Page 10 - 1924-12
P. 10

Pag. 146                                 C  O  S  I  N  Z  E  A  N  A                        25—VI. 1924


                                         / N N O A P T E                               instanteneu câteva perechi de palme
                                                                                       zdravene  în  acompaniamentul  unui
                       Singuratică, uşoară luna trece printre stele                    scurt  pomelnic  creştinesc.  Un  mo­
                       Scânteind ea-şi cerne-argintul peste-un strat de floricele,     ment,  mă  îngrozisem  la  ideia  că
                                                                                                      f
                       Mlădioasă s’oglindeşte în oglinda străvezie                     ar  putea  să  se   întâmple  un  act
                       Şi prin valurile mării pare-un nimb din fantazie.               reflex  de  reacţiune  bruscă  din  par­
                       De pe tronul său albastru al său ochiu strălucitor              tea  lui,  dar  deşi  un  vlajgan  lung
                       Ca un fulger viu străbate şi trecut şi viitor:                  cât  o  zi  de  aşteptare  în  cabinetui
                       împăraţi şi regi puternici, mari imperii şi regate              unui  ministru,  nu  s’a  întâmplat  ni­
                       Se formaseră sub ochiu-i printr'o muncă cu dreptate,            mic, ba din contră Ion devenise mai
                       Dar noianul pătimirii îi atrage după el:                        supus  şi  mai  credincios.  Cred  a-
                       Se sfărâmă şl viaţa când se sfarmă mândrul ţel.                 ceasta, fiindcă în aceiaşi zi îmi pre­
                       Marea-albastră oglindeşte lumea tainică de visuri,              zentase  o  ţigară  de  foi  pe  care
                       Iar viaţa se strecoară printre valuri şi abisuri.               afirma,  că  a  găsit-o  între  cărţile
                       Toate dorm şi 'n visuri line sboară nesfârşitul dor,            împrăş:iate  pe  biroul  meu.  Ori  a-
                       Iar zefirul lin mângâie frunza codrului uşor....                ceasta nu se putea, deoarece e drept,
                                                                                       că nu atinsesem nici eu, nici el pra­
                       Şi atuncea tu, mireasa visurilor mele dulci,                    ful  cărţilor  vreme  multă,  dar  ar  fi
                       Te apropii surâzândă şi pe braţe mi-te culci,                   fumat-o  el  mai  de  demult.  Cu  si­
                       Iar în urma ta tot codrul, toate frunzele uşoare                guranţă deci a şterpelit-o de undeva,
                       Cântă 'n freamătul de noapte melodii fermecătoare.              fapt  care  mă  bucura,  întrucât  ast­
                       Lungi cosiţe-ţi cad pe umeri, ca şi spicul de bălae,            fel  îşi  punea  sp’ritul  întreprinzător
                       Printre ele-şi pierde luna toată mândra ei văpae.               în  serviciul  credinţei  pe  care  mi-o
                       Din adâncuri scânteiază ochii-ţi galeşi şi senini,              datora  mie,  stăpânului  său.  Am  fu­
                       Căci de taine şi de doruri şi de lacrimi ei sunt plini.         mat  ţigara  satisfăcut,  că  mi-am  re­
                       Ne’nţeleasă-mi stai în faţă tu, ce întrupezi în tine,           stabilit  autoritatea  în  stal  şi  ca  o
                       Taina celor a ce fost-au şi misterul care vine...               dinstincţiune  aleasă  pentru  credinţa
                       Totul e cuprins de farmec, din adâncuri până 'n cer,            sa  în  serviciu,  cu  un  gest  elegant
                       Tot ce mintea mea cuprinde se învălue 'n mister...              şi  mărinimos,  i-am  asvârlit  mucul
                       Şi atunci tu zâmbitoare te desprinzi de mine, fee,              de ţigară atunci, când începuse să-mi
                       Şi plăpândă ca o rază te strecori printfo alee...               frigă buzele.
                                                                                         Vreme  îndelungată  a  trecut  fără
                                                                                       să  se  petreacă  nici  un  eveniment
                       Printre stelele aprinse trece surâzânda lună,                   important între mine şi ordonanţă.
                       Cu 'n mănunchi măreţ de raze, fruntea nopţii o 'ncunună.
