Page 10 - 1925-06

Pag. 82 —------------- -----------— C O S I N Z E A N A 30—III. 1925

R E G R E T CALEIDOSCOP
AUREL POP
De-un veac îmi pare dam murit, MICI ÎNSEMNĂRI din domeniul ştiinţelor
Că am plecat departe ’n zări de GAVRIL TO.DICA
Şi singur rătăcesc tăcut
Pe nesfârşitele cărări. Din fenomenele vieţii.— Bacteri­ mare, când aceştia ar cuteza să-i
ología a statorit, că un baccil, în atace.
Ce linişte domneşte — aici!..
Nu mişcă frunză în tufiş.. condiţii favorabile, se desvoltă com­ E o străveche stratagemă a naturii
Nici paşii nu mi aud măcar plect în 20 minute. Adecă, în tpată de a lucra cu împroşcări corosive.
Pe al cărărilor prundiş. ora dă 3 gener¿ţii. Cărăb jşul bombardant atacă cu acid
Admiţând că ar avea cu ce să se azotic pocnitor. Furnicile roşii de
Durerea toată am uitat-o hrănească, evident că microbii ce pădure se avântă la luptă cu „mun ţ i*
:
Şi am uitat viaţa ’ntreagă ar umplea volumul de un milimetru de acid formic usturător. Urzica ne
Şi chipul tău de înger dulce,
Ce na ştiut să mă ’nţeleagă.. cub, având la oră trei generaţii iar pişcă cu acid formic, înj?ctat prin
în 24 ore 72 generaţi, în 7 zile ne- perişorii ei sfredeliţi dacă ne atin­
ar da 2504 milimetri cubi de mi­ gem de ei. Analog acestui perişor
Dar ce?! La geam nebuni cad stropii.. crobi, un volum, care nu se mai poate al urzicei, este dintele viperei, prin
Şi ochii mari când i-am deschis,
O jale-adâncă m-a cuprins... măsura nici cu kilometri, nici cu care infiltrează venin în corpul
„Ce rău îmi pare ca fost vis!“ diametrul pământului, nici cu dia­ muşcat al agresorului.
metrul orbitei terestre, ci cu ani de U zică e un technician natural
DURERE lumină. Cu alte cuvinte, ar umplea de primul rang.
universul.
Z. SANDU In regnul zoologic, analogii ca­
Dar „coarnele boilor nu pot creşte
racteristice ale urzxilor, sunt cni-
Odrăsită în gen una vremurilor până în cer“, nici micobii nu se pot
din păcatul strămoşesc, pentru ce înmulţi până la infinit. L'psa de dariele: hidra cea verde (polip de
în zorii fiecărei dimineţi mă trezeşti apă dulce), rozele de mare, corale­
din visurile copilăriei, bătăndu-mi hrană, lipsa mediului favorabil, le le şi meduzele. Toite acestea ari-
stăruitoare la uşa inimii mele ? pune iuie şi degrabă bariere de ne­ male polipe duc mai mult o viaţă
Ori mi-ai îndrăgit aiât de fără trecut în calea înmulţirei. vegetativă. Apărarea lor se bazea­
margini fiinţa de îţi răsfrăngi umbrele *
tole în undele sufletului meu de ză pe principiul urzicei, în combi­
copil ? Căci, de mi îndrept paşii in Multe fenomene surprinzătoare ne naţie cu explozia. Armele lor sunt
lumina înviorătoare a dimineţii spre prezintă asocierile simbiot ce (de defensive şi paralisante. Pe corpul po­
cărăruia cu iarbă înrourată de să­ convieţuire) ale unor animale mari­ lipilor şi meduselor se află capsule
rutul stelelor, ori spre crângul în­ mici, în număr enorm, gata să func­
mugurit de vieaţă, ori spre prispa ne: peşti, molusce, polipi, raci şi
dragii mele, privirea mohorâtă îmi altele. ţioneze la cea mai mică atingere
sugrumă nădejdea bucuriei, iar um­ Peştele se scuteşte în scoica mo- „străină“, sau chiar la adierea mai
bra îmi întunecă gândurile. luscei; moluscă se poate deplasa mai aspră a unui curent de apă.
Şi nu ştiu să te blastem, ori să repede cu ajutorul peştelui. Ajutorul Prin atingerea capsulelor se des­
mă închin ţie, durere, veşnică durere.
Ce dor tainic te îndeamnă să e reciproc. Apărarea e comună şi fac din corpul meduselor burdu­
cauţi uşa inimii mele . . . Vai nop­ mai cu efect. Peştele apără intrarea furi elastice, — de mărimea degetelor
ţile îmi sunt orbite de întuneric şi în scoică, Melcii apără asociaţia cu omului — şi se aruncă cu toată
trupu-mi trudit nu şi află leagăn diferite sucuri colorante şi de miros puterea spre agresor, în corpul
de odihnă. Din depărtări infinite de nesuferit. Faimoasa purpură a unui căruia se înf g cu nişte ghimpi, as-
vremuri străbate îngândurată o
doină, ce o cânţi, tu, durere în melc de mare e cerneală de apărare cuţţi, prin care se infiltrează lichid
freamăt de codru şi în murmur de secretată ca mijloc de apărare în usturător în rană. Rana e foarte
ape . . . Inima, sărmana mea inimă, lupta pentru existenţă a melcului, dureroasă, precum o experiază pe
o ascultă cucernică şi tremură ca iar nu de dragul omului. In caz pielea proprie oaspeţii băilor de
frunzişul plopului ce mi străjueşte extrem unii melci se apără şi cu mare, când nenorocul le aduce prin
poarta casei. Sufletul umbrit de
duioşia plivirilor tale, cutreeră zările împroşcări dz acid sulfuric, veritabil valurile apei câte-o meduză obiş­
pentru a găsi haina luminoasă a natural, o substanţă nu tocmai plă­ nuită. Dar există meduze uriaşe,
Domnului şi ochii mi se umplu de cută „inamicului“ celui mai înver­ ori colonii de meduze plutitoare
lacrămi . . . şunat. (Physalia), cari pot tortura de moarte
Inimă de ce suspini?
Melci acidiferi (producători de pe notătorul gol, care ar ajunge la
Durere, cumplită durere, de ce acizi) sunt mai ales tritonii, cari cu ele. (Cf. W. Bolsche, Schutz — und
te-ai sălăşluit în inima mea? suflarea lor corosivă ard şi descom­ Trutzbiindnisse in der Natur. —
(Imitaţii după Tagore.) pun cuirasa ghimpoasă a aricilor de Stuttgart, 1917. Edit. Kosmos).