Page 5 - 1925-06
P. 5
30-1!!. 1925 C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Pag. 77
ŞEZĂTOAREA
FRAGMENT DIN ROMANUL „NEGHINĂ ŞI “ PARTEA I. C. 13
de TEODOR MURĂŞANU
leş nd din cancelaria comunală, lele de bunăcuviinţă din partea lo zat să lipsească vreodată, fiindcă
Anica se simţi cuprinsă pe dean- cului. Sandu se neliniştea numai decât şi
tregul ca de-o vâlvătaie tainică şi Primirea călduroasă, stăruinţele pleca după el, de-1 aducea cu răul:
chinuitoare, care o ardea, o frigea mătuşei o hotărâră. Râmase astfel — Păi bine, diece, cum ai crezut
din tălpi în creştet şi din creştet liniştită în Plopeni. una ca asta!?
în tălpi. Câteva vorbe cu căinţă înduio Diacul Sărindar conştient de im
Privirea i se făcu tulbure, atât de şară pe Oana, smulgându-i oftări portanţa si rolul său, tot de atâtea
tulbure, în cât abia îşi putea alege şi cuvinte de compătimire. ori se umfla uşor în pene:
drumul înainte, prin fantastica îm- Şi mătuşa stărui mult să rămână — He-e, iacă vin şi eu!
prăştiere a fulgilor de omăt. la ea. Şi altfel vine asâ de rar pe Lectura cea mai gustată era
Capul îi vâjâiâ, ca o batoză. la ei, par’că ar locui în nu ştiu ce „Alexandria.“ In seara asta se con
Două lucruri îi biciuiau fiinţa, îi colt de ţară ...! tinua tocmai lupta dintre Por şi
chinuiau conştiinţa şi-i răscoliau Nevasta se lăsă înduplecată pe AJexandru. Diacul îşi încălecă pe
inima: teama de-a nu putea aduce deplin. nas o pereche de ochelari soioşi şi
acasă pe ^iculae şi patima secre — Ai să vezi ce bine-i la noi. începu cu un vers înalt, în ascul
tarului. Când pornise din Secătura, In toată seara avem şezătoare... tarea tuturora:
era hotărâtă să facă orice, numai Şi râs. şi glume şi voe bună. Mai „Filon merse la Por şi zise Por:
să-şi scape pe Niculae... Să se uită bietele femei necazul, pe care-1 tu eşti Filon? el zise: eu sunt, Por
mute cu el în vreo căsuţă din Se trag, de când au rămas singure. zise: Filoane închină-te mie, că de
cătura ori chiar în Plopeni; să — Numai cu mama asta nu ştiu astăzi Alexandru mort este de mine,
scape de mă-sa şi să-şi întemeeze, ce să fac. E în stare din nou să-şi iară tu te închină mie şi să-ţi dau
însfârşit, şi ea un început de viaţă închipue câte şi mai câte şi să mă fata mea şi din împărăţia mea ju
tihn'tă. piseze mereu, — zise nevasta într’o mătate. Filon zise: Nici lumea toată
Şi apoi. . ceeace îi cerea secre doară. nu mă va despărţi de dragostea lui
tarul nici nu trâ cine ştie ce lucru — Dacă-i aşa a^i apoi am şi Alexandru. Por zise: du-te şi zi lui
mare... O putere lăuntrică, miste eu o vorbă de zis. — o mângâie Alexandru să iasă să ne lovim a-
rioasă, de care ea nu-şi putea da mătuşa Oana. — Ce ştie ea ce-i mândoi, cum a zis el şi să stea
seama, o r<ţinea totuş dela faptă. în lumea de azi? Ea n’a ieşit din oştile pe loc şi merse Filon la
Nu ştie singură cum a fost! A pădure, de când era fată...! Alexandru şi spuse, că Por este
fost prea obraznic? Dacă ar fi ştiut-o ...Şi conversaţia începută într’un gata să se lovească. Alexandru în
lua mai cu binişorul? — Nu ştie! fel, schimbată în altul, se ţinu îna trebă: ce viteaz este Por? Filon
:
Destul, că s’a întâmplat asâ. Şi inte, picurând, zburând, alunecând z se: este trup, de 5 coţi, ci este
secretarul acum de sigur n’o să-i uşoară. Dar şi seara coborî mai putred, iar bun viteaz este, ci du-te
mai facă scrisorile pentru Niculae! curând ca altedăţi. O întunecime Alexandre că-1 vei bate, că noro
Cu aceste agitaţii în sânge, ne cu viscol liniştit în care nu se cul tău mare este şi Dumnezeu
vasta nu luă calea spre Secătura, vedea la doi paşi. Numai ochiurile Sabaut puternic este.“
ca de altedăţi, ci ea îşi îndreptă sfioase de lumânări aprinse îndă Când diacul ajunse la cuvin
paşii către casa mătuşe-sei Oana rătul geamurilor mici, cârpite, ale tele din urmă, între tineretul de
Lungu, o femee înaintată în vrâstă, caselor împrăştiate în neregulă jur- pe laturi se stârni un hohot cloco-
trăind numai cu „omul“ ei, în că- împrejur, însemnau urme şi direcţii t tor. Un drăcos de flăcăiandru, în
suţi lor de lângă vale, curată, ca frânte, în jocul întunerecului şi al marea încordare cu care asculta
un pahar. fulgilor vânzoliţi, risipiţi cu nemi toată lumea, răsuci o formă de
Oana, femee puravă în vremea luita. mustaţă din câlţ', şi pe neobservate
ei, când îi trecu pragul Anica, cu Căsuţa largă a lelii Oană şi a lui i-o potrivi pe nas unei fete.
sumanul nins, îşi însenină faţa, ca Sandu Lungu. curând se umplu de Sărindar îşi plecă şi el ochii
de-o bucurie neaşteptată. Obrazul lume: neveste cu f rci la brâu, moş peste ochelarii lui cârpiţi, privind
ei în veştezire, dar încă tot plin, negi cu pipe de lut, fete oacheşe, cu interes. Fata se svârcolia, casa
fiindcă n’a fost păscut de griji, de cu obrazul ca petalele de trandafiri hohotia din toate încheeturile.
cât foarte rar, luă o culoare de sălbateci — şi flărăuaşi aprinşi, — O, batâ-vă binele, măi lene,
primăvară. Puse repede la o parte drăcoşi şi cicălitori. Curând apă să vă bată, — exclamă meşterul
furca cu caerul, pregăti un scaun rură şi câteva „buduhde,“ chipuri cetitor şi cufundându-se din nou în
şi trase sumanul din spatele ne sch’mosite în fel şi formă, făcând carte, continuă de unde a întrerupt:
poate sei: grimazuri şi semne ciudate, reţmân- „Alexandru îngenunchie şi se
— Şezi la no\ Anică, mânca-te- du-se cu greu să nu fie recunoscute. rugă lui Dumnezeu şi zise Dumne
ar binele. O, că rar mai dai tu pe Dar cea mai indispensabilă per zeul tuturor Dumnezeilor, cela ce
la noi! soană era diacul. El sosise printre te măresc Heruvimii şi Serafimii,
— Şadă binele şi sănătatea, — cei dintâiu, cu minunatele lui cânti Savaot Dumnezeu, ajută-mi astăzi
răspunse nevasta, după toate regu- cele nedespărţite. Nici n’ar fi cute spre Por împăratul.
