc  să  prind  din  nou  mirajul   ...  Un  răcnet  prelung  al  sirenei
      Coasta  bulgărească  se  vedea  de­  icoanelor  uitate.  Inzădar.  Figura   rescoli  li.iiştea  mării  pe  mari  întin­
      parte  înspre  vest  cu  o  dungă  sură,   femeii  acesteia,  a  cărei  esistenţă   deri.  Ne  apropiem  de  intrarea  în
      spălătăcită.                        nici  n’o  bănuiam  cu  o  oară  înainte   strâmtoare.  Signalul  sunase  pilotului
        Cine  pot  fi  cele  două  dame?   se  intercalează  mereu  în  lanţul  ve­  turc  pe  care  avem  să-l  luăm  până
      Merg  în  calea  unei  nenorociri   deniilor mele.                      la  post.  Nu  pot  reprima  o  uşoară
      sau  fug  de  una,  care  a  dat  peste   Ce vrea ?                     enervare.  Un  dor  nebun,  nepotolit,
      dânsele  undeva  într’o  ţară  depăr­  Ah!  Mephisto,  eşti  aici  ?  De  ce   o  înfrigurare  mă  cuprinde:  Bosforul
      tată?  Gândesc  aşa,  fiindcă  îmi  fac   ai râs?                       visurilor,  Bosforul  amintirilor  de  a-
      impresia  de  străine.  De  ce  ?  Nu               * *                 cum  douăzeci  de  ani  îl  revăd  din
                                                          *
      ştiu, dar am această impresie.                                          nou.  In  curând  am  să  culeg  adânc
        Cea  mai  tineră  pare  fi  o  frumu­            XV.                  în  suflet  tablourile  cari  mi-au  stă­
      seţe  nordică,  înaltă,  bine  încheiată                                pânit cândva fiinţa.
      şi  blondă.  Aceasta  o  arată  cele  câ­  La  masă,  steward-ul  mă  dădu   Ce  încet  lucrează  azi  maşinile  ?
      teva  şuviţe  de  păr  pe  care  vântul   vecin  polonezelor.  După  formalită­  Sau  sunt  bătăile  inimei  nerăbdă­
      le  scotea  de  sub  voal,  jucându-se   ţile  prezentărilor,  conversaţiunea  în­  toare?  Soarele  se  închină  încet  spre
      cu dânsele. Cealaltă poate fi o mamă  cepu  agale  şi  învârtindu-se  în  jurul   apus.  Când  îşi  va  ascunde  faţa  în
      sau  damă  de  companie.  Eleganţa  obicinuitelor  banalităţi.  Marea,  etern   mare,  ochii  mei  vor  paşte  icoana
      lor  discretă  şi  ţinuta  măsurată  vă­  subiect  de  conversaţie  şi  inepuisa-   unică  a  Cornului  de  aur  scăldat  în
      deşte  dacă  nu  o  înaltă  situaţie  so­  bil,  umplea  cadrul  sec.  Căpitanul   pulbera aurită a apusului de soare.
      cială, o educaţie aleasă.           comandor,  pururea  amfitrion  pentru   Prin  minte  îmi  fulgeră  un  nume:
        Vorbesc  încet  şi  admiră  marea.  pasagerii  clasa  întâi,  susţinea  voia   Kanlidja !
      Un  potop  de  râsete  vesele,  venit  bună  cu  povestiri  tragicomice  din   Un  „garcon“  imi  comunică  do­
      din  partea  unde  erau  elevele  le  si­  viaţa lui de marinar.        rinţa  contesei  Danilovicz de  a o în­
      leşte  să  întoarcă  capul  întracolo.   Când  vinul  servit  în  abundenţă,   soţi pe bord.
      La  văzul  tinereţii  vesele,  cea  mai   potenţâ  discuţia  şi  formă  grupările   Ce vrea cn mine?
      tineră  are  un  surâs  blând,  dureros,   între  pasageri,  mă  trezii  izolat  cu
      cu  o  nuanţă  de  ertare.  Ca  şi  cum   vecinele  mele.  Instinctul  meu  nu        XVII.
      ar  fi  înţeles,  că  sunt  unii  cari  râd   mă  înşelase.  Dama  tineră,  cea
      când altora li-e să plângă.         blondă,  era  contesa,  cealaltă  damă   ...  înainte,  ţermul  european  se
        Trecând  pe  la  serviciul  persona­  de  companie,  o  rudă  îndepărtată  şi  îmbrăţişează  cu  cel  asiatic.  Coline
      lului  cer  să  mi  să  arate  tabloul  că­  săracă.                    verzi  par  a  ne  închide  drumul  Fa­
      lătorilor.  Intratâtea  nume  banale  o-   Am  vorbit  de  ţara  lor,  de  Polo­  rul  dela  Feneraki  se  înalţi  pe  o
      chiul să opreşte asupra unuia: Con­  nia,  de  zbuciumul  acestui  popor  e-  stâncă  împinsă  în  mare  ca  un  pin­
      tesa Lydia Danilovicz Varşovia, Ma-   roic  cu  atâtea  pagini  aurite  în  tre­  ten.  Sirena  urlă  chemând  pilotul.
