Page 6 - 1958-12

Paer. 2
Expunerea făcută de tovarăşul
Qti. Gheorghiu-Dej ia şedinţa
plenară a Ç. C. al P. M. R.
(Urmare din pag. l-a)
Lărgirea continuă a sortimentelor şi îmbunătăţirea calitativă a
producţiei de maşini şi utilaje satisfac în mai, mare măsură cerin­
ţele crescînde ale industriei şi fac posibilă creşterea însemnată
a exportului de maşini şi utilaje, care va reprezenta în anul viitor
îo% din exportul nostru.
Proiectul de plan prevede mijloacele necesare pentru modernizarea
producţiei de maşini şi utilaje prin ridicarea nivelului tehnologic al
producţiei şi prin reproiectarea şi înlocuirea unul număr. însemnat
de maşini cu tipuri perfecţionate. Printre produsele noi, de înaltă
tehnicitate, sint prevăzute a se realiza în anul 1959 primele loco­
DEZVOLTAREA INDUSTRIEI CHIMICE
Congresul al Il-lea al partidului a trasat sarcina creşterii în ritm
accelerat a industriei chimice.
Producţia industriei chimice a crescut în anii puterii populare de 8
ori faţă de nivelul anului 1938. In cadrul acestei industrii s-au creat
o serie de noi ramuri: producţia de îngrăşăminte chimice, de fire şi
fibre sintetice, mase plastice, medicamente de sinteză etc.
Proiectul planului de stat pe 1959 prevede o creştere a producţiei în
industria chimică cu 26% faţă de anul 1958, prin utilizarea mai bună
a capacităţilor existente şi prin intrarea în funcţiune pînă la sfîrşitul
acestui an a unor noi capacităţi de producţie.
Analizîndu-se posibilităţile de realizare a sarcinilor prevăzute în pro­
iectul de plan pe 1959, rezultă că există posibilitatea sporirii volumului
producţiei chimice cu încă cel puţin 1,5% peste prevederile proiectului
de plan, — ceea ce înseamnă o creştere de 27,5% faţă de realizările
din 1958 — prin utilizarea mai deplină a capacităţilor de producţie la
acid sulfuric, îngrăşăminte fostatice etc., şi prin grăbirea ritmului de
intrare în funcţiune a unor noi unităţi chimice, de a căror producţie
este legată dezvoltarea agriculturii, a producţiei bunurilor de consum
şi sănătatea publică.
In anul 1959 va intra în funcţiune la uzinele chimice Turda o secţie
de pbliclorură de vinii cu o capacitate de 5.500 tone; la Combinatul
Chimic Făgăraş va intra în funcţiune o secţie de îngrăşăminte azotoase
cu o capacitate de 100 mii t./an azotat de amoniu şi o secţie de fenol
necesar pentru fabricarea fibrelor sintetice avînd o capacitate de 3.000
t./an, precum şi alte instalaţii care vor contribui în 1959 la producţia
totală a industriei chimice cu produse în valoare de 600.000.000 lei.
In 1959 se vor produce pentru prima oară Ia noi în ţară 1.000 tone
de fire şi fibre sintetice. Pentru satisfacerea într-o măsură mai mare a
cerinţelor populaţiei, se vor realiza din fire sintetice 1.500.000 m.p.
ţesături, 700.000 buc. tricotaje, în valoare totală de cca. 80.000.000
lei. De asemenea, din fibre sintetice în amestec cu alte fibre se vor
mai produce încă 7—8 milioane m.p. ţesături. Articolele confecţionate
din aceste fire şi fibre sintetice vor ti de un sortiment bogat, mai ieftine drelor necesare, îneît în timpul cel mai scurt noile instalaţii să lucreze
şi mai trainice în comparaţie cu cele obţinute din fibrele şi firele na­
turale.
/ INDUSTRIALIZAREA Şl VALORIFICAREA SUPERIOARA A LEMNULUI
Tovarăşi, .;
Patririioniul forestier este una din marile bogăţii ale ţării noastre,
căreia partidul şi guvernul îi acordă o atenţie neslăbită. In ultimii 10
ani s-au executat lucrări de împăduriri şi de complectări a pădurilor,
îmbunătăţindu-se fondul silvic a cărui suprafaţă este de cca. 6,5 mi­
lioane hectare.
Pentru ă' asigura o exploatare raţională a pădurilor şi a îmbunătăţi
condiţiile de lucru în silvicultură, au fost construite reţele de căi ferate
forestiere şi drumuri în lungime de cca. 3.000 km.
In domeniul prelucrării lemnului, preocuparea noastră principală se
îndreaptă spre INDUSTRIALIZAREA Şl VALORIFICAREA SUPERI­
OARA A MATERIALULUI LEMNOS. Numai în ultimii trei ani s-au
construit şi au intrat în producţie 5 fabrici noi precum ;şi un număr de
secţii noi la fabricile existente. Valoarea producţiei noilor capacităţi
puse în funcţiune reprezintă suma de 340 milioane lei pe an.
