Page 9 - 1924-17
P. 9
15—IX. 1924 ................ . ■ C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Pag. 217
t
SINGURĂTĂŢILE A v e n t u r a l u i S i g n o r T a r a n t i n i
Victor Eftimlu
de Heinz Wetten. Traducere de George Curteanu
Venim din ţara depărtată
Cu soare palid pe gheţari Vmcenzo Tarantini, un bărbat mic nime az',“ — zise Danieli, — „ci
:
Din feeria îmbrumată şi slăbuţ, coborî treptele respirând numai sch ţe de răsboiu şi de ac
A trandafirilor polari. greu şi ajungând jos stătu o clipă, tualitate. S’au trezit iarăşi fiii eroilor
ca să-şi şteargă sudoarea de pe din Roma veche şi au Sărit în apă
frunte înainte de a eşi în liber. rarea culturei faţă de barbarii nă
Venim din albele Sahare — „Ce lovitură neaşteptată!“ vălitori. Scrie d-ta schiţe de pe
Unde nisipul arzător De cinci ani de zile făcuse cu câmpul de luptă, scrie despre eroii
înalţă roiuri de pahare noştinţa marelui Francesco Danieli, noştrii, cari fac cu curajul lor mi
Să soarbă visul unui nor...
cel dintâiu editor al Italiei, care îl nuni la Isonzo şi cari înaintează în
rugase, să-i dea şi lui dintre micile marş triumfal cătră Viena. Scrie de
Venim din pacea Mării Moarte schiţe ce publica dânsul în Gazeta aceste, signor Tarantini, ori scrie
Cu aripi, grele, cu tăceri Lepiguara. despre falşii şi perifizii, trădători
Menite 'n veacuri lungi să poarte Signor Tarantini trăia acum nu Tedeschi, de cari se strecoară cu
Himera zilelor de ieri. mai după peana sa, după drăgăla miile ca spioni în Italia, ca să poată
%
şele schiţe şi novelete, pe care le pune mâna pe cele mai secrete pla
Venim din albe cimitire scriea atât de plăcut şi pe care nuri strategice, planuri ale genialului
Din vârf de negri chiparoşi publicul le gusta atât de cu drag, nostru Cadorna! De aceste acrie
încremenită amintire fiindcă se sfârşeau totdeauna aşa d-ta, lucruri actuale!“
Visând un sbor de albatroşi. de bine. Aşa i-a vorbit marele Danieli şi
S'-hiţele tratau mai totdeauna de apoi l’a concediat.
Cununi pe sufletele pline spre forestieri bogaţi şi nobili şi A scrie lucruri de actualitate este
De haos şi melancolii, despre fete foarte frumoase şi bune. uşor de zis. Dar cum să se apuce
Venim din turle şi ruine Forestierii ori luau în căsătorie pe de eje? De unde să iee sibiectul?
Din lanuri fără ciocârlii... frumoasele fete şi atunci descrierea Frământat de aceste gânduri sosi
căsătoriei forma un capitol de o în strada Cairoli, unde îl aştepta
deosebită frumseţe, ori la influinţa cu nerăbdare soţia, căreia îi îm
MOMENT AL NEPĂSĂRII rudelor, cu inimi păgâne, legăturile părtăşi ,în puţine cuvinte cele în
trebuiau să se desfacă şi atunci tâmplate.
Stelian Delacâmpina
cavalerii părăsiau pe alesele lor şi Ce are să urmeze acum? Să flă
La tine ’mi fuge dorul totdeauna ca pedeapsă pentru tradarea lor mânzească împreună cu băiatul său
Să-l tnveşmănţi în haina resemnării; trebuiau să se sfârşească cu o Bambino? Pentrucă cum să scrie
Dezamăgiri mă tot încearcă ’ntrunat moarte mizerabilă în Champagna, schiţe de răsboiu el, care în viaţa
Dar te doresc, moment al nepăsării. iar alesele lor, ca despăgubire pentru lui n’a ţinut în mână o sabie, n’a
nenorocul avut, se fericeau cu alţi văzut un loc de exerciţiu, ca să nu
La tine vin! La tine sunt nimicuri: tineri, mai aleşi, mai de multe ori mai vorbim de câmp de luptă?
Dezamăgiri ce vor să mă 'nfioare, nobili şi foarte bogaţi, devenind Cum să descrie el spionajul smin
In templul tău ol psalmii cari-i picuri adevărate marchise ori contese. Se titului Tedeschi, când de aceste
Mă fac uşor cu sufletul şi tare. plimbau în trăsuri elegante şi îmbră- lucruri n’are nici Idee? Oh, acest
cau în toată ziua pălărie noauă. răsboiu a fost o nenorocire, o mare
Când îţi cerşesc cu gânduri rugătoare Cinci ani întregi a trăit Tarantini nenorocire şi ei toţi au să moară
Să-mi dăruieşti din taina îndurării, după aceste frumoase schiţe, cari de foame din pricina lui.
Când zilele îmi sunt atât de-amare, sămânau ca ou cu ou una cu alta Soţia sa Giglia surprinsă de a-
Turnă mângâi, moment al nepăsării I şi soţia sa Giglia era foarte încân ceastâ neaşteptată împărtăşire, ră
tată şi mulţumită. Ea trăia a'cum mase uluită şi tăcută, ce de altă
îmi dai nectar in locu amărăcidnii, nu ca femeia unui biet învăţător în dată nu se întâmpla şi numai dupăce
Tu, ce nu ştii aleanul întristării, Lepiguara, ci ca soţia unui ade bărbatul sfârşi cu tânguirea-i des-
Duhovnic bun ce potoleşti nebunii, vărat scriitor, a unui poet domici nădăjduită, apucă şi ea la vorbă.
Cădelniţând tămâiele uitării!... liat în Roma.. — „Cum? Ce-ai zis? Că răsbo-
i acum să se sfârşească toate ? ! iul este o mizerie, o nenorocire?!“
oate lucrurile, scrise în săptă şi întreagă personalitatea ertremura
mânile din urmă, după cari el de agitaţia, ce o stăpânea. — Şi
CÂNTEC
aşteptase anticipaţii însemnate, i se aceasta, cutezi, să mi-o spui în faţă?
George Voevidca deteră azi îndărăt Se pipăi la bu Că-i o nenorocire acest răsboiu
zunarul dela pept. Nici cele cinci mare şi glorios, care are să ridice
...Umbre somnoroase cresc... schiţe admirabile, ce le avea la în Roma veche iarăşi la splendoarea
Seara şi culcă blânda-i larmă.. demână, nu i s’au primit, deşi soţia de odinioară? Lumea întreagă ■ are
Arborii domol doinesc sa Giglia a plâns de emoţionată la să tremure dinaintea Romei şi să-şi
Şi se leagănă s'adoarmă... cetirea lor. plece genunchele, cum a mai făcut
Editorul Francesco Danieli îl che odată. Şi aceasta să fie nenorocire,
Vagi chemări vibreazăn vânt mase în biroul său şi-i comunică o nenorocire?“
Vis şi vrajă-i larga fire. în persoană motivul respingerei — „Nu! Numai tu eşti o ne
— Eu cu glas sfios îmi cânt lucrărilor. norocire, o nenorocire pentru Italia,
Micul cântec de iubire. — „Aşa ceva nu mai citeşte o nenorocire pentru mine şi o ne-