      ria  Dudinsky  Varşovia.  Ţinta:  Con-   cutul  lui.  Tineră  contesă  era  o  po-   Pasagerii  proptiţi  de  parapet  bino-
      stantinopol.                        leneză  de  rasă.  Blondul  nordic  era   clează  depărtările.  In  ciripitul  vesel
        Sunt lămurit.
                                          o  infiltraţie  veche,  provenită  dela  o   al  pensionului  din  Iaşi  şi  esclamaţii
                                          stiăbunicâ  din  Litvania.  Vorbia  o   banale,  cei  câţiva  turci  impun  prin
                     XIV.                 franceză  admirabilă  şi  din  toată   seriozitatea  lor.  Unde  se  gândesc
                                          vorba  transpira  un  patriotism  sin­  oamenii  aceştia  acum?  Contesa  ştie
        Trântit  pe  chaiselonge-ul  din  ca­  cer, cald.                     să  pue  mulţime  de  întrebări.  Cu­
      bină,  închid  ochii.  Sufletul  meu   Când i-am amintit că cunosc Bos­  noaşte  foarte  bine  istoria  osmanlii-
      caută  să  adaste  ţermii  feerici  pe   forul  de  mai  de  mult,  că  merg  spre   lor  şi  are  un  dar  osebit  de  a  con­
      cari o să-i revăd înspre sară. Icoane   a-l  mai  vedea  odată  în  viaţă,  vă­  versa.  Glasul  ei  brodat  pe  un  fond
      spălătăcite,  icoane  vechi  îmi  resar   zui trezindu-i-se interesul.  bărbătesc are un timbru interesant.
      în  suflet.  Stambulul  de  altădată  îmi                                 Fac  constatarea  că  e  frumoasă.
      apare  cu  întregul  farmec  al  anilor   N’am  întrebat  de  ce  poartă  doliul   O  faţă  brună,  câştigă  mult  de  pe
      prin prizma căror t îl văzusem. Oa­  şi  nici  ce  caută  în  Sud.  Cred  însă   urma  celor  duoi  ochi,  de  un  alba­
      meni  şi  străzi  le  văd  aevea,  în  lu­  că  vorba  mea  mulcomă  şi  fanatis­  stru  închis.  Fruntea,  frumos  boltită,
      mina  mulcomă  a  amurgurilor  de   mul  meu  pentru  locurile  înspre  cari   vădeşte inteligenţă.
      sară,  fermecătoare,  cum  nu  cred  să   mergeam  a  făcut-o  să  bănuiască   Cu  un  ţipăt  prelung  şi  strident
      mai  fie  altundeva.  Silueta  minare-   scopul.                        „Traian“  intră  in  Bosfor.  Simţesc
      ţilor  ţuguiaţi  îmi  apar  ca  nişte   Aprinsese o ţigare fină, parfumată   cum  nervii  mei  încep  a  se  nelinişti.
      semne de esclamaţiune puse Ia sfâr­  şi  asculta  cu  ochii  pe  jumătate  în­  Ca  într’un  caleidoscop  piesagiile  se
      şitul  unor  sure  din  Coran.  Oare  pe   chişi  descrierea  ce  o  făceam.  Punea   schimbă  pe  clipe.  Boiu-Deze,  Be'i-
      contesa  Danilovicz  ce  dor  o  poartă   întrebări  cari  vădiau  că  a  citit  mult,
      spre aceleaşi meleaguri?            că  cunoaşte  obiceiurile  locului  în   cos, Candilli, Terapia...
        Tresar.                           spre care mergem.                     O  înfiorare  a  nervilor,  un  senti­
        Cum  ajunge  contesa  Danilovicz    Când  s’a  ridicat  masa,  ne-am   ment fără nume, imens, necuprins.
      să  se  întreţese  în  pânza  visărilor  despărţit  cu  promisiunea  de  a  re-   Mă  simţesc  atât  de  mic,  atât  de
      mele?                               mânea  aproape  unii  de  alţii.  Soco­  slab şi atât de fericit.
        Jeleşte  un  mort  şi  caută  uitare  la  tea  să  rămâe  două  luni  în  oraşul   Te-am revăzut Stambul !!
      poala  pădurilor  de  portocali  si  o-   de aur.
      leandri?                                                                           - - - - - - - I I - - - - -
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14