Însemnătatea prelucrării complexe a lemnului rezultă limpede din
exemplul fabricii de plăci aglomerate din aşchii de lemn pusă recent
în funcţiune la-Brăila. Această fabrică foloseşte ca materie primă lemnul
de plop şi de salcie din Delta Dunării, care pînă acum nu se valorifica
pe câle industrială. Producţia anuală a fabricii este de 51 milioane lei,
faţă de costul total al investiţiilor care nu se ridică decît la 45 mi­
lioane lei. Se prevede ca în anul viitor să se construiască pe lîngă
această fabrică o secţie modernă de chibrituri, cu o capacitate de 300
milioane cutii pe an.
Datorită, gradului mai înalt de industrializare a lemnului realizat cu
noile capacităţi de producţie, scoatem astăzi dintr-un m.c. de masă
lemnoasă produse- finite în valoare de 3 ori mai mare decît în 1938.
Pentru anul 1959 se prevede începerea construcţiei a 3 unităţi de va­
lorificare industrială complexă a lemnului, care vor cuprinde, în afară
de producţia de cherestea, secţii pentru producţia de placaje, plăci
fibro-lemnoase, plăci aglomerate. Se vor construi încă două fabrici noi
de mobilă, precum şi noi secţii de plăci aglomerate şi plăci celulare pe
lingă fabrica nouă de 1ă Gălăuţaşi.
In afară de obiectivele a căror'construcţie va începe în anul 1959, sînt
prevăzute şi s-au asigurat utilajele şi instalaţiile pentru o serie de alte
unităţi de valorificare complexă a lemnului, care se vor construi în anii
următo'ri. Dintre cele mai importante, menţionăm un număr de 5 fa­
brici de plăci fibro-lemnoase cu o capacitate totală de 124.000 tone pe
an," 4 secţii de plăci aglomerate cu o capacitate de 32.000 tone, 3 secţii
de placaje cu o capacitate de 54.000 m.c., 4 fabrici de mobilă cu o
capacitate de- 30.000 garnituri şi secţii de parchete cu o capacitate
totală de 1.300.000 m.p. anual.
Sumele ce se vor cheltui numai pentru construcţia şi utilarea acestor
CREŞTEREA PRODUCŢIEI BUNURILOR DE CONSUM
Tovarăşi, ,
Dezvoltarea continuă a producţiei BUNURILOR DE LARG CON­
SUM, lărgirea sortimentelor şi îmbunătăţirea simţitoare a, calităţii lor
au contribuit la satisfacerea într-o măsură crescîndă a cererilor de măr­
furi, a exigenţelor în aprovizionarea oamenilor muncii.
In vederea îmbunătăţirii în continuare a aprovizionării populaţiei,
proiectul de plan pe anul 1959 prevede ca producţia industriei bunurilor
de consum să crească cu 6,9% faţă de realizările anului 1958.
In vederea unei importante dezvoltări a industriei uşoare şi alimen­
tare, volumul de investiţii prevăzut pe 1959 este cu cca. 53% mai mare
faţă de volumul investiţiilor destinate acestui sector în 1958.
Prin investiţiile prevăzute se va mări capacitatea de producţie la
fjre de bumbac şi lînă, ceea ce va permite reducerea importului, se vor
crea unităţi noi de producţie pentru prelucrarea firelor şi fibrelor sin­
tetice, pentru finisarea ţesăturilor, în vederea îmbunătăţirii calităţii şi
aspectului acestora. Astfel, se vor . pune în funcţiune capacităţi noi cu
producţii de 3.700 tone fire de bumbac, 800 tone fire de lînă, 5 mi­
lioane m.p. ţesături din fire sintetice, 2,2 milioane buc. tricotaje, 1,1
milioane perechi încălţăminte de cauciuc şi altele.
In industria alimentară va începe construirea unei fabrici de lapte
praf cu o producţie de 1,500 tone anual, a unui combiqat de produse
lactate în Bucureşti cu. o capacitate de. producţie de 3.000 hi. lapte,
pe zi, a unui abator la Hunedoara — de 30 tone carne pe zi, a două
fabrici de zahăr fiecare avînd posibilitatea de a prelucra zilnic 2.000
tone sfeclă; se va mări capacitatea de depozitare a vinului cu peste
4.600 vagoane reprezentînd o qreştere de 27%' faţă de aceea a anului
1958 ; capacitatea de producţie Ia unt pasteurizat va creşte cu 1.500 tone.
