Page 10 - 1924-03
P. 10

PSjf. 30                                  —-C 05 M  I Z E   A  N    A    —  -       ------- - Î0~îl. T924
                                 ' I -   ;   .
                              Carnetul lui Radu Roman
             —  U  r m  a r e   —                                  M1HAIL GAŞPAR
                           XXX.                  nerăbdarea  bolnavului.  Ar  fi  voit
                                                 să  culeagă  parecă  toată  splendoarea
               Lydia  a  trecut  prin  o  îngrozitoare
             criză  de  nervi.  Trei  nopţi  şi  două   aceasta  dintr’odată  în  sufletul  ei  şi
             zile  în  şir  n’am  pus  geană  pe   să o închiză acolo.
             geană.  Medicul  chemat  la  patul  ei,   Maria  îşi  aranjâ  măsuţa  ei  în-
             un  francez  levantin,  clătina  îngri­  tr’un  colţ  lângă  giamlâc  şi  întrebă
             jorat  din  cap.  Se  temea  de  raai   dacă poate citi ceva.
             rău.  In  a  patra  zi,  dimineaţa,  dete   Zimbind,  Lydia  o  întrebă  ce
             Dumnezeu  şi  Lydia  deschise  ochii   carte are
             după  un  somn  greu  de  câteva  oare.   —  „Ayzadeea“ de Lotti.
             Privi  mirată  în  jurul  ei,  ne  cercetă   —  Citeşte  Mario.  Şi  bătrâna
             cu  deamâruntul  şi  nu-şi  putea  es-   prietenă  începu  cu  glasul  ei  cântă-
             plica  prezenţa  medicului.  O  apucai   tor  nemuritoarea  poveste  a  senti­
             de  mână,  şi  plecai  faţa  pe  fruntea   mentalului  francez.  Şi  cum  citia,
             ei  de  marmoră.  Încet  de  tot  îşi   ţermii  Bosforului  parecă  luau  haină
             reveni.  Se  miră  când  îi  spusei  că   nouă.  Sub  puternica  impresie  a     Adolfo déla Huerta
             i-a  venit  un  râu,  că  poate  şi-a  de­  fantaziei  se  schimbau  proporţiile,   şeful răscoalei mexicane
             ranjat  stomacul.  A  acceptat  espli-   peria  realitatea.  Marea  îmbrăcă
             caţiile  noastre  şi  medicul  plecă   haina  pe  care  i’a  dat-o  Lotti  şi
             liniştit.  In  camera  de  alături  mă   Lydia  să  prefăcu  pe  încetul  în  Ay-   acestea din sufletul meu, dar nu pot.
             încredinţă  că  nu  mai  e  nici  un  pe­  zadfcen.  Când  şi  când  simţiam  o   Ele  revin  mereu,  aceleaşi,  dar
             ricol  dar,  că  o  linişte  de  câteva   uşoară  strângere  de  mână.  Odată   sub altă formă.
             zile  se  impune.  Cătră  amiazăzi   cu  această  încercare  de  a  mă  ţinea   —  Radule,  unde  eşti  tu  acum  cu
             Lydia  părăsi  palatul  şi  trecu  în   mereu  atent,  simţiam  şi  tremurul   sufletul?
             verandă.  Soarele  îşi  vărsa  din   nervos  al  mânei.  Era  ca  un  fluid   Glasul  Lydiei  mă  smunci  din
             bielşug  aurul  peste  apele  dantelate   tainic,  din  acelea  de  cari  pomenesc   labirintul în care mă încurcasem.
