Page 10 - 1923-20
P. 10

CAPITOLUL XIV.             va  fi  să  încercăm  să  ducem  în  lu­  —  Tipul  acestui  neam  de  oamen
                        Urmare.                mea  civilizată  minunatele  desco­  — zice cu voce sonoră — judecând
                                               periri pe care le-am făcut.         atât  după  capacitatea  cranială,  cât
                                     u
                 „Adevăratele învingeri .
                                                 Stând  în  ascunzişul  nostru  acum   şi după unghiul faţial sau alte indicii,
             Ne-am  închipuit  că  urmăritorii   puteam  să  examinăm  mai  în  tignă   nu  poate  fi  conziderat  de  un  tip
           nostrii,  oamenii-moime  nu  ne  ştiu   indienii  pe  care  i-am  salvat.  Erau   inferior;  din  potrivă,  trebue  sâ’l  în­
           ascunzişul  din  desişul  de  spini,  dar’  oameni  mici,  uscăţivi,  activi,  bine   şirăm  cu  mult  mai  sus  în  scală  de­
           ne-a  fost  dat  prea  de  grabă  să  gă­  închiegaţi,  au  păr  negru  neted  prins   cât  pe  unele  triburi  sud-americane,
           sim  că  ne-am  înşelat.  De  jur  în   în  mănunchi  la  ceafă  cu  sfori  de   pe care le-aş putea numi. Nu ne-am
           jur  în  pădure  nu  se  auzea  nici  un   piele  şi  acoperiţi  cu  piei  de  ani­  putea  explica  posibilitatea  desvol-
           zgomot,  parecă  şi  frunza  de  pe  ar­  male.  Aveau  faţa  fără  păr,  des­  târii  unei  asemenea  rase,  aici  pe
           bori  stătea  nemişcată,  dar  totuşi   chisă,  simpatică.  Urechile  sfâşiate   acest platou. Atât de mare este deo­
           trebuia  să  ne  aducem  aminte  din   şi  sângeroase  dovedeau  că  aveau   sebirea  între  tipul  preistoric  de  ani­
           experienţă  cât  de  cu  multă  răbdare  în  ele  cercei  pe  care  duşmanii  lor   male, oamenii-moime, şi între aceşti
           şi  cât  de  tăcut  stau  la  pândă  aceste   i-le-au  smuls.  Limba  deşi  nu  li-o   Indiani,  încât  mi  se  pare  inadmisi­
           creaturi  până  când  le  soseşte  clipa  înţelegeam,  ni-se  părea  fluentă  şi   bilă  supoziţia,  că  aceşti  din  urmă
           potrivită.  Orice  mi-ar  fi  dat  să  mai   dupăce  în  repeţite  rânduri  se  arătau   ar fi aici autohtoni.
           păţesc  în  lume,  sunt  sigur  că  nici   cu  mânile  unul  pe  celalalt  şi-şi  zi­  --  Dar  atunci  de  unde  păcatele
           când  nu  stătea  moartea  atât  de   ceau:  „Accala“,am  înţeles  că  acesta   vor  fi  căzut  ei  aici?  întrebă  Lor-
           aproape  de  mine  ca  în  ziua  aceia.   este  numele  tribului  de  care  să   duî John.