                                                                                          îmi  lustruia  cişmele  cu  o  ardoare
                       Şi când cea din urmă rază îi străbate prin voal,                şi  credinţă  dusă  până  la  jertfă  de
                       Zâmbitoare ea dispare, şi s'ascunde după deal...                substanţe  personale  —  vaxul  era
                       Toate dorm şi 'n visuri line sboară nesfârşitul dor,
                       Iar zefirul lin mângâie frunza codrului uşor...                 un  articol  neprevăzul  în  bugetul
                                                                                       meu  —  şi  câteodată  avea  chiar
                                                                        NISON DORU     bune  dispoziţii  cu  pretenţiuni  de-a
                                                                                       imita paserile ceriului. Na’tural, pa­
                                                                                       serile  ceriului  cântă,  flueră  s’au
                                                                                       croncănesc.
               de  foi  şi  să  vorbesc  răstit.  Ţigările   un  fum  gros  şi  gălbiu  într’un  mi­  Nu puteam înţelege însă un lucru.
               groase  de  foi  nu-mi  faceau  nici  o  ros picant şi aţâţător.        Ion  era  un  urât,  care  nu  putea  su­
               plăcere, tuşeam des şi simţeam veci­  S’a  mângâiat  însă  uşor.  Spirit  feri  compărăţia  cu  un  om  frumos,
               nie  o  sgurâ  groasă  pe  gâtlej,  dar   inventiv  şi  întreprinzător,  Ion  ştiuse   cu...  ei  da,  cu  mine  de  pildă.  Şi
                le  fumam,  fiindcă  observasem  în   să-şi  cârpească  straie  din  zdrenţele   cu  toate  acestea  l-am  surprins  a-
               ochii  multora  un  respect  mai  de­  mele.  Făcuse  cunoştinţă  cu  un  telar   deseori  în  flagrant  delict  cu  came­
               osebit  faţă  de  mine  atunci,  când  şi în acelaş timp îmi făcuse şi cură­  ristele  casei  unde  locuiam,  deşi na­
               aveam  ţigara  de  foi  în  gură.  Prea  ţenie  în  cameră,  în  special  în  du­  tural  era,  ca  admiraţia  acestor  ca­
               curând  însă,  a  trebuit  să  renunţ  la  lapuri.                       meriste  să  se  răsfrângă  asupra  mea,
                aceasta  favoare,  deoarece  statul  nu   N’aş  fi  ştiut  nici  astăzi,  dacă  ca  stăpân  al  lui  Ion.  Am  bănuit
                prevăzuse  în  buget  şi  aceste  spese   nu  l-aş  fi  văzut  fumând  cu  un  su­  dealtfel  imediat,  că  drăgălaşele  ca­
                de  reprezentare.  Pe  Ion  —  aşa  îl   râs  drăcesc  de  batojocoritor  —  meriste  zimbesc  lui  Ion,  ca  să  mă
                botezase  popa  în  satul  lui  pe  ordo­  ceeace  natural  nu  poate  fi  la  adresa  atragă  pe  mine  în  cursă.  Doream
                nanţa mea, l’am surprins amestecând   mea.  Se  nimerise  să  am  tocmai  o  însă  să  le  aţâţ  şi  mai  mult,  trecând
                Cristoşi  într’un  monolog  năcăjit,   carte  în  mână,  unde  tot  un  soiu   prin faţa lor rece şi impasibil.
                că  i-am  ras  sportul  de  a  mai  a-   de  Knut  Hamsun  pomenea,  că  ne­  lntr’una din zile însă, pe când mă
                duna  mucuri  de  ţigări  de  foi.  De­  vasta  nebătută  nu-şi  teme  bărbatul   relntorceam  dela  serviciu  şi  urcam
                oarece  trebue  să  ştiţi,  că  aceste  şi  îl  înşeală.  Am  raţionat  eu  atunci   treptele  casei,  am  întâlnit  pe  Aceea
                mucuri  de  ţigări,  după  o  prealabilă   după  priceperea  mea  pe  care  mi-o  — să nu vă pară de mirare că scriu
                fermentaţie  în  buzunarele  lui  Ion,  inspira  tendinţa  statului  când  îmi   Aceea cu literă mare — despre care
                unde  se  mai  găseau  şi  fărămituri   dăduse  un  masculin  cu  o  întrebu­  am  crezut  în  întâiul  moment,  că  a
                de  pâine,  măsline  şi  chibrituri  —  inţare  şi  un  nume  femenin  şi  con­  fost  trimisă  din  ceruri  ca  o  răsplată
                puteau  fi  văzute  în  formă  de  ţigări   vins  de  necesitatea,  că  Ion  trebue  divină  excepţională  pentru  meritele
                lipite de buza lui de jos, expirând  şă-mi  fie  credincios,  i-am  aplicat  mele nediscutate.
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15