Page 9 - 1925-12-13
P. 9

10—VII. 1925                       - - - - - - - - - - C  O  S  I N  Z  E  A  N  A  - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Fag. 177

     Schyiock, povesteşte cum i-am vân­  F   U    N    C   Ţ   I O     N   A    R    I I
     dut cadavrul.
        Nu  te  ofenzezi  zise  triumfând   de I  U  S  T  I  N     I  L  I  E  Ş  I  U
     prietinul,  pe  care  trebuia  sâ-1  ucid,
     nu te ofenzez, pentru-că nu mă pc t
     bate  cu  Dta.  Ai  un  corp  care  nu-ţi   Priviţi-i cum pornesc la slujbă pe străzi bătute de noroi,
      aparţine.                          Cu ochii înfundaţi în cranii, îndureraţi şi trişti şi goi.
        Şi m’au lăsat.                   Nesăţiosul dinte-al vremii le roade ştersele vestminte
        M'am dus la evreu sâ-1 ucid.     Şi moartea le rânjeşte ’n faţă din negre goluri de morminte,
        —  De voi muri, te las moştenire   îi pârjoleşte suferinţa şi-i sfredeleşte ’n piept mereu —
      fiului meu, îmi zâmbi jidanul.
        —  Vreau să mă răscumpăr.        O, ale cui păcate poartă, de i isgoneşte Dumnezeu ?
        —  Pentru  nimic  în  lume  nu  vă   In ţara-aceasta 'ncununată cu lanuri galbene de grâne
      dau; voi să descoâpr secretul viito­  Prin viaţă trec ca nişte umbre lipsiţi adeseori de pâne !
      rului.                             Priviţi-i cum muncesc sărmanii, robiţi de idealuri mari,
        Am încercatpe cale judecătorească.   Şi mor de foame pentru ţară, priviţii — sunt funcţionari f
        Sentinţa fu următoarea:
        „Doctorul  Stern (evreul meu) are
      toate  drepturile  câştigate  prin  în­  Tovarăşi, şi eu vă sunt frate şi faţa mea de foame i suptă,
      cheierea  contractului  de  cumpărare   Şi ochii mei se scaldăn lacrimi şi eu*am intrat cu voi în luptă!
      şi  vânzare  faţă  de  subiectul  N.  şi
      anume  acelea  de-a  opune  rezistenţi   Priviţi-i, azi e sărbătoare. Cum trec bolnăvi, cu pasul rar
      încercărilor de deteriorare a corpului,   Un Crist îţi pare fiecare urcând cu crucea spre Calvar j
      viitorul cadavru lui N, atât din partea   Ei trec încununaţi de gânduri, momiţi de-un vag necunoscut,
      subiectului cât şi din partea oricui.“
        Fui dat pe mâna lui luda.        Ceteşti în faţa tuturora regretul de-a se fi născut.
        Ori  unde  tşeam,  ochii  scrutători   Cu pletele încărunţite şi-apleacă fruntea spre pământ,
      ai  evreului  mă  căutau.  Nu  puteam   Ca frunza galbenă pe ramuri se clatină la orice vânt!
      călări, pentru a nu-mi frânge piciorul   Au tors şi ei odată visuri şi din nădejdi au făurit
      aducând astfel pagubă viitorului lui   Castele. pompă şi mărire, — dar vremea azi le-a năruit
      stăpân.
        Am  început  să  isbesc  acest  corp   Priviţi-i, nu vă fie teamă, ciocoi nemernici, cămătari,
      care  nu  mai  era  al  meu.  In  curând  De mila voastră n'au nevoe, priviţi-i — sunt funcţionari!
      însă  a  trebuit  să  abzic  de  aceasti
      răzbunare, care mă costa pe mine.  întindeţi-mi şi mie mâna, căci visele-mi sunt spulberate,
        Pe  stradă  auzeam  şoptind:  ca­
      davrul lui Stern.                  Şi părul meu încărunţeşte, tovarăşi şi eu vă sunt frate !
        Am  început  să  urlu  de  mânie,
      să-mi isbesc capul cu pumnii, să-mi  Ei n'au palate aurite, nici herghelii cu cai de soi
      răzbun nemernicia.                 Şi rabdă să le-arunce ’n faţă toţi parvenţii cu noroi:
        — Ah drace, de ce nu m’ai cămpă-   N'au paturi calde, nici odihnă. dacă-i loveşti ei nu răspund,
      rat  tu.  Eram  liber  cât  trăiam,  după   Şi resemnaţi îşi sorb otrava din cupa sorţii până Ti fund.
      moarte eram al tău M’am vândut unuia
      mai iău decât tine. Blestemat evreu !  O, lacrimile lor amare amestecate-s cu sudori,
        Dintr'un  co  ţ  apăru  figura  răută­  Plătesc atâtea biruri grele, ei, umiliţii cerşetori!
      cioasă de jidan:                   Priviţi-i, şi ei au un suflet deşi nu sunt milionari:
        —  Nu-ţi  dau  voesă  spargi  capul   Pe umeri poartă greul ţării, priviţi-i — sunt funcţionari!
      cadavrului  meu.  Iţi  interzic  să-l
      deteriorezi...  Sărman  cadavrul  meu,   Tovarăşi, şi eu vă sunt frate, mă sbat străin în ghiara sorţii,
      când  te  voi  avea,  să  nu  ţi  mai  port   Şi barca mea o poartă valul tot mai grăbit spre ţara morţii:
       grijea.
        —  O  să-l  ai  jidane,  i-am  răs­
       puns eu.                           Priviti-i, trec ca ’ntotdecuna smeriţi şi cu priviri umile,
        Vreau să mă răzbun.               Pe când străinii prinşi în blănuri aleargă 'n automobile.
        Am luat hârtie şi am scris:       Străinii jăfuesc şi pradă: tâlhari, infami, destrăbălaţi,
           Evreu blestemat!               Şi ţara geme sfâşiată de-atâtea lifte fără saţ!
         Num-i  pot  erta  nesocotita  faptă
       de-a  mă  Fi  vândut  ţie.  Nu  vreau   Ne duc pădurile departe şi snopii grei cu spicul plin
       să  mai  trăiesc  în  chirie,  în  corpul   Şi lasă 'n urmă sărăcie, lăcuste, foame şi venin !
       tău.  Dar  nici  tu  n’o  să  ai  folos  de  Iar ei, martirii cei mai nobili, din ţara holdelor de grâne,
       acest  corp.  Am  să-l  sfarm  de-o  Muncesc din zori şi până ’n noapte şi totuş n’au un corn de pâne f
       stâncă,  să  nu  poţi  aduna  nici  o   Priviţi-i cum tânjesc de foame şi râd de ei sătui barbari,
       bucată din el. Blestem ţie !       Viaţa lor e germănoasă, priviţi-i, sunt funcţionari!
         Scrisoarea  aceasta  încă  azi  va
       cădea în mânile evreului. Eu mă duc
       să-mi execut ameninţarea, să sfarm   întindeţi-mi şi mie mâna şi faţa mea de foame-i suptă!
       corpul vândut evreului de ostâncă...  Tovarăşi, şi eu vă sunt frate, căci voi cădea şi eu în luptă.
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14