Analizînd posibilităţile de dezvoltare a irtdustriei bunurilor de con­
sum, considerăm că prin utilizarea mai bună a maşinilor şi utilajelor,
prin folosirea economicoasă a materiilor prime şi materialelor, se poate
obţine o majorare a producţiei industriei uşoare şi alimentare peste pre-
vederile proiectului de plan în valoare de cca. 200 milioane lei, astfel ca în 1960 imporiul de zahăr să fie lichidat, iar în anul 1964 să ajun­ repartizate prin bugelult !sMului,» V.
DRUMVb S O C fA U S m W I
motive Diesel electrice, care vor contribui la modernizarea transpor­
turilor feroviare, nave de tonaj mal mare, combine perfecţionate
pentru recollaf porumb, precum şl alte utilaje şi mijloace tehnice
moderne.
Proiectul planului de stat pe anul 1959 prevede ca producţia construc-,
[iilor de maşini să crească cu 12% faţă de anul 1958.
In industria constructoare de maşini sînt încă mari posibilităţi de
foloşire mai complectă, a capacităţilor de producţie, de utilizare mai ra­
ţională a maşinilor, metalului, 'combustibilului; energiei electrice şi a
forţei de muncă. Ţinînd seama de aceste rezerve este pe deplin posibil
ca producţia construcţiilor de maşini să crească cu încă 2% faţă de
proiectul de plan, astfel ca volumul total al producţiei să fie cu 14%
mai mare decît in anul 1958. Conducerea /Ministerului Industriei Grele,
a Direcţiilor Generale şi ,a .întreprinderilor constructoare 6e maşini tre­
buie să lupte cu mai multă hotărîre şi energie pentru mobilizarea tu­
turor rezervelor care aduc economii de investiţii şi materiale şi creează
noi şi însemnate posibilităţi pentru creşterea producţiei, reducerea pre­
ţului de'cost şi îmbunătăţirea contipuă a calităţii produselor. r
• Producţia de îngrăşăminte chimice va creşte de la 152.000 tone în
'1958 i i ' 282.000 tone în 1959, mărindu-se astfel baza materială pentru
sporirea producţiei agricole la hectar.
'UProdticţia din mase plastice şi răşini sintetice va creşte de la 2.000
tone în 1958 la 6.300 tone în 1959. Din această cantitate se vor con­
fecţiona, pe lîngă bunuri de consum, cantităţi importante de materiale
necesare în industrie, în construcţii şi în agricultură, la hidroamelio­
raţii. Prin folosirea materialelor din mase plastice se vor economisi
cca. 8.000 tone metale feroase şi neferoase, 850 tone piele şi alte ma­
teriale.
In următorii 2—3 ani vor fi puse în funcţiune aproximativ 8 uzine
şi fabrici noi şi 28 de noi secţii din care: o fabrică de azotat de amo­
niu la Roznov, o nouă unitate de fibre sintetice Ia Săvineşti cu o ca­
pacitate de 5.000 t/an rolan, la Grupul industrial Borzeşti o unitate
petro-chimică, care va produce în prima etapă 25.000 t/an cauciuc sin­
tetic, la uzinele Govora instalaţii de produse sodice cu o capacitate de
150.000 tone pe an, precum şi aIte unităţi de producţie care vor mări
producţia industrială în ramura chimică cu peste 75%.
întreprinderea cea mai mare a industriei noastre chimice, Combinatul
de la Borzeşti, cu construcţiile sale ridicate pe o distanţă de 5 km.,
se conturează de pe acum în întreaga sa măreţie. Aici va lucra lin
mare număr de muncitori, pentru care s-a construit oraşul nou de la
Oneşti. Combinatul va prelucra o parte din rezervele de ţiţei şl sare
de pe valea Trotuşului în produse petrolifere şi petrochimice de mare
valoare economică. El este deservit de o centrală electrică de termoficare
cu o putere de 75.000 kW care va ajunge pînă în 1964 la 225.000 kW.
Valoarea producţiei totale a combinatului va fi de circa 2,6 miliarde
lei anual.
Ţinînd seama da însemnătatea pe care o au noile fabrici şi uzine
chimice pentru dezvoltarea economică a ţării şi pentru ridicarea nive­
lului de viaţă al populaţiei, Ministerului Industriei Petrolului şi Chi­
miei, cadrelor sale de conducere Ie revine sarcina de mare răspundere
de a asigura intrarea cît mai grabnică a acestora în funcţiune, preo-'
cupîndu-se în acelaşi timp de pregătirea temeinică şi din vreme a ca­
cu întreaga lor capacitate şi să dea produse ieftine şi de bună calitate. aceste ţări, să studieze experienţa lor, să-şi însuşească totodată sis­
unităţi reprezintă î.150.000.000 lei. Trebuie relevat că noile unităţi de
valorificare complexă a lemnului vor produce, cînd vor fi toate în
funcţiune, mărfuri în valoare de cca. 500 milioane lei anual, din care
vor putea fi exportate produse, echivalînd valoarea importului de utilaje
pentru 4 secţii de plăci fibro-lemnoase.
