Page 4 - 1925-20

Pag. 276 C 0 S 1 N Z E A N A âO-X. 1925

G H E O R G H I Ţ Ă M U S C A L A G I U L . . .

- AMINTIRI -

de G. VLADESCU-ALBEŞTI

L-am cunoscut în viile vernişte- şi stropiţi în ^muşdei de unsuroi. Cânta frumos!
nilor. Eram flăcăiandru. Pe drumul, Pe cucoane, le presăra printre Uneori, răsuna livada de cânte­
care se desprinde din şoseaua Bu­ noi, pe Postelnic, în faţa ulcelelor cul lui, altădată cânta potolit, aşa
zăului, ocolind crângul şi fabrica cu vin, iar pe fete pe o laiţă, legată de potolit că abia puteai prinde
de cărămidă, se zăreau în zorii zilei de tulpina nucului. şoaptele.
trăsurile cu zângănetul clopoţeilor — ,Fetele în lume îşi au rostul Multe cocoane îl sorbeau în ulcica
şi carele cu boi, cu pocnituri de lor. La lumină şi între oameni sunt cu înăsprit, şi-i turnau voioase
biciu şi freamăt de copite. tăcute şi fricoase, în umbra nucului, vinul.
După Sântă Mărie-mică, cramele sunt vesele şi sglobii aşa cum tre­ Postelnicul Piroşcă, îl măsura de
îşi deschideau uşile, iar laiţele şi buie'. sus până jos, îl netezea vesta de
mesele, pironite în bătătură, prin­ Ochii, cocoanei Olimpia, ascun­ catifea, cravata albă, şi-i spunea pe
deau velinţele curate, plosca cu deau umbrele unei frumuşeţi trăite şoptite:... Doina...
şireturi şi canafi şi ulcelele nouă şi în largul tuturor dorinţelor. Pe faţa Muscalagiului, se cobora
nesmălţuite. Ne prindea gândul, ca o neîn­ o lumină tainică. Ochii riegri scân-
Peste pânza de aburi albaştrii, trecută vrăjitoare şi fiecăruia îi teiau în văpaia de foc, şi în graiul
se jucau razele soarelui, în sclipiri dădea o fărmitură din bucuria ei. lui domol, picura tot ce viaţa noas­
de salbe. Aşa, l-am cunoscut pe „Gheorghiţă tră prinde, în scurtul ei popas.
Culesul viilor, pe acele vremuri Muscalagiul'. înalt şi sprinten, ochii Bade, dacă tu te duci
era o sărbătoare. Şi culegătorii şi două fărămituri de jar se aprindeau Ia-mă şi pe mine
stăpânii, purtau în suflet aceeaşi în vâlvătaia cântecului şi se stin­ Pe poteci, dacă te urci
bucurie. geau în tăcerea nopţii. Eu merg lângă tine.
Nu era sărbătoare, pe timpul cu­ Dorul tău ţi-l port eu bade
lesului, ca să nu întâlneşti pe drum Şi ţi-l duc în lume...
STROFE
un flăcăiandru înalt şi sprinten. Tot sufletul şi-I turna Gheorghiţă
Aşa era Gheorghiţă Muscalagiul, PENTRU-0 TRECĂTOARE... în văpaia acestei melodii.
înalt şi sprinten, vioiu şi glumeţ. CON ST. QORAN Obrajii Postelnicului, prindeau în­
Dintre toate cramele, el alegea viorare şi ochii blânzi lăcrămau.
pe a Postelnicului Piroşcă, om în­ Acum suntem ca două crengi în floare Cucoana Olimpia, îi umplea ulcica
Şfn glasurile noastre sunt comori,
stărit, dar şi deschis la suflet, blând, $fn piepturile noastre sunt vâltori şi-i îndemna pe toţi.
ca o mamă şi luminos la chip, ca In care dorm dorinţi îmbătătoare... — Să trăiască neică Piroşcă...
un răsărit de soare... — Şi cucoana...
Argintul părului, nu I ar fi dat Şi înfrăţiţi de vise şi păcate — Să trăim, — adauga Postelni­
Paharele de aur le sorbim, — cul, — să trăim, ca acum, aşa cum
pe nici-o tinereţe, şi vorba lui a- Şi’n sărutări bolnave ne-adâncim,
şezată, nu o schimba cu niciun Cătândune cu mâini înfrigurate. ne-a prins Dumnezeu, bucuroşi, să­
cărturar. nătoşi şi veseli.
Mama Olimpia, cum îi ziceau toţi, Dar rând pe rând se stinge orice vis Fetele ţineau isonul şi rugau să
tovaraşa Postelnicului, nu avea răgaz. Şt vor veni amurgurile ’n care, audă înainte minunea cântecului.
Cu ochi de ghiaţă vom privi în zare
Cu grija şi vrednicia ei, dar mai Aproape... mai aproape de abis. Ghiorghiţă schimba repede căra­
ales cu sufletul ei, ştia să aşeze cu rea, şi începea în dragul lalţei de
rânduială pe toţi şi pe toate. Pe drumuri lungi, cu tâmplele albite lângă nuc;
Sub nucul bătrân, mult mai bă­ Ne vom trezi privind îngânduraţi, „Doamne lasă-mi gându-n zbor
trân decât Postelnicul, era aşezată Cum am rămas, mai singuri, mai utaţi, „Călător pe căi deschise...
masa rotundă. Ca preoţii în temple părăsite... sau
Alături, cotlonul săpat în pământ, „Mugurel, bătut de brumă
unde se părpălea pastama de capră, Iar soarele ce ne îndrumă 'ntr’una, „Şi uscat de dor.
El ce ne-aprinse ’ntâia sărutare,
şi clocotea ceaonul cu mălai, iar Pe drumu-i lung şi fără de hotare Cucoanele râdeau iar fetele gura­
în spuză, se învârteau puii rumeni Se va ascunde pentru totdeauna! live, băteau din palme.