Page 6 - 1923-20
P. 6

Pag. 298         '                       C  O  S  I  N  Z  E  A  N  A   ----------------------------------------  25—X. 1923

            menea  surplusul  de  grăsime.  E  bine          CÂNTAREA MĂRII
            în  acest  caz,  ca  pudra  să  se-şteargă
            şi să se reînoiască din când în când.            CONST. GORAN
            Pudra  nu  este  deci  utilă  pieilor
            uscate.                                          Aş vrea să cânt pe valuri trecătoare
              In  fine  sunt  piei  atât  de  pline  de      Să mă 'nfrăţesc cu raza dimineţii —
            grăsime,  încât  trebuesc  curăţite  în          Şi sărutând oglinzi înşelătoare
            mod  chimic  cu  ether  de  petrol  sau          Să cred că-s stinse cântecele vieţii...
            aceton  sau  un  amestec  de  alcool  cu         In larg — spre ţărmuri noi, necunoscute,
            ether, bineînţeles departe de lampă.             Mă poartă visul mării călătoare;
              Corpurile  grase  aplicate  pe  buze           S'adorm adânc, în cântecele-i mute
            le  apără  de  spuzeală.  Nu  este  in-          Privind în ochii ei de vrăjitoare...
            dispenzabil  să  se  aplice  colori  vio­
            lente  cum  se  face  de  obicei  pentru         ... Dar ochii mei, sorb zări de sărbătoare
            a  falsifica  liniile  aparente  ale  orifi-     Şi'n suflet e parfum de cimitire...
            ciului bucal.                                    Căci marea trece veşnic râzătoare,
              Cel mai bun preservativ al încre­              Şi cântă... şi iar plânge... şi mă doare
            ţiturii  este  calmul  fetei  şi  egalitatea     Când valurile leneş işi resfiră.
            stării sufleteşti.                               Cu glasul mirelui o chem într'una
                                                             Şi cântecele mele plâng în lipsă —
              Un uşor masaj zilnic este util când            ...Iar marea râde ca întotdeauna!
            ele apar şi prind urme tot mai adânci
            acolo unde sunt obicinuite, cum este
            la  colţul  ochilor  laba  găştii  şi  huda  ZADARNIC
            nasolabială,  care se formează la fe­
            meile bătrâne din colţurile gurii (atât   AUREL POP
            de  des  sărutate  altădată)  şi  împrej-
            muiesc bărbia.                      Zadarnic pui pe fruntea-mi rece părinte haina ta cea sfântă
               Secoli  dearândul  femeile  elegante   Şi-mi spui din cărţi muiate 'ti ceară toi patimi nesfârşit de lungi...
             se bandajau noaptea pentru a şterge   Zadarnic mângâi faţa-mi tristă şi ochii istoviţi de plânset,
            încreţiturile. Curentele electrice bine   Durerea ce o am în suflet tu n'ai putere s'o alungi!!
            manevrate  şi  masajul  vibrator  aduc
            deasemenea serviciu.                Şi tată dragă, tu zadarnic mă 'ndemni să uit ce-a fost odată
               Insă cel mai bun mijloc de a con­  S’a dus copilul tău din vremuri... cu el norocul meu s'a duşi...
            serva o faţă frumoasă este şi rămâne   Zadarnic mamă plângi intr'una şi porţi pe buze-o rugă sfântă
            o  bună  higienă  generală,  de  a  se   Zadarnic îmi cerşeşti norocul la chipul pruncului Isus!!
            îngriji  de  funcţiunea  reputată  a  sto­
            macului, de unde pornesc toate relele.
            Atât  lipsurile  cât  şi  abuzurile  rui­
            nează organismul.


                                                                                    PASTEL DE SARA.
            GLAS DE TOAMNĂ.
             S. A/UDEANU                                                             GH. BOLDEA
                             Poetului G. ILIEŞIU.
                                                                                     Nici un tremur de liană;
            S'a dus azi cel din urmă cântec                                          Soarele visează 'n pat,
            C’un stol pribeag de păsărele,                                           Luna nouă — o sprânceană
            S'a dus şi freamătul de codru                                            Lasă sănătatea 'n sat.
             Trist lăutar — s'a dus cu ele!...
                                                                                     Iar plugarii ca fantasme,
            La târle doina amuţeşte                                                  Istoviţi spre casă vin,
            Şfn strat s'a stins atâta floare!                                        Cu-a livezilor miasme,
            Pe dealuri neguri mari se 'nşiră —                                       In cămeşile de in.
            Şfn suflete nădejdea moare!...
            E purpuriu in zări amurgul,                                              Pitpalacul se aşterne
            Iar vânturile cântă 'ntruna                                              Hohotitului său cânt,
            Şi cad atâtea mii de stele                                               Liniştea 'n ninsori se cerne
            Când dintr'un lac răsare luna.                                           De sub cer peste pământ.

            — E toamnă! Firea mută plânge       Femei  japoneze,  care  se  reîntorc  spre  lo­  Lumea greerilor "multă
            Şi plâng acaţii trişti la poartă —   cuinţele lor, după îngrozitorul cutremur de   Sună'n harfe note dulci,
            Iubirea mea şi tu de-acuma          pământ.  Ele  sunt  îndoliate  căci  au  pierdut   Fluturii de noapte-ascultă
                                                totul  şi  neamuri  şi  avere  şi  nu  le-au  mai
             Vei plânge 'n lumea asta moartă!..  rămas decât ochii, ca să poată plânge.  Basmul florilor din lunci.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11