Cu toate măsurile luate în ultimii arii pentru valorificarea complexă
a masei lemnoase, trebuie să arătăm că sîntem rămaşi-în urmă faţă
de prevederile directivelor Congresului' a! II-lea. Trebuie să lichidăm
grabnic această întirziere, să intensificăm valorificarea complexă a
masei lemnoase.
La nivelul actual de dezvoltare industrială nu măi putem tolera să
se piardă cantităţi însemnate de masă lemnoasă la prelucrarea în pă­
dure. Pentru ca aceste pierderi să fie eliminate, trebuie luate cît mai
urgent măsuri ca întreaga masă lemnoasă să fie prelucrată în unităţi
industriale moderne, cu profil complex de valorificare a masei lem­
noase şi dotate cu tehnica cea mai înaltă. Trebuie să ne îngrijim din
timp de dotarea industriei lemnului cu utilaje moderne, să creăm şi să
importăm instalaţii cu un mare randament de valorificare a lemnului,
pe baza tehnologiei, celei mai înaintate. Industria construcţiilor de ma­
şini trebuie să ia măsuri pentru a contribui la dotarea silviculturii şi
industriei lemnului cu utilaje la nivelul celor mai bune modele din
străinătate şi a :căror producţie în ţară se justifică din punct» de vedere
economic, iar industria chimică să participe activ la dezvoltarea acestei
ramuri, furnizîndu-i răşini sintetice şi alte produse de bună calitate,
la preţ ieftin.
In cadrul planului de perspectivă este necesar să întocmim un pro­
gram de dezvoltare în ritm accentuat a industrializării complexe a lem­
nului, să ajungem astfel să valorificăm masa lemnoasă la nivelul atins
de ţările cu realizările cele mai înalte în acest domeniu. Concentrarea,
prelucralea şi industrializarea lemnului în unităţi moderne, amplasate
cît mai.aproape de resursele de masă lemnoasă, vor ridica la un nivel
mai. înalt, eficienţa economică a industriei lemnului. Reorganizarea şi
reutilarea industriei lemnului, eliminarea în cel mai înalt grad a pier­
derilor vor face posibil să obţinem produse finite în valoare mereu mai
mare, deşi în scopul îmbunătăţirii fondului silvio' vom continua şi în
anii următori să restrîngem volumul tăierilor forestiere. Odată cu dez­
voltarea producţiei de plăci aglomerate, fibro-lemnoase, placaje, panele,
furnire, se creează condiţiile pentru creşterea continuă a producţiei in­
dustriei de mobilă care trebuie să se perfecţioneze, să-şi lărgească sor­
timentele şi să le adapteze construcţiilor tip de lo’cuinţe, să îmbu­
nătăţească necontenit calitatea şi aspectul produselor pentru a satisface
în măsură tot mai mare cerinţele populaţiei şi să lărgească considerabil
posibilităţile de export.
că valoarea producţiei bunurilor de consum va creşte cu dresa 2 mi­
liarde iei faţă de anul 1958.
In faţa industriei bunurilor de consum stă sarcina de a produce cît
mai multe mărfuri de calitate superioară, de a lărgi numărul sortimen­
telor şi de a realiza economii la materii prime şi materiale, pentru
reducerea în continuare a preţului de cost.
Tovarăşi,
O problemă asupra căreia aş vrea să atrag în mod deosebit atenţia
Plenarei este aceea a măsurilor care trebuie luate pentru a se ajunge
în anii următori la lichidarea importului de ZAHAR, ULEI Şi LINA.
îmbunătăţirea aprovizionării oamenilor muncii îşi găseşte, între al­
tele, expresie în creşterea continuă a consumului de produse agro-ali-
meritare superioare, ca zahărul, uleiul şi altele.
Din 1938 şi pînă în 1957 producţia de zahăr a crescut de la 95.100
tone la 185.351 tone. Totuşi producţia de zahăr a rămas mult în urmă
faţă de consumul sporit al oamenilor muncii. Această stare de lucruri
ne-a obligat să recurgem an de an la impqrt de zahăr.
Se, pune în mod firesc întrebarea : de ce sîntem în situaţia de a con­
tinua să importăm zahăr cînd avem toate, condiţiile favorabile pentru
a asigura materia primă necesară şi a fabrica în ţară zahăr în canti­
tăţi suficiente pentru a acoperi nevoile consumului intern şi chiar pen­
tru export
Dacă facem un calcul cît ne-a costat importul de zahăr în ultimii
8 ani, reiese că am cheltuit' o sumă. cu care s-ar fi putut importa uti­
lajul pentru mai multe fabrici de zahăr.
, Lipsa unei preocupări serioase pentru fabricarea în ţară a întregii
cantităţi de zahăr necesara consumului era „explicată“ de unii prin
insuficienţa capacităţii interne de producţie, iar nedez’voltarea capacităţii
de producţie era „motivată“ prin deficienţele în cultivarea' sfeclei de
zahăr.' .
