Page 10 - 1924-17

Pag. 218 - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - ---------------------------- 15—IX 1924
i \
norocire pentru Bambino! Pentruce delà aceste. Nimic despre dragoste. Ajungând acasă se închise în o-
n’ai putea tu scrie schiţe de răs- Doresc mai mult ceva obiectiv, ceva daia lui de lucru. Trebuia să mediteze
•boiu şi spionaj? Tu nu eşti un poet, despre technica spionajului, ceva în linişte, ce avea de făcut.
un autor? Uită-te şi urmează pilda despre sistemul şi metodele, după Cum să înceapă şi ce să direagă?
marelui Gabriele! N’a avut decât cari se lucră. Trebue să aveţi şi Dacă ar putea face cunoştinţă cu
datorii şi azi adună milioane. Aşa. de acele“. orecare advocat, ori cu un funcţionar
E' este un poet, un poet laureat. Mica vânzătoare făcând faţă acră delà justiţie. Poate chiar cu pro­
Dar tu ce eşti? Un..Un...“ Şi za­ îi răspunse, că de acele n’are. curorul însuşi ? Acela i-ar putea
darnic cercă să afle chipul, cum Se gândi însă o clipă, apoi, ca da din aceste subiecte, din cari ar
să exprime înalta stimă, ce o simţia electrizată adăugă : putea scoate cu puţină netezire
în această clipă, faţă de iubitul său — „Un moment signore! Un mo­ cele mai frumoase schiţe. Doară se
soţ. ment numai“. va puteâ face ceva.
El folosi această pauză, ca să Dispăru în odaia vecină, dar după Intr’aceea bătu cineva în uşă, o-
trimită câteva bucături de mămăligă două minute apăru iarăşi, dar cu dată, de două ori, de trei ori. Dé­
în stomac şi pe urmă apucând pă­ mâna goală. concentrât se ridică de pe scaun.
lăria zise: — „Merg niţel pe Pincio. — „N’avem, m’am greşit. Şi cartea, In odaia lui de studiu n’avea voe să-l
Poate-mi cade ceva’n minte.“ Şi la care m’am gândit, este tot isto­ deranjeze nimeni. Acesta era unicul
înainte de ce i-ar fi putut da ea rie de dragoste ca şi celelalte. loc pe care îl respecta şi soţia sa
un răspuns, el fu afară. El îşi luă pălăria,’ salută încurcat Giglia. Şi el trebuia să-şi susţină
Pe drum ţinu cu sine următorul şi eşi. Altcum el totdeauna era cu orice preţ autoritatea, pe care alt­
sfat: De schiţele de xăsboiu e si­ stângaciu. când vorbia cu o fată şi cum nu o avea aiurea. Începu deci
lit să abzică, deoarece n’are pu­ nu avea nimic din însuşirile eroilor cu glas energic: — „Cine cutează,
tinţa a întră şi a se împrietini cu din istorisirile sale, cari cuceriau să mă deranjeze aici? N’am spus
ele. Dar oare pentruce nu s’ar putea cu atâta uşurinţă inimele frumoaselor odată pentru totdeauna, că —
ferici cu cele de spionaj? Aceste lor. La eşirea din prăvălie abia — „Deschide“, — îl întrerupse
se petrec cea mai mare parte în aruncând o privire micei vânzătoare un îndesat glas bărbătesc de afară,
cercurile lui cunoscute. Numai dacă n’a putut observa nici căutătura ei — „în numele legii deschide, ori
ar putea şti ce şi cum se face spio­ neînţeleasă şi nici tremurul din forţăm uşa!“
najul. I căzu în minte un gând. glasul ei. Fiind preocupat numai de Tremurând deschise uşa, pe care
Oare n’au scris mulţi autori lucruri grijile sale n’a văzut, n’a auzit şi intrară patru carabineri. Aceştia îl
de spionaj? Trebuia deci să citească n’a observat, că după eşirea lui un prinseră, câte doi de o lăture, iar
unele lucrări de acest soiu şi că­ respectabil. domn bătrân îl urmă­ în urma lor un sergent delà garda
rarea era luminată. reşte la anumită distanţă şi nu-1 naţională îl declară deţinut.
Zece minute îrT urmă întră într’o slăbeşte nici o clipă din vedere. Scriitorul înspăimântat abia Se
librărie şi ceru o carte de spionaj In frământarea, cum să-şi ajungă ţinea pe picioare lângă masa de
nouă şi după posibilitate actuală. scopul, »trecu cruciş peste piaţa scris, genunchii îi tremurau.
Vânzătoarea, o mică brunetă de Colonna, unde se întreţineau doi — „Dar domnilor, pentru ce? Pen­
16 ani, îi puse înainte mai multe carabinieri. Respectabilul domn tru Dumnezeu ce-i asta? Eu — eu
cărţi. bătrân făcu acestora un semn, le — n’am făcut nimic*.
—: „Cu lucrări de aceste vă pot şopti ceva în ureche şi apoi plecară — „Vei afla Ia prefectură. îna­
servi“ — zise ea — deoarece cău- toţi trei pe urma lui Tarantini. Pe inte !*
tându-se tare, avem destule în ma­ Corso lui Victor Emanuel ii se mai La aceasta el aruncă o privire
gazin, ca Frumoasa străină, Blon­ asociară doi inşi din garda naţională, desnădâjduită Sergentului.
dina misterioasă, Femeia Căpitanu­ dintre cari unul se depărtă iarăşi, De undeva i se părù că aude
lui, Secretul din Lugano, etc. •< ca în strada Tratoria să întreţină un strigăt desperat, — glasul feme-
Signor Tarantini frunzări cu a- o conversaţie telefonică de măre iei sale Giglia.
tenţiune cărţile puse înainte, dar importanţă cu staţiunea pol ţială. Ce înseamnă toate acestea?
rând pe rând le puse desilusionat Signor! Tarantini nu observă din Un domn bătrân, pe care nu-1
la o parte. Nu erau de cari căuta el. toate acestea nimic. Când mergea văzuse în vieaţa sa, apăru ca din
Erau numai 'lucruri de dragoste, copleşit de gânduri puteau trece senin înaintea lui şi cu pumnii în­
cari tratau chestiile de spionaj nu­ pe lângă dânsul cei mai buni prietini cleştaţi îi aruncă înjurături în faţă.
mai ca ceva lateral. fără a-i observa. Şl astăzi capul De altă parte o fată mică, cu care
— „Eu doresc să am contrarul lui era plin de gânduri grele. o jumătate de ceas vorbise în li-