Page 10 - 1926-33
P. 10

326 Pag                                 C  O  S  I  N  Z  E  A  N  A                        15—VIII. 1926



                                                                                     Curiorizităţi
                      C Ă R                     Ţ      I    L      E

                                                                                       Un  ofiţer  american,  foarte  bogat,
                                                                                     căruia  în  războiul  mondial  îi  fuse
               A. Cotruş:„In robia lor , ne aduce   Ion  Pilat:  „Biserica  dt  altădată“,   amputate  ambele  picioare,  a  înce­
                                     u
             un admirabil volum de versuri. Talen­  ne  dă  încă  un  volum  de  versuri  ale   put  acum  o  călătorie  împrejurul
             tul poetului se afirmă astfel încăodată  talentului  său  îndestul  de  consacrat.   lumei. Nu cu aeroplanul, — să nu-şi
             robust,  sănătos,  cu  toată  aparenţa  „Biserica  de  altădată'  ÎDfăţişează   închipue  cineva  —  ci  într’un  că­
             lui  înşelătoare  de  căutat  modernist.   un  nou  aspect  a  acestui  talent  să­  rucior  obişnuit  pe  care  îl  împing
             D.  Cotruş  nu  îşi  compune  versurile  nătos.  D.  Ion  Pillate  cel  dintâi  poet   doi  inşi,  oameni  angajaţi  de  el,  ce-
             după  regulile  clasice  ale  versifica­  cult  al  nostru,  care  se  apropie  de   se  învoirâ  să  facă  acest  serviciu  în
             ţiei,  dar  nici  nu  se  ia  de  piept  cu  creştinism,  ca  de  o  nesecată  sursă   schimbul  unui  onorar  foarte  bun.
             Dumnezeu,  nici  nu  se  extaziază  de  inspiraţie  poetică  si  ca  o  încli­  Ofiţerul  a  plecat  din  Filadelfia.  Cu
             pentru  papucii  Maicii  Domnului  şi   naţie  spre  mai  bine.  înrudit  cu   călătoria  aceasta,  americanul  vrea
             nici  nu-şi  râde de  buricul lui Sfântu  Francis  Jammes,  acest  admirabil   să  aducă  un  pic  de  variaţie  în
             Petru,  numai  pentru  a  face  pe  gro­  poet  poet  creştin  al  Franţei,  prin   viaţa  lui  monotonă.  Şi  pe  lângă  a-
             zavul. Poezia sa este onestă şi atunci   poezia  sa  pastorală,  d.  Ion  Piliat   ceasta  crede,  că  arătându-se  pe
             când  poetul  se  sbate  în  cătuşele  atinge  aproape  aceeaşi  pe-iDcţiune   bani  în  toate  oraşele  pe  unde  trece,
             existenţii,  şi  atunci  când  dă  piept  de  factură  ca  şi  Francis  Jammes   va  putea  aduna  o  sumă  frumoasă,
           -*cu realitatea din afară de el.      în poezia sa creştină. Ii lipseşte însă   nu  pentru  sine,  ci  pe  seama  foşti­
               Originalitatea  lui  Cotruş  constă  expresia  ideală  a  credinţei.  Creşti­  lor  săi  camarazi  de  război  lipsiţi
             în  fond  nu  în  formă,  în  simţirea   nismul  dlui  Ion  Piliat  se  resimte  de   de mijloace sau mutilaţi.
             aleasă  şi  nouă  în  gândul  îndrăzneţ  imperfecţiunile  neofitului,  printr’un
             şi omenesc. Legat de pământul stră­  realism  adeseori  prea  dureros  şi               *
             moşilor  lui,  încearcă  să  se  smulgă   prin  înclinarea  spre  materializare  a   Guvernele  tuturor  ţărilor  îşi  pun
             din  rădăcinile  trecutului  şi  învins  ideii  creştine.  Totuşi  dsa  isbuteşte  în  joc  azi  întreaga  fantezia  de  care
             de  trăin  cia  lor  se  închină  hotărîrii  uneori  să  crehze  o  atmosferă  pură   dispun  pentru  a  inventa  impozite
             de  mai  presus  de  noi.  Din  impulsul  în jurul ideii creştine. Iată „Cozta“.  no'.  De  boala  aceasta  s’a  molipsit
             acestor  două  tendinţe  opuse,  poetul                                 — cum de altfel e firesc — şi Dalai
             îşi  fixează  o  atitudine  a  lui,  origi­  „Foşneşte Oltul — pluta a trecut.  Lama, stăpânitorul Tibetului. Ei încă
             nală şi bine echilibrată.           „Dar cerul spart în cioburi vine iar   nu  vrea  să  rămână  mai  pe  jos  şi
                                                 „Să chieme peste ape, din trecut,   nici  nu  putem  zice  c’a  rămas,  când
             „Pământul proslăvindu-1 şi cutreerându 1,—   „O mănăstire toată de cleştar.  aflăm  acum  din  presa  străină  că
