Page 9 - 1924-12
P. 9

25—VI. 1924                                                                                      Pag. 145

                                                                              Ordonanţa mea, Ion

                                                                              Ei  bine,  prietenul  meu  pretindea
                                                                            cu  stăruinţă,  că  faptele  nu  s-au
                                                                            petrecut  asa.  El  găsia,  că  am  furat
                                                                            ideile  unui  oaracare  Knut  Hamsun
                                                                            şi  vreau  să-mi  împodobesc  mutra
                                                                            cu  penele  acestui  cocoş,  pe  care
                                                                            nici nu-1 cunosc măcar.
                                                                              Trebue  să  ştiţi,  că  prietenul  meu
                                                                            e  un  dobitoc.  Chiar  şi  făptura  lui
                                                                            te  ademeneşte  să  crezi  aşa  ceva.
                                                                            Are  un  cap,  mai  lesne  de  crezut  un
                                                                            mototol  de  zdremţe  strânse  într’un
                                                                            guler  scrobit  deasupra  unui  enorm
                                                                            football,  care  se  sprijină  pe  două
                                                                            picioare  cârne.  Ba  mai  are  şi  gustul
                                                                            prost  de  a  afirma,  că  tocurile  scâl­
                                                                            ciate  în  afară,  sunt  o  mărturie  a
                                                                            personalităţii  Iui  şi  nu  expresia
                                                                            zgârceniei sale tâmpite.
                                                     Foto Bergman, Bucureşti
     In  vremea  din  urmă  manifestaţiile  politice  s’au  ţinut  lanţ  şi  aproape  toate  partidele   Cum  vă  spuneam,  prietenul  meu
     politice  au  ţinut  măreţe  aJunări  poporale,  la  care  s’a  cerut  schimbarea  regimului  fără   e  un  dobitoc  şi  nu  face  să-i  daţi
     amânare.  Una  dintre  cele  mai  frumoase  adunări  de  acestea  a  fost  cea  a  partidulu-   crezare.  Numele  lui  nu  vi-1  spun,
                                                                          1
     poporului  ţinută  în  5  Iunie  la  Arenele  romane  din  Bucureşti,  la  care  au  luat  part
       aproape 30 de mii de oameni. Dăm aci un instantaneu luat la aceasta adunare.  e  fiindcă  ar  fi  în  stare  să-mi  demon­
                                                                             streze  un  cias,  că  i-am  făcut  (Je-
                                                                            scrieeea  numai  din  invidia  ce  i-o
    cenele,  mă  prinse  în  privirea  lui   —  Am zis, ai auzit, am zis...  port.  Deoarece  e  atât  de  îngâmfat,
    aspră şi piezişă...                   —  Ii munca ei...                 încât  îmi  închipui  că  însuşi  pro­
       Pentru  o  zgardă  la  gât  şi  pentru   —  Munca ei?                verbul  „spune-mi  cu  cine  te  înso­
     un lanţ la brâu, nu-mi dau eu mun­   Neică  Bratu,  s’a  ridicat,  ca  smân-   ţeşti,  ca  să-ţi  spun  cine  eşti,*  a
    culiţă  mea...  N-o  dau  în  ruptul  ca­  cit de cineva.               fost  născocit  tot  de  prietenul  meu
