Page 4 - 1925-06
P. 4

Pag.  76  - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - C  0  S  1  N  Z  E  A  N  A    - - - - - - - - - - - - -  --------------------------- 30—III. 1925


                 Vacanţa prezidenţială din Germania                                      R  E  V  E  D  E  R  E

                   Cel  dintâi  preşedinte  al  re­    Moartea  lui  Ebert  deschide     Constantin Crişan.
                 publicei  Germane,  Fritz  Ebert,   acum,  fireşte,  largi  terenuri  şi   M'am reîntors trudit acasă
                 a  murit  la  Berlin  în  cea  din   prilejuri  pentru  a  se  încerca   Din larma marelui oraş
                 urmă  zi  a  lunei  Februarie.  Cu­  din  nou  acest  lucru.  Peste  ca­  Pe-un drum ce se tăia ogaş,
                 ţitul  operator  al  vestitului  pro­  pul  demnitarului  Simon,  care   Prin lanurile de secară
                                                                                         (Un drum pustiu şi strâmb de ţară).
                 fesor  Bier  n’a  mai  putut  salva  ţme   şi   locul   de   preşedinte
                 viaţa  aceluia,  care  a  fost  atât  până  la  noua  alegere,  valurile
                                                                                         De-asupra luna visătoare
                 de  mare  şi-atât  de  loial  cetă­  luptei   pentru   prezidenţie   se   C’un chip bolnav, îngălbenită
                 ţean  al  ţării  sale.  El  s’a  stins   asvârl  furioase  şi  ce  nu  se  In târguri sta încremenită,
                 de-o  peritonită,  la  vârsta  de   ’ncearcă,   pnetru   ca    să   se   Un miros dulce, de sul fină
                                                                                         Şi-o ploae rece de lumină
                 53  de  ani,  când  alţi  oameni    ajungă acolo, unde Fritz Ebert
                                                                                          Cernea văzduhul înspre zare ..
                 politici  abia  încep  să  urce  trep­
                 tele  mai  înalte  ale  vieţii  de  stat.                               întinsul mort era pustiu
                 De  sigur  că  moartea  lui  a  lă­                                     Şi nici o umbră călătoare
                 sat  în  urmă  multă  şi  neţăr­                                        Părea că singur eu sunt viu,
                                                                                          Şi că viaţa mea mă doare...
                 murită  jale  la  mulţi  şi  dintre
                                                                                          Vream ca să uit ce am lăsat,
                 compatrioţii  şi  dintre  adversarii
                                                                                         In urma mea, când am plecat.
                 săi,  —  căci  locul  lui  Fritz  Ebert                                  Mergeam tăcut şi’ngândurat,
                 nu  se  poate  cu  uşurinţă  um­                                         Şi mă  ’ ntrebam: „la ce-am venit
                                                                                                                   a
                 plea,  rnai  cu  seamă  astăzi,  când                                    Când totu-i mort şi-i pusiiit? ...
                 în  Germania  curentele  şi  par­
                                                                                          Apropiindu mă de sat
                 tidele  politice  îşi  discută  cu
                                                                                          Simţii  —    uşor — cum câinii bat,
                 atâta  înverşunare  nu  numai  lo­                                       Şi-am stat în loc — şi-am ascultat:
                 curile  în  parlament,  ci  şi  scau­              Ebert,                De-odat'un chiot de flăcăi
                                                          preşed ntele rep b icei germane
                 nul  prezidenţial.  Moartea  lui                mort deunăzi             A clocotit prelung, pe văi,
                                                                                          Şi alte chiote atunci
                 este,   deci,   aproape   unanim    a  ajuns  atât  de  liniştit  şi  unde
                                                                                          Răspunsu-le-au prelung, din lunci,
                  plânsă,  deşi  omul,  care  a  trăit  a  stat  atât  de  senin,  pentrucă-1
                                                                                          Prin aurita nopţii ceaţă
                 şi   a   luptat   atâtea   decenii   indicase  pentru  acest  loc  ge­   Simţeam un freamăt viu, de viaţă...
                 ca  să  poată  ajunge  dela  mo­    niul  lui  cel  bun  şi  puternica  îmi prinse inima a-mi bate
                  desta  masă  de  administrator     sa  personalitate,  care  la  un     Năvalnic pieptul să mi-l spargă...
                 de  gazetă  până  la  biroul  luxos   moment  dat  nu  s’a  putut  în­   Avuse sufletul dreptate
                                                                                          Ca să mă  ’ntorc din lumea largă.
                  al  unui  preşedinte  de  republică,   locui prin nimeni şi prin nimic.
                  nu  a  fost  cruţat  de  lovituri  nici   Că  a  avut  şi  amărăciuni,  e            °8§#§8°
                 în  viaţă  şi  nici  după  moarte.   firesc, dar că le- a avut, a fost nu­
                                                                                          Noaptea pe lac
                  Naţionaliştii  germani  şi  sparta-   mai  spre  nenorocirea  ţării  sale,
                  chiştii  bolşevizaţi  nur-au  putut  căci  ele  i  au  agravat  boala  şi   V. B. ALCAZA
                  bunului  şi  popularului  Fritz  E-   i-au  grăbit  sfârşitul  cu  o  oră
                                                                                          Noaptea calmă-şi trage storul,
                  bert  ierta  niciodată,  că  Ie-a   mai curând.
                                                                                          Lacul tremură în unde,
                  tras  de-atâtea  ori  dungă  peste    Lupta  ce  se  dă  pentru  mo­
                                                                                          Văntu'n trestii lin pătrunde
                  socoteală  şi  a  păzit  cu  o  ener­  ştenirea  sa  acum,  trăind  el,   Iar arinu-şi spune dorul,
                  gie  de  fer  constituţia  republicei   s’ar  mai  fi  putut  spre  binele  Leşitei ce'n stuf s’ascunde.
                  germane,  pe  care  şi  unii  şi  alţii   ţării' amâna,  dar izbucnind odată,
                                                                                          Numai luna, le priveşte
                  dintre  cei  doui  adversari  ai  lui,   ea  va  fi  grea  şi  furioasă,  căci  în
                                                                                          Depe bolta-i albăstrie —
                  ar  fi  dorit  atât  de  mult,  ca  sintez&  aceasta  reprezintă  lupta
                                                                                          Şfn pierdută reverie,
                  s’o  vadă  zdrobită  şi  călcată  în  pentru   menţinerea   republicei   Chipu'n valuri şi-oglindeşte
                  picioare.                          sau pentru reînvierea monarhiei.     Cu-o zimbire argintie.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9