             „Ca un condamnat                                                        locuitorii  din  Tibet,  toţi  câţi  poartă
             „M’am întrebat,                     „Cu murmure şi val şi veac se scurg...   capul  lor  între  două  urechi,  trebue
             „De-atâteaori m’am întrebat:        „De ce şi astăzi Cozia a rămas?     pentru  acele  urechi  să  plătească
             „De ce piciorul omului nu poate să-i ur­  „Trecutul stă pe unde, in amurg,
                                                                                     dare.  In  Tibet  există  deci  de  pre­
                meze pretutindeni, gândul?!      „Ca umbra lui, ca limba unui ceas.
                                                                                     zent  trei  categorii  de  cetăţeni.  Unii
             „Şi ’nebunit,                       „Foşneşte Oltul... Stele au sclipit —   sunt  bucuroşi  c’au  putut  să-şi  plă­
             „M’am răsucit, m’am răsvrătit,      „Cu mâna şi cu mintea nu le-ajung.   tească  impozitul.  Alţii  sunt  mândri
             „M’am întrebat de-atâteaori olog, sdrobit:   „Prin ce desiş de codru încâlcit,   că  'n  baza  avutului  lor  li  s’a  făcut
             „Dece a vieţii lege sau nebuna întâmplare,   „Se’acearcă aripi şi se sbat prelung?  cinstea  de-a  fi  supuşi  la  dări  grase
             „A semănat atâta dor de veşnicie şi de                                  pentru  urechi  şi  pentru  ca  aceasta
                infinit                          „Un dangăt de aramă a sburat...     să  se  ştie  îşi  împodobesc  scoicile
             „In văzduhurile gândului neputincios şi   „Se duce peste văi şi peste munţi.   dela cap cu diamante preţioase. Ca­
                mărginit,                        „Aproape vezi albastrul tremurat    tegoria  a  treia  îşi  taie  pur  şi  simplu
             „In trupurile noastre şubrede şi pieritoare?!  „Durând din sunet şi din suflet punţi.  urech  le  jos  şi  nu  sunt  nevoiţi  să
                                (M’am întrebat.)                                     mai plătească dare.
                                                 „Aproape simţi cu ochii mari deschişi
                Cu  această  atitudine  lăuntrică,   „Cum unul câte unul s’au desprins               *
             poetul  nu  se  îndepărtează  de  lumea   „Din noaptea ce se prinde ’n rămuriş   Spre  insula  Komodo,  ce  aparţine
             înconjurătoare.  Din  potrivă  o  simte   „Hulubii Domnului pe cerul nins.  Indiei,  au  pornit  două  expediţii  din
             cald  şl  o  zugrăveşte  în  linii  simple,   „Cireşul de pe drum a înflorit —  cei  mai  ageri  vânători.  Intenţia  lor
             artistic.  Ce  frumoase  sînt  veisurilc:   „E alb de lună multă ca de flori   e  să  prindă  vii  câteva  exemplare
              „Pe  pustă“,  „Amiaza“,  „Firul  de   „Ori poate peste pomul liniştit   ale  unui  soi  de  bestii  din  care  n’a
             iarbă“,  „Pe*aicî  a  fost  un  codru   „Stă stolul alb al serafinilor.  putut  fi  prins  nici  unul  pân'acum.
             uriaş!“  cari  desigur  n’au  nimic  co­                                E  vorba  de-un  fel  de  şopârlă  uriaşă
             mun  cu  toate  trăsnaele  modelor    Versul  dlui  Ion  Piliat,  de  o  fac­  a  cărei  lungime  ajunge  uneori  până
             poetice  ale  vremii  şi  totuşi  sunt   tură  definitivă,  e  mângăetor  ca  o   la  30  de  urme.  Localnicii  cred  că
             noui  în  sensul  că  exprimă  pe  înţe­  săpătură  veche  în  aramă.  Cele  pa­  aceste  animale,  cari  s’au  înmulţit
             lesul  tuturor  simţiri  alese,  gânduri   truzeci  de  poezii  ale  acestui  volum   acum  foarte  tare,  îşi  trag  originea
             curate  şi  rare.  Cotruş  ducând  mai   se  citesc  cu  plăcere  şi  rămân  multă   din fiarele preistorice. Şopârla acea­
             departe poezia românească a Ardea­  vreme  în  suflet  cu  aroma  lor  de   sta  gigantică  e  de  sigur  o  străne-
              lului se înalţă din rădăcini puternice   discretă simţire.             poatâ a balaurului de care pomenesc
             şi  sănătoase,  nu  se  cocoaţă  efemer                                 poveştile  tuturor  popoarelor  şi  pe
              pe scripete.                                       MANOLE AMPOIANU     care clima încă îl are ca simbol.
   5   6   7   8   9   10   11   12