Page 7 - 1926-33

15-VIII. 1926 C O S I N Z E A N A Pag. 323

palme tactul, iar şeful de birou şi M Â I N I A L B E l . . .
servitorul, se strecurară binişor pe
uşă. Unul şopti: „ştiam eu bine Laurei Lecca
c'are s’ajungă acil“ Atunci mă stră-
fulgeră un gând: „oare, nu sunt eu Mâini albe, mâini de lapte,
îctr’adevăr nebun ?“ Tam- ta* ra-ram-
tam-taml... şi măsurăm la paşi Pe clape de sidef,
răspicaţi, cu capul sus, privirea ’na- Alunecaţi uşoare. Din murmure, din şoapte
inte, ca un recrut la paradă. „Ia Brodaţi ca pe gherghef
să fac puţină militărie“ — "mi spu­
sei. Şi deodată răcnii din adâncul Acei fiori de vraje, ce sufletul îmbată,
bojogilor: „drepţi“! Registratorul Mâini albe, mâini de lapte
sări ca ars şi rămase într'o poziţie
de „drepţi“ desăvârşită. Părea că i Sublime mâini de fată.
zidit acolo în mijlocul biroului Ii
făcui o inspecţia sumară, crunt şi Alunecaţi uşoare, pe clape argintate
grav, examinai „terenul“, şi punând Şi daţi cuvânt tăcerii misterul să şi-l spună...
mâinile’n şbldurj, răcn>i: „la dreap­
ta!“ Se execută scmt şi energic. In note crenelate,
„La stânga’mprejur! Direcţia uşa, Cromatica văpae — al dorurilor vaer —
pas de defilare ’nainteee.,.’arş!“ Şi
unde pornirăm amândoi sdupăind Din valul cel sălbatec în crâncenă furtună
de se cutremura din temelii clădi­ Torceţi-o ca un caer.
rea. Pe coridor, întreg personalul
(nu lipsea nici şeful!) se uita la Turnaţi, turnaţi nădejde în cruda desperare
noi, gata s’o ia la picior. Atunci
comandai: „pentru onor, capul la Şi amuţiţi cu slova cea gureşe — tăcerea
stân-ga!“ Ostaşul meu întoarse cu Sublime mâini de fată, alunecaţi uşoare;
atâta energie capul în direcţia co­
mandată, încât toţi ceilalţi o luară In inspirarea voastră mi-e toată mângâierea.
la sănătoasa. Servitorul doar mai
avu veme să rostească tremurător: M. G. SAMARINEANU
„Doamne izbăveşte-i!“
Ne trezirăm în stradă, unul la
trei paşi în urma celuilalt. Regis­
tratorul întră în cr’şma de peste marginea sgâită a pleoapelor, îm­ — One?! — făcui eu cu naivi­
drum, iar eu mă’ndepărtai spre punse ici-colo cu fire de păr. Graiul tate.
casă...
ei, este asemănător cântecului unei — Cum cine?! — dumneata.
Duminică, 26 Iulie 192... Am orge hodorogită într’o biserică pustie. M’apucai sâ’înşir un discurs, dar
spus — paremi-se, — că mă tre­ Când vorbeşte, arată 2—3 dinţi gal* începui prosti
zesc odată cu soarele. Azi, fiindcă beni, înfiptiţi în gingiile roşii, iar — Să ştii, că eu dau la judecată.
e a şaptea zi, mă hotărîi să nu pă­ pe buza inferioară se preling alene — O să-mi iei cureaua dela
răsesc patul decât la orele 9. Ţi-ai dâre de bale... amnar! — şi mă’ntorsei cu faţa la
găsit! Proprietăreasa mea... Are 72 de ani, şi e... domni- perete.
Dar să v-o prezint. domnişoarâ !.,. — La d-ta nu ruşine?!
Este o săsoaică naltă şi mlădi­ Va să zică,'hotărîi azi dimineaţă, Cu o mişcare a piciorului, svârlii
oasă ca o cravaşe englezească. să mă scol boereşte. Câteva ciocă- plapoma depe mine. mă coborîi din
N’am văzut o frumuseţă desăvâr­ nituri repezi în uşă, mă convinseră pat, şi ’ncepui a-mi face toaleta caşi
când aşi fi fost singur în odaie.
şită, — dar urîţenia perfectă, în însă că n’am acest privilegiu într’o
toată goliciunea ei, este reprezen­ locuinţă neplătită de luni de zile. Atzii un „Verfluchter“ — sau cam
tată de proprietăreasa mea. Imagi- Răcnii: aşa ceva — precedat de un „pfui!“,
naţi-vă un trup înalt şi caraghios — Bsgă-te! apoi o isbitură teribilă a uşei — şi
de subţire, purtând un cap extra­ „domnişoara“ se mistui în coridor
ordinar de mare acoperit cu o clae Observai nasul proprietăresii mele bo'borosind la ’njurături în limba
de păr lăţos a cărei coloare e greu cum apare încet tocmai lângă pragul ei. Şi aceste bolboroseli aduceau
de stabilit. Faţa ei, desgustător de de sus al uşii întredeschisă, apoi minunat cu sgomotul produs de o
sbârcită, oferă privirii următoarele câteva laţe de păr, şi, însfârşit, butie goală rostogolită într’o pră­
podoabe: un nas colosal, svârlit deschizând complect uşa, se pro- pastie. ..
deasupra unei perechi de buze ce ţăpi în prag, punând mâinile’n
par o fi ’ntoarse pe dos. La extre­ şolduri:
mitatea de sus a nasului, de ambele — Morgen!
părţi, două borte străjuite de câte­ — H^! că de mult nu ţi-am vă­
va fire de păr — simbol al genelor zut cinstita faţă! — şi aprinzând o
şi sprincenelor — adăpostesc o pe­ ţigare, îi arătai scaunul. Dar ea nu
reche de ochi de un albastru spă­ venise în vizită.
lăcit, neexpresivi, tiviţi parcă de — Când plăteşte chiria?!