     pului...                             Ochii îi erau tulburi şi mâna drea­  în  scop  ca  fiind  vecinie  cu  mine,
       Au intervenit bătrânele.         ptă, ridicată îi tremura, ca o vargă.  să-l  creadă  lumea  şi  pe  el  deştept.
       —  Dar trebue s’o măriţi..         —  Pentr’un golan... munca mea.   Dar  aceasta  nu  impoartă.  Fapt  e,
       —  I-a venit vremea..              —  Munca ei...                    că  ceeace  îi  povesteam  eu  e  ade­
       Ce-o să zică lumea...              Un  zăngănit  surd,  pologul  de  pe  vărat şi s’a petrecut întocmai.
       Auzeam şoptind la ureche.        masă  a  fost  tras  într’o  clipă.  Am   Eram  pe  atunci  ofiţer  în  rezervă
       —  Are arţag... nu lua în seamă !  simţit  mâncarea  caldă,  cum  se  pre­  şi  în  „activitate“  iar  statul  găsise,
       Ooala din mâna lui neică Bratu,  linge prin sân.                     că  în  aceasta  situaţie  nu  mai  făcea
     a  izbit  puternic  în  masă,  şi  puz­  M’am  strecurat,  ca  o  vedenie.   să-mi curăţ eu cişmele — ce-i drept,
     deria  de  lut  copt  s’a  împrăştiat,  ca  Am auzit hărmălae ca la cortul ţiga­  le  curăţăm  foarte  rar  —  şi  mi-a  dat
     sfărămăturile de obuz.             nilor, ţipete şi bocete lungi, şi graiul   un  ajutor  masculin  deosebit-de  cei­
       Am îngheţat.                     răguşit şi aspru, a lui Neică Bratu.  lalţi  muritori  îmbrăcaţi  în  uniformă,
       —  Are  dambla,  nu  lua  seama...   Aşa,  cum  eram,  cu  părul  vâlvoi,   prin  aceea  că  aveau  un  galon  roşu
       Nu pricepeam, dacă neică Bratu   sânul  spoit  de  tocană  şi  vin,  mi-am   la epoleţi şi i-se zicea ordonanţă.
     arc  dambla,  dar  pe  mine  mă  co-  pierdut urma, în umbra uliţelor.   La  început  m’a  jenat  căderea  din
     prinsese ,damblau, cu deabinele.     Câinii se ţineau droaie după mine.   bun  senin  a  acestui  individ  în  viaţa
       Mama  fetei  prinse,  o  clipă  de  li­  Cum  am  ajuns  acasă,  nu  ştiu,  mi   mea  intimă.  Până  atunci,  eram  sin­
     nişte,  şi  se  munci  să  abată  arţagul,  se  părea  la  fiecare  pas,  umbra  lui   gurul  în  drept  de  a-mi  face  bilan­
     damblaua.                          neică  Bratu,  şi  chipul  uscăţiv  al  ţul  sărăciei  în  găurile  dedesupturile
       —  Velinţă nouă, îi dau...       femeii,  care  ne  tăiase  calea,  cu  ul­  vieţii  mele  de  burlac  îmbătrânit,
       —  Să-i dai... .                 ciorul gol.                         iar  de  acuma  trebuia  să-mi  plec
       —  Leiţii toţi...                  A doua zi, ştia tot satul.        ochii  în  faţa  masculinului  meu  sau
       —  Ş , - .                         Vizitiul  avusese  grijă,  să  pove­  să-I  privesc  arogant  de  sus,  dându-i
            1
       —  Cinci trâmbe de pânză şi trei­  stească  pe  şleau,  aşa  cum  s’a  în­  să  înţeleagă  ceva  mister  talismanic
     sprezece ştergare în borangic...   tâmplat  şi  să-mi  aducă  pălăria,  lă­  în  dosul  petecilor  cămăşilor  pe  cari
       —  Fie.                          sată, ca zălog.                     în  calitatea  lui  femenină  de  „ordo­
       Oglinda, tronul şi patru scaune..  N’am spus o vorbă, nimănui.       nanţă“ avea să le spele.
       —  Dă, dă...                       Nu odată, am visat pe neică Bratu,   Dar  ne-am  împrietenit  curând.
       —  Un polog nou şi două velinţi..  aşa  cum  era,  uscăţiv,  cu  mustaţa  Natural  menţinându-mi  autoritatea
       —  Şi astea...                   lăţoasă,  ca  miţa  de  oaie,  aspru  şi   de  stăpân,  dar  după  un  studiu  a-
       —  Postata de pe luncă şi mi­    mânios,  sorbind  vinul  şi  sfărâmând   mănunţit  al  figurilor  buhăite  din
     oarele ...                         oala  de  lut,  aşa  fără  milă,  cum  a  faţa  bursei,  am  început  să  înţeleg
       —  Astea nu.                     sfărâmat,  cel  dintâi  vis  al  tinereţei  ce  înseamnă  să  fi  stăpân.  In  con­
       —  E zestrea fetei...            mele....        G. Vlădescu Albeşti.  secinţă am început să fumez ţigări
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14