Putem şi -trebuie să luăm toate măsurile pentru dezvoltarea culturii
sfeclei de zahăr, cit şi pentru mărirea capacităţilor de producţie, astfel
gem la un consum de zahăr de 20 kg. socotit pe cap de locuitor, faţă
de 5,5 kg. cit era in 1938 — şi să dispunem în acelaşi timp de în­
semnate cantităţi pentru export.
Suprafeţele cultivate cu sfeclă de zahăr au crescut de la 25.600 ha.,
media anilor 1934—1938, la 132.700 ha., media anilor 1954—1958; nu
a crescut însă corespunzător producţia medie la hectar. Cauza princi­
pală a acestei situaţii constă în faptul că în ultimii ani nu s-a asi­
gurat dezvoltarea culturii sfeclei de zahăr în primul rînd în zonele
deosebit de favorabile din anumite regiuni ale ţării, ca Regiunea Autonomă
Maghiară, regiunile Cluj, Stalin, Suceava, Timişoara şi altele. Cultura
acestei plante a fost restrînsă în unele zone favorabile şi înlocuită cu
alte culturi. Astfel, cultura sfeclei de zahăr a fost scoasă din zona
fabricii de zahăr Bod, unde se obţin producţii mai ridicate la hectar,
şi a fost extinsă în raioane ca Tecuci şi Lugoj, unde producţiile medii
obţinute sînt simţitor mai scăzute.
Lucrările agrotehnice — cum sînt arăturile de toamnă — îngră-
şămintele, lucrările de întreţinere au fost în multe locuri ¦ificomplecf
aplicate, iar irigarea suprafeţelor cultivate cu sfeclă de zahăr nu a
constituit o preocupare pentru Ministerul Agriculturii şi Silviculturii
şi pentru sfaturile populare.
Este necesar ca pînă în primăvara anului 1959 să se termine
zonarea culturii sfeclei de zahăr în raioanele cele mai favorabile,
cu tradiţie în cultura acestei plante, şi să se concentreze producţia
de sfeclă de zahăr în special în jurul fabricilor de zahăr, pentru a
se economisi cheltuielile de transport.
Cultura sfeclei de zahăr în zonele favorabile este deosebit de
rentabilă pentru gospodăriile colective şl întovărăşirile agricole.
Sînt grăitoare, în această privinţă, exemplele gospodăriilor agricole
colective Lenauheim din regiunea Timişoara, Ziduri din regiunea
Ploeşti, GÎIdău din regiunea Constanţa care, realizînd producţii medii
la hectar de 30.000 şi 40.000 kg. sfeclă, au obţinut venituri între
15.000—20.000 lei la fiecare hectar.
Gospodăriile agricole colective şi întovărăşirile agricole din zo­
nele favorabile culturii sfeclei de zahăr trebuie îndrumate spre extin­
derea acestei culturi. Pentru stimularea gospodăriilor agricole colec­
tive şi a întovărăşirilor agrjcole care, specializîndu-se în cultura
sfeclei de zahăr, îşi vor restrînge suprafeţele cultivate cu cereale,
va trebui să se asigure o anumită cantitate de cereale necesară
acoperirii nevoilor lor de consum.
In scopul obţinerii unei producţii sporite şi constante este necesar
să se elaboreze un plan de măsuri, eşalonat pe mai mulţi ani, de
mărire a suprafeţelor irigate pentru cultura sfeclei de zahăr.
Incepînd din anul 1959, va trebui să se treacă la irigarea unor
suprafeţe cît mai mari cultivate cu sfeclă de zahăr, folosindu-sc
mijloace locale simple şi cît mai economice şi antrenîndu-se la aceste
lucrări masele largi de ţărani muncitori, în special pe ţăranii colec­
tivişti şi întovărăşiţi, direct interesaţi materialiceşte în executarea
cît mai grabnică a lucrărilor de irigare. Suprafeţele destinate irigării
trebuie să fie alese în special pe Valea Dunării şi în apropierea
nurilor.
Se ştie că o mare şi rodnica experienţă în cultura sfeclei de
zahăr o au cultivatorii din ţări prietene ca Cehoslovacia şi R.D.G.
Este necesar să trimitem în aceste ţări grupuri de specialişti
şi îndeosebi tineri ce s-au ocupat de cultura sfeclei de zahăr, care
să lucreze un anumit timp împreună cu cultivatorii de sfeclă din
temă lor de maşini pentru cultura sfeclei de zahăr — pe care s-o
adaptăm lă condiţiile ţării noastre.Atunci cînd se întorc acasă, a-
ceşti tineri să nu se mărginească doar a vorbi despre cele văzute,
ci să aplice efectiv ceea ce au învăţat.