           Dar’  să  vă  povestesc  lucrurile  în   ţineau.  Din  când  în  când,  cu  feţe   —  Iată o chestiune, care fără în­
           şirul în care ele s’au petrecut.    pline  de  groază  şi  furie  arătau  cu   doială  va  forma  obiectul  unor  lungi
             Ne-am  trezit  obosiţi  după  emo­  mânile  încleştate  jur  în  jur  spre  şi  îndârjite  discuţii  în  lumea  ştiinţi­
           ţiile  îngrozitoare  şi  după  foamea  pădure  şi  strigau:  „Doda  !  Doda  !*   fică  din  Europa  şi  din  America  —
           de  eri.  Summeriee  era  încă  aşa  de   care era sigur numele duşmanilor lor.  răspunse  profesorul.  Părerea  mea
           slab,  încât  abia  se  putea  ţiiie  pe   —  Ce crezi despre ei Challenger?  întemeiată,  asupra  situaţiei  vieţui­
           picioare;  dar’  moşneagul  ’  acesta  întrebă lordul John.             toarelor  de  pe  acest  platou  este
           avea  în  trupul  lui  sec  atâta  energie   —  Un  lucru  mi-se  pare  cert  şi   următoarea:  —  şi  aici  Profesorul
           încât  nu  se  dădea  nicicând  învins.  anume  că  prietenul  de  acolo,  ras  îşi  umflă  pieptul  enorm  şi  privi  in­
           Am ţinut sfat, şi am hotărît să stăm   în frunte este între ei un fel de şef.  solent  în  jurul  său  —  evoluţia  a
           tăcuţi,  acolo  unde  ne  găseam  încă   De  fapt  observasem  cu  toţii,  că  înaintat  în  acest  ţinut  excepţional,
           un  ceas  sau  două,  să  ne  stâmpărărn   omul  indicat  de  lordul  Iohn,  stătea   ajungând  până  la’  înalta  treaptă  a
           cât  de  cât  foamea  şi  apoi  să  por­  totdeauna  separat  de  soţii  lui  şi  că  vertebratelor  şi  mamiferilor,  totuşi
           nim  spre  lacul  central  şi  încunju-   aceştia  nu-1  agrăiau  nicicând,  fără   supravieţuind  ’şi  tipurile  străvechi
           rându-1  s’ajungem  la  peşterile  unde  sl-şi  arate  prin  fel  defel  de  semne   de  animale,  pe  care  acum  le  ve­
           după  observările  mele’  trăiau  In­  respectul  lor.  Părea  a  fi  cel  mai   dem trăind în tovărăşia nouelor for­
           dienii.  Nădăjduiam  că  Indienii  pe   tinăi*  dintre  ei  şi  totuşi  atât  de   maţiuni.  In  urma  acestui  fapt  găsim
           care  i-am  salvat  vor  pune  vorbă   mândru,  încât  când  Challenger  i-a   creaturi  moderne  ca  tapirul  —  un
           bună  pentru  noi  şi  vom  fi  primiţi  pus  mâna  pe  cap,  tresări  ca  un   animal  de  altfel  cu  un  pedigree  de
           bine  de  soţii  lor  din  caverne.  Apoi   cal  sperios,  şi  cu  o  privire  săge­  o  respectabilă  lungime  —  ca  cerbul
           ne  gândiam  că  dupăce  ne  vom  fi   tătoare,  din  ochii  Iui  negrii,  se  în­  gigantic,  furnicarul,  în  vecinătatea
           îndeplinit  datoria  şi  vom  fi  câştigat  depărtă  câţiva  paşi  de  profesor.   unor  reptile  jurasice.  E  un  lucru
           cunoştinţe  mai  complete  asupra  se­  Apoi  punându-şi  mâna  pe  piept  şi   evident  acesta.  Şi  acum  să  trecem
           cretelor  din  Ţara  Ini  Maple  White,  înălţându-se  cu  multă  demnitate,   Ia  chestiunea  oamenilor-moime  şi  a
           să  ne  îndreptăm  întreaga  atenţiune  zise  de  mai  multe  ori:  „Maretas“.   lndianilor.  Care  poate  fi  explicarea
           şi  tot  gândul  asupra  vitalei  pro­  Profesorul  fără  a  se  lăsa  impre­  ştienţifică  a  prezenţei  amândorora
           bleme  a  întoarcerii  noastre.  Chiar   sionat,  prinse  de  mână  pe  cel  mai   pe  acest  teren?  Nu  pot  să-i  dau  o
           şi  Challenger  era  gata  să  admită  apropiat  Indian,  şi  pipăindu-i  cra­  altă  explicare  decât  probabilitatea
           acum,  că  atingând  aceasta  ţintă   niul  şi  muşchii  începu  să  ţie  o   invaziei  de  din  afară.  E  probabil,
           ne-am  îndeplinit  toate  însărcinările  prelegere  cu  un  ton  liniştit,  par’că   că  a  existat  în  America  de  sud  o
           pe  care  le-am  primit  şi  că  înce­  ar fi avut în mână un specimen împă­  moimă  antropoidă,  care  în  vremuri
           pând  din  acea  clipă  datoria  noastră  iat în sala de conferinţe din Londra.  bătrâne  a  găsit  o  cale  care  a  adus-o
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15