             ale  Bosforului  prefăcând  totul  în-   marii  taumaturgi  şi  şarlatani  din   Era  glasul  ei,  glasul  ,dulce  şi
             tr’o  icoană  de  miraj.  Departe  în   veacul  al  optsprezecelea.  Când  în­  moale  care-mi  luminase  sufletul  în
             dreapta,  Stambulul  se  vedea  ca  în-   torceam  ochii  apoi,  să-i  prind  pri­  atâtea  rânduri.  Îmi  apropiasem
             cremtnit  în  acest  tablou  fermecător.   virea,  vedeam  în  ochii  ei  mari  re­  buzele  de  gura  ei  mică  şi  în  focul
             O  linişte  desăvârşită  domnia  peste   flexul  unei  patimi  atât  de  mari,  atât   sărutului  pătimaş  periră  tablourile
             ape.  O  ciocănitoare  veni  din  vecini   de  adânci  încât  simţiam  o  înfiorare.   neliniştitoare,  se  perdu  şi  glasul
             în  zborul  ei  arcuit  şi  încercă  în­  Intr’o  clipă  mă  fulgeră  gândul:   Măriei.  Când  privii  în  jur,  eram
             velişul  pinilor  din  jurul  casei.  În­  femeea  aceasta  e  grozavă  în  dra­  singuri  şi  afară,  soarele  cădea  înr
             gropată  în  perini  şi  pleduri,  Lydia   goste  dar,  trebue  să  fie  teribilă  în   cet  în  vârful  aurit  a-1  minaretului
             gusta  din  plin  suflet  farmecul  a-   ura  ei.  Gândurile  mele  se  întoar­  dela  giamia  lui  Ahmet,"  ca  un  cap
             cestei  păci  în  natură.  Ochii  ei,  mă­  seră  dintr’odată  la  întâmplările   mare  şi  buhav  care  se  înfige  într’o
             riţi  prin  suferinţa  zilelor  trecute,   recente.  Şi,  îa  vreme  ce  glasul   suliţă.
             alergau peste peisajul minunat cu   Măriei destăinuia marea iubire ţesută   Căderea  serii,  orientale  (je  un
                                                 tot  aici,  pe  aceiaşi  ţermi,  pe  dina­
                                                 intea  sufletului  meu  treceau  baza­  farmec  căruia  nu-i  poţi  da  nume,
                                                 rul  cu  muscalii  cheflii,  spaima  Ly-   ne  umplu  de  o  mulţumire  sufle­
                                                 diei,  spionul  dela  portiţă  şi  nopţile   tească.  Bărci  uşoare  începuseră  să
                                                 de nedormire.                       apară  pe  Bosfor,  un  mare  leviathan
                                                   Şi  peste  pânza  atâtor  clipe  de   comercial  chema  de  undeva  cu
                                                 iubire,  peste  vraja  atâtor  nopţi  de   glas  răguşit  pilotul,  pufăit  de  auto­
                                                 îmbrăţişări  pătimaşe  în  sufletul   mobile  venia  dinspre  Thcrapia.
                                                 meu  se  furişă  ca  umbra  unui  hoţ   Soarele  îşi  mai  arăta  o  clipă  faţa
                                                 întrebarea,  ce  are  să  fie  sfârşitul.   peste  ape  aprinzându-le  cu  o  ultimă
                                                 Sîmţiam  cu  instinctul  caracteristic   privire.  Sara  căzii  dintr’odată.  Pe
                                                 firilor  nervoase  că  mă  apropiu  de   ţârmul  opus  becurile  electrice  se
                                                 o  esplozie,  că  sunt  aproape  de   aprinseră  într’un  lanţ  nesfârşit.
                                                 deslegarea  tainei,  care-mi  pricinui­  Păreau  un  colan  de  rubine  pe
                                                 se  atâtea  frământări.  Vedeam  faţa   gâtul unei negrese din Congo.
                                                 cu  asprele  trăsături,  trăsături  oţelite
                                                 prin  suferinţe,  ale  spionului’  de            XXXI.
                                                 mai  deunăzi  şi  mă  gândeam,  că    Azi  am  părăsit  pentru.prima  dată
                                                 dacă  dânsul  va  fi  acel  „El“  des­  casa  de  când  cu  întâmplarea.aceea.
                                                 tinat  să-mi  crucişeze  drumul,  va  Simţiam  nevoia  .de  a-mi  -resfira
                                                 fi o luptă fără cruţare.            gândurile,  doriara  .să  văd  iarăşi
                                                   Dar  de  unde  aceste  .  gânduri  ?  oameni.  Lydia  e  mereu.gânditoare,
                                                 Vedenia  unei  femei  cu  nervii  răs­  melancolică.  Ştiu  bine  că  gânduri
             Generalul Alvaro Obregon actualul pre-  coliţi  doar  nu  poate  înlocui  reali*  grele  o  apasă  şi  sufletul  ei  tremură
                 ....... şedinţe al Mexicoului   tatea. Încerc să alung icoanele     de ceva gfozav, > necunoscut. M’a
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15