De asemenea este necesar să se organizeze un larg schimb de
experienţă în ţară cu gospodăriile de stat, gospodăriile colective şi
întovărăşirile agricole care au obţinut producţii medii de 30.000 şi
40.000 kg. sfeclă la hectar, să se trimită în aceste unităţi grupuri
de colectivişti, întovărăşiţi şi agronomi, care să studieze şi să-şi
însuşească experienţa înaintată îri cultura sfeclei de zahăr, iar apoi
să ajute, la aplicarea ei. In vederea asigurării. Gadrelor .necesare
dezvoltării, culturii sfeclei de zahăr, trebuie să se organizeze în gos­
podării colective, întovărăşiri cursuri de îndrumare agrotehnică cali­
DEZVOLTAREA SECTORULUI SOCIALIST AL AGRICULTURII
Şl SPORIREA PRODUCŢIEI AGRICOLE
Tovarăş!,
Ca rezultat al aplicării politicii partidului au fost obţinute rea­
lizări însemnate în construcţia socialistă la sate şi în creşterea
producţiei principalelor culturi agricole.
La I noiembrie 1958 sectorul socialist al agriculturii cuprindea
15.723 gospodării colective, cooperative agricole de producţie şi
întovărăşiri, cu peste 1.760.000 familii. Sectorul socialist în agri­
cultură reprezintă peste 55% din suprafaţa agricolă a ţării.
In vederea DEZVOLTĂRII SECTORULUI SOCIALIST AL AGRI­
CULTURII ŞI SPORIRII PRODUCŢIEI AGRICOLE, prin proiectul
de pian pe anul 1959 se acordă agriculturii investiţii însumînd
2,9 miliarde lei, cu 600 milioane lei mai mult decît în 1958.
Din aceste fonduri mai mult de jumătate vor fi folosite pentru
mărirea substanţială a parcului de maşini şi tractoare în vederea
mecanizării principalelor lucrări agricole în unităţile agricole socia­
liste, precum şi pentru extinderea lucrărilor de îndiguiri, drenări
şi irigaţii, în scopul lărgirii suprafeţelor arabile şi asigurării unor
recolte mari şi constante.
Gospodăriile agricole de stat, care au ajuns să cuprindă un
milion de hectare suprafaţă agricolă, au datoria să-şi mărească
neîncetat contribuţia la fondul central.
Gospodăriile agricole de stat şi S.M.T.-urile vor fi înzestrate
în 1959 cu încă 6.100 traotoare, 4.700 combine, 6.200 semănători şi
alte maşini.
Se va realiză un însemnat pas înainte pe linia chimizării trep­
tate a agriculturii, livrîndu-se în 1959 cu peste 50 la sută mai multe
îngrăşăminte chimice decît în 1958.
O parte importantă a fondurilor alocate agriculturii este destinată
producerii seminţelor de soi şi îndeosebi a seminţelor de porumb
dublu hibrid, a materialului săditor viti-pomico1, înmulţirii anima­
lelor de rasă şi altele.
Pentru sporirea producţiei agricole are o mare însemnătate extin­
derea lucrărilor de hidroamelioraţii; în acest scop în 1959 se vor
aloca 375 milioane lei, faţă de 160 milioane lei în 1958. Lucrările
de îndiguiri şi desecări vor cuprinde în anul 1959 o suprafaţă de
230.000 hectare, iar cele de irigaţii o suprafaţă de 24.000 ha., ceea
ce reprezintă un volum de lucrări mai mare decît cel realizat în
întreaga perioadă 1951—1957. Dispunînd de fondurile prevăzute pen­
tru aceste lucrări, mobilizînd mai intens masele ţărăneşti şi folo­
sind resursele locale, 'sfaturile populare pot şi trebuie să efectueze
lucrări de hidroamelioraţii pe suprafeţe mult mai mări decît acelea
prevăzute în plan.
Lărgirea suprafeţelor arabile, apărarea terenurilor împotriva inun­
daţiilor şi combaterea efectelor dăunătoare ale secetei trebuie con­
siderate acţiuni de cea mai mare însemnătate în lupta pentru obţi­
nerea unor recolte mari şi stabile, acţiuni în care sînt direct inte­
resate mase largi ale ţărănimii muncitoare.
Un mare avînt a luat îri ultimul timp mişcarea de masă pentru
efectuarea a numeroase lucrări 3e hidroamelioraţiuni, construirea
D E Z V O L T A R E A R E Ţ E L E I DE D R U M U R I
Un alt sector deosebit de important de activitate este construcţia
şi modernizarea drumurilor.
Avem în ţară o reţea de drumuri de 76.000 km. din care 9.700
km. drumuri naţionale. O parte a reţelei de drumuri a fost moder­
nizată. Totuşi, construirea de noi drumuri şi lucrările de moderni­
zare sînt rămase în urină, cauza principală fiind preţul de cost
ridicat la care 'se execută »aceste lucrări şi care a micşorat efica­
citatea bondurilor acordate de stat pentru acest sector.
Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor — Departamentul
Transporturilor Rutiere, Navale şi Âe’rierie — nu a acordat atenţia
cuvenită problemei costurilor, cnqlrolului. asupra cheltuirii, fondurilor
Nr: 1230
isa»
ficată a cultivatorilor de către ingineri şi tehnicieni agronomi;
aceştia au ei înşişi de învăţat de la cultivatorii cu experienţă.
Toate acestea vor permite să realizăm în următorii 2—3 ani o
producţie medie de cel puţin 20.000 kg. sfeclă de zahăr la hectar.
Concomitent cu măsurile pentru dezvoltarea culturii sfeclei de
zahăr în vederea creşterii producţiei medii la hectar, vor trebui spo­
rite capacităţile de prelucrare existente, creîndu-se noi capacităţi,
în aşa fel ca în 1960 să fie puse în funcţiune 2 fabrici noi, fiecare
cu o capacitate de prelucrare de cîte 2.000 tone sfeclă în 24 de ore.
iar în anii următori să fie lărgite în continuare capacităţile de
fabricaţie a zahărului astfel ca pînă în 1964 să asigurăm producţia
necesară unui consum anual de circa 400.000 tone precum şi a
unui disponibil pentru export.
In ce priveşte uleiul comestibil se impun de asemenea o serie
de măsuri imediate.
Producţia industrială de ulei în ţara noastră a crescut de la 17.800
tone în 1938, la peste 44.000 tone în 1958. Cu toate acestea, can­
tităţile de ulei realizate din producţia internă nu au putut satisface
consumul din ce în ce mai mare ai populaţiei, ceea ce a determinat
importuri sporite de la an la an. In ultimii 2 ani peste 40% din
cantitatea necesară consumului intern a fost importată. Fără îndo­
ială că dacă Ministerul Agriculturii şi Silviculturii, institutele ştiin­
ţifice de cercetări şi alte organe în drept ar fi acordat atenţia
cuvenită dezvoltării culturii tlorii-soarelui am fi putut asigura din
producţia proprie necesarul de ulei.
Trebuie subliniat că în timp ce importul s-a menţinut la un nivel
ridicat, fabricile de ulei, neavînd asigurată materia primă necesară,
au folosit doar o parte a capacităţii lor de producţie.
Nu putem fi mulţumiţi cu această stare de lucruri, cînd avem
în ţară condiţii favorabile pentru cultura de floarea-Soarelui ca
şi a altor plante oleaginoase.
Trebuie luate măsuri pentru dezvoltarea culturii de floarea-soâ-
relui şi a altor plante oleaginoase, pentru a asigura fabricile noastre
cu materia primă şi a acoperi astfel, exclusiv din producţia internă,
consumul crescînd al populaţiei.
In acest scop, începînd cu anul 1959 trebuie să se treacă la
sporirea suprafeţelor cultivate cu floarea-soarelui, pentru a se ajunge
încă în 1959 la o producţie de circa 450.000 tone seminţe.
In vederea ridicării, în următorii ani, a producţiei medii' pînă
la 1.200—1.300 kg. la hectar, trebuie asigurată aplicarea măsurilor
agrotehnice corespunzătoare şi cultivarea întregii suprafeţe cu Să-
mînţă de mare randament.
Ca urmare a aplicării măsurilor agrotehnice înaintate, precum
şi a cointeresării materiale a producătorilor, vom putea ajunge ca,
în 1960 să renunţăm la importul de ulei, iar în 1964 să obţinem
o producţie de 650.000 tone floarea-soareiul, cu care să satisfacem
pe deplin cerinţele crescînde de consum ale populaţiei.
Nu putem trece cu vederea faptul că mai există o serioasă râml-
iiere în urmă faţă de necesităţi la producţia de lînă şi fire de lînă.
In perioada anilor 1953—1958 ă fost adusă din străinătate o can­
titate de 17.000 tone lînă fină şi semifină. In anul 1959 imporiul
prevăzut echivalează cu suma acordată industriei uşoare pe timp
de 3 ani pentru import de utilaje.
Cauza principală este aceea că la noi oile cu lînă fină şi semi­
fină nu reprezintă decît 36,2% din totalul numărului de oi.
Este necesar să fie luate în continuare măsuri pentru creşterea
şeptelului de oj şi îmbunătăţirea raselor de ovine, astfel ca în
următorii 3—4 ani numărul oilor cu lînă fină şi semifină să ajun­
gă la circa 50%' din total.
Prin înfăptuirea acestor sarcini şi prin darea în funcţiune a fa­
bricii de rolan, în 1961—1962 vor fi create posibilităţi pentru a aco­
peri în cea mai mare parte necesarul de lînă din producţia internă.
