Page 6 - 1924-08
P. 6

Pag. ÖO                                C  O  S  I  N  Z  E  A  N  A                         25—IV. 1924

               şi-mi  întinde  mâna.  Aduce  o  scri­
               soare  dela  Sidi  Mohamed.  Acesta
              se  arată  mulţumit  de  vizita  mea.
              Mă  va  primi  a  doua  zi  la  Taj.  In
              seara  aceasta,  adaugă  Effendi,  vom
              pleca,  rămânem  peste  noapte  la  Zu-
              rug  şi  a  doua  zi  de  dimineaţă,  îna­
              inte de a se înfierbânta soarele, vom
              fi la Taj.
                 După  trei  ceasuri  şi  jumătate
               ajunserăm  la  Zurug.  Aici  nisipul  e
               presărat  de  diferiţi  arbori.  Cât  pri­
               veşte  populaţia,  e  un  centru  puţin
               important.  Ne  culcăm  subt  palmieri
               şi  pornim  din  nou,  la  răsăritul  soa­
               relui, spre Taj.
                 Prin  străzile  deşerte,  mărginite
               de  ziduri  joase  şi  întunecate,  mă
               îndreptam  spre  locuinţa  lui  Sidi
               Mohamed  din  Taj.  Caimacanul,  în
               frumosul  său  costum  de  mătase
               strălucitoare  mă  primeşte,  mă  pof­
               teşte să stau jos şi începem să mân­
               căm.  O  masă  excelentă.  In  două   Cel  dintâi  guvern  republican  al  Greciei,  înaintea  vechiului  palat  regal
               rânduri,  un  servitor  îi  aduce  o  bu­  Se  ştie.  că  plebiscitul  din  Grecia  a  hotărît  cu  imensă  majoritate  noua
               cată mică de hârtie. Caimacanul o ce­  formă  de  guvernământ  a  ţării,  detronând  definitiv  pe  Regele  George,
               teşte, scrie câteva rânduri, şi o înapo­  cu toată cunoscuta opunere a acestuia, pe care a trimis’o din Braşov.
               iază. Sunt ordine dela Sidi Mahomed.
               Apoi, gazda meu se scoală, se aşează
               lângă  uşe  şi  aşteaptă  neliniştit  so­
               sirea  prinţului.  In  curând,  îmi  face   mandase un număr oarecare de pro­  nord-est,  pentru  a  găsi  la  Cire-
               semn că acesta soseşte.             duse  farmaceutice  bine  cunoscute,   naica,  apă  bună  de  băut.  Am  ple­
                                                   dar,  cum  nimeni  nu  ştia  franţu­  cat apoi spre Djerbub : un mic aşe­
                 Sunt  în  faţa  unui  om  de  înălţime                                zământ  religios,  ridicat  în  jarul
               mijlocie,  în  plină  putere  a  vârstei,   zeşte  la  Taj,  nu  ştia  ce  să  *facă  cu   unei  kubba.  De-acum  părăseam  ţara
                                                   ele,  şi  mă  rugă  să-i  indic  eu  mo­
               bine  legat  la  trup,  îmbrăcat  în   dul de întrebuinţare.            Senuşilor  şi  peste  trei  zile  soseam
               splendide  mătăsuri.  Pielea  feţei  are            j                   la  Siua.  unde  se  află  un  post  egip­
                                                                   *
               o  culoare  brună,  nu  mai  mult.  Pri­           * *                  tean.
               virea,  foarte  vioaie,  e  binevoitoare.
                                                                                                        *
               Schimbarăm  în  linişte  saluturile   După  cinci  zile  plecai  din  Taj               * *
               obişnuite  cu „Hif  Hâlak*, „Tai'bin“,   mai  departe.  Zilele  se  asemănau   De  aici  până  la  Alexandria  cu­
               „Afia“  şi  toate  celelalte.  Se  aşează   toate.  Plecarea  ia  răsăritul  soarelui,   noscutul  post  al  Egiptului  la  Me-
               într’un  fotoliu  şi  mă  pofteşte  pe   oprire  de  un  ceas  sau  un  ceas  şi   diterana,  d.  de  Laborie  a  fost  oas-
               scaun, lângă el.*Vorbim prieteneşte.   jumătate  la  amiazi,  când  se  ridicau   pele  of.ţerilor  englezi.  Misiunea  sa
               Cinci zile am rămas la Taj .şi scena   corturile indigenilor, pentru a mânca   era  terminată.  Notele  şi  fotografiile
               aceasta  s’a  repetat  după  ’fiecare   la  umbră,  apoi  din  nou  la  drum   luate  au  fost  prezentate  Societăţii
                                                                                                               #
               masă.  Dar,  la  sfârşitul  celui  din   până  la  un  ceas  mai  mult  sau  mai   de  Geografie“  din  Paris.  Reprodu­
               urmă  prânz  în  Kufra,  mi  se  întâm­  puţin  târziu  din  noapte.  Am  mers
               plă  ceva  surprizâtor.  La  sfârşitul   între  zece  şi  optsprezece  ore  pe  zi.   cem  şi  noi  câteva,  din  cele  mai
                                                                                       interesante,  ca  o  oglindă  a  unei
               mesei,  unul  din  servitori  îmi  puse   Insfârşit,  odihnă  subt  pături  căldu­  vieţi  atât  de  depărtate  de  noi,  cu
               înainte  o  sticlă  cu  înfăţişare  cu  to­  roase,  la  adăpost  de  vânt.  Nopţile,
               tul  europenească.  Mă  uitai  la  eti­  într’adevăr,  sunt  foarte  reci.  Hrana   toate curiozităţile ei.
               chetă  şi  zării  această  inscripţie  ne­  mea  era  foarte  sobră,  dar  mă  obiş­
               prevăzută  :  „Unt  de  recinâ“.  Înce­  nuisem.  Singurul  lucru  cu  care  nu
               peam  să  mă  întreb  dacă  nu  cumva   mă  puteam  obişnui  era  nisipul  care   UN CÂNTEC
               un  obicei  elegant,  de  curând  in­  se  amesteca  totdeauna  în  mâncare;   Const. Crişan
               trodus  în  moravurile  musulmane,   în  unele  locuri  nisipul  e  aşa  de
               avea  să  mă  silească  să  beau  un   mărunt  încât  pătrunde  şi  între  ro­  Un cântec ce plânge pe strune
               păhărel  din  acest  produs,  când,  o   tiţele interioare ale ceasului.  Şi frânge simţirea din noi,
               a  doua  sticlă,  apoi  a  treia,  veniră   După  ce  am  trecut  de  Zighen,   Un  cântec  ce  geme,  —  sălbatec  —
               să  se  adauge  ia  cea  dintâi.  Pe  una  stâncile  încetează,  şi  intrăm  pentru   Un cântec din vifor şi ploi,
               din  ele  era  scris:  „Tinctură  de  iod“.  opt  zile  în imensa întindere  fără  re­
               Pe  cealaltă  :  „Bicarbonat  de  sodă.*   liefuri  şi  fără  nici  o  linie  ridicată,   Un cântec perdut pe câmpie
               Rămăsei oarecum mirat, căci nu ce­  tă  ată  la  nesfârşit  de  cupola  enormă   Barbar şi pustiu de noroc,
               rusem  nimic.  Dar  în  curând,  miste­  a cerului. La 30 chilometri de Djalo,   Se^ nalţă în seara pustie
               rul  se  tălmăci.  Sidi  M«homed  co­  la  puţul  din  Lethela,  am  luat-o  spre  Din vitregul dragostei foc..,
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11