In loc de a importa an de an cantităţi sporite de ulei şi lînă, să
depunem eforturi pentru a dezvolta resursele interne de materii
prime — iar mijloacele cheltuite pentru import să le folosim pentru
dezvoltarea bazei, tehnice de prelucrare a acestor materii, spre a
satisface astfel într-o măsură tot mai mare cerinţele mereu cres­
cînde ’ale populaţiei. *• •
de poduri şi drumuri, şcoli, cămirie culturale, prin muncă obştească.
Sfaturile populare, îndrumate de organele de partid manifestă tot
mai multă iniţiativă şi pricepere în organizarea unor astfel de
lucrări. Activişti de partid şi de stat, membri de partid şi de U.T.M.
însufleţesc prin exemplu personal pe oamenii muncii care iau parte
la această acţiune patriotică.
In cadrul muncii obşteşti, o deosebită atenţie trebuie acordată
regularizării cursului apelor, lucrărilor de îndiguire pentru a pune
stavilă torenţilor şi a preveni inundaţiile, acumulării de ape în
bazine de reţinere în vederea extinderii irigaţiilor şi combaterii
secetei, pentru obţinerea unor recolte bogate şi stabile.
Unele comitete regionale de partid au analizat posibilităţile de a
extinde lucrările de hidroamelioraţii şi au ajuns Ia concluzia că,
organizînd mai bine forţele locale şi mobilizînd energia şi spiritul
de iniţiativă al maselor ţărăneşti, vor depăşi propunerile de plin
pe 1959. ceea ce va face posibil să se ajungă în scurtă vreme
la o suprafaţă de un milion ha. ameliorate. Regiunile Bucureşti,
Graiova, Timişoara, Piteşti şi Constanţa, de pildă, îşi propun să
redea agriculturii prin astfel de lucrări pesle 100.000 ha. şi să irige
aproape 45.000 ha. realizînd în acelaşi timp economii de peste 230
milioane lei. Experienţa anului 1958, mai ales a regiunilor Timişoara
şi Constanţa, arată că atunci cînd organele de partid privesc cu
toată răspunderea 'munca politică în rînduriie maselor ţărăneşti pen­
tru á le atrage la lucrări de îndiguiri; desecări şi irigaţii, se obţin
rezultate dintre cele mai • bune. Ţărănimea muncitoare !din conpunele
aflate de-a lungul cursurilor de apă, în mod decrsebit colectiviştii
şî întov.ărăşiţii au răspuns cu bucurie la chemarea . organizaţiilor de
partid şi sfaturilor populare, executînd voluntar numeroase lucrări
de îndiguiri şi hidroamelioraţii, conştienţi că aceste lucrări, sînt în
propriul lor interes material. Numai pe şantierul CheceaJimbolia,
regiunea .Timişoara, cu ajutorul statului şi prin munca voluntară
a inii de ţărani muncitori, s-au efectuat în 45 de zile lucrări de
desecări pe o suprafaţă de 12.500 ha.
Pentru efectuarea lucrărilor de hidroamelioraţiuni, unii specialişti
birocratizaţi, neîncrezători In iniţiativa şi puterea creatoare a ma­
selor, întocmeau planuri irealizabile care ar fi comportat cheltuieli
imense din' partea statului. Realităţile au demonstrat că prin voinţa
şi. munca plină de elan a maselor au fost înfăptuite voluntar cu
cheltuieli minime numeroase şi importante lucrări de îndiguiri şi
hidroamelioraţii.
In vederea înfăptuirii lucrărilor de hidroamelioraţii pe cursurile
de apă, trebuie să se trimită la faţa locului specialişti care să
sludieze condiţiile concrete, să întocmească acolo proiectele, să con
ducă lucrările pe teren în mijlocul maselor, să dea iot timpul,
pînă la sfîrşitul lucrărilor, o îndrumare concretă, pe teren, sfaturilor
populare şi ţărănimii muncitoare. Comitetul de Stat al Apelor are
obligaţia să ajute efectiv staturile populare în organizarea şantierelor
şi executarea lucrărilor.
Nici pînă în prezent nu sînt stabilite limitele preţului pe, kilo­
metru de drum şi sistem de îmbrăcăminte. Aceasta dă posibilitate
unor proiectanţi şi executanţi de drumuri,. lipsiţi de răspundere,
poate chiar elemente necinstite sau duşmănoase, să frîneze moder­
nizarea reţelei de drumuri. Preţul mediu pe kilometru de drum
modernizat s-a ridicat în 1958 la 832.000 lei, ajungînd la unele
şantiere, cum este cazul drumului asfaltic Săbăoani—Tg. Frumos,
pînă la 995.000 lei.
Sînt în execuţie simultană prea multe puncte de lucru, ceea ce
fărîmijează potenţialul unităţilor, scumpeşte lucrările, îngreunează
(Continuare în pag. 3-a)