Page 15 - 1905-15-16
P. 15

Nrul 15—16, 1605.            LUCEAFĂRUL                       307
    celuialalt  şi  cerca  să  se  lămuriască  asupra  unor   teza  ta,  dar  a  greşit  dobitocul  ăla  de  servitor
    chestiuni,  cari  i  se  păreau  încurcate.  Discuţia   plicurile.
    se continuă la cafenea, pînă sara.   Şi se apucară de lucru.
      La  cină  erau  deja  pretinî  buni,  caşi  cînd  ar   Pe  la  zece,  intră  servitorul  cu  sticle  de  bere
    fi  fost  tot  împreună,  şi  neamţul  ca  mai  bătrîn,   şi cu chifle.
    le zise:                             Pauzau  cu  toţii,  aprinzîndu-şi  ţigările,  reci­
      —  Apoi, dacă îmi permiteţi — servus colegi!  tind  u-şi  lucrările  în  tihnă  şi  schimbînd,  din
      Şi ciocniră halbele.             cînd în cînd, cîte un gest dela o masă la alta.
      Discuţia urma înainte, percurgînd în liniamente   Prezidentul se încrunta de după ochelari.
     mari, întreg materialul.            —  Rog pe domni să fie în linişte...
      —  Aşa,  toţi  cinci  laolaltă,  zise  ungurul,  am   Se  făceau  abonamente  pentru  prînz,  care  îl
     scoate noi la cale un examen foarte cinstit.  luau  acolo,  şi  servitorul  Jânos,  cu  mustăţile
      Se  culcară  de  vreme,  ca  să  se  poată  pre­  lungi  şi  unse,  incasa  paralele,  făcind  glume,
     zenta cît de dimineaţă la examen.  lăsînd  în  urmă-î  un  miros  foarte  tare  de  rachiu
      înainte  de  şapte  se  întîlniră  la  dejun,  sorbiră   de prune...
     cafeaua în pripă şi porniră.        Pe  la  patru  după  amiaz,  cînd  mai  eraţi  în
      Ocupară  masa  din  colţ,  aşteptînd  cu  neastîm-  sală  numai  vre-o  zece  candidaţi  din  cei  nouă­
     păr distribuirea tezelor scripturistice.  zeci de azi-dimineaţă, eşiră şi ei.
      Studenţii  ceialalţi,  cari  se  pregătiau  pentru   —  Să  vă  spun  eu  una,  zice  Ruteanul.  Să
     examenul  întîi  sau  al  doilea,  se  plimbau  agitaţi,   lăsăm  discuţiile  la  o  parte,  că  numai  ne  zăpă­
     aşezîndu-se  la  cîte-o  masă,  ca  să-şi  schimbe   cim.  Facem  o  escursie  pe  Gellerth,  luăm  o  bere
     în  curînd  locul,  lîngă  cîte-un  pretin,  sau  lîngă   şi  ne  culcăm  de  timpuriu,  ca  să  fim  limpezi  pe
     vr’o „autoritate" oare-care, recunoscută.  dimineaţă.  Ce-om  şti  om  şti;  sîntem  osteniţi
      —  Se caută un filozof clasic!   noi de ajuns!
      — Se caută un filozof modern!      Se  despărţiră  de  timpuriu,  urîndu-şî  reuşită
      — Se caută un matematic!         şi  făgăduindu-şi  să  se  întîlniască  în  ziua  urmă­
      —  Un vis-â-vis se caută, domnilor.  toare la 12, la „Drexler".
      Rîdeau cu toţii şi făceau gălăgie, ca să-şi     * * *
     mulcomiască emoţiile spaimei lăuntrice.  La  unsprezece  ore  piaristul  scobora  treptele
      Cei  cinci,  cari  nu  aveau  a  face  cu  ceialalţi  otelului  suteran  dela  „Drexler".  Se  uită  împre­
     candidaţi  şi  erau  avizaţi  numai  la  puterile  pro­  jur, — nu venise încă nimeni.
     prii, steteau liniştiţi la masă.    Se  aşeză  Ia  masa  din  colţ,  în  apropierea
      Intr’un  colţ,  o  filozofteriţă  speriată,  nu  ştia   uşeî,  şi  luă  o  bere.  Era  liniştit;  ştia  că  o  să
     unde să se aşeze.                 treacă  şi  a  şi  trecut.  Răsfoia  jurnalele  în  tihnă,
      Se ridică un candidat dela o masă:  fumîndu-şî  ţigara.  Din  cînd  în  cînd  se  uita  la
      —  Dşoara  nu  pofteşte  cu  noi,  sîntem  mate­  ceasornic.
     matici ?                            Apăru  după  o  jumătate  de  oră  Românu.  II
      —  Nu,  dle  coleg,  eu  sînt  pentru  franceză-   văzu  de  departe,  prin  sticla  uşei,  că  a  izbutit
     germînă.                          şi el.
      —  Franceză-germînă,  strigă  el  tare,  se  caută   îşi strînseră mînile cu căldură.
     un loc pentru franceză-germînă!     Urmară  întrebări  şi  răspunsuri  grăbite.  Fie­
      O aşezară şi pe ea.              care  era  curios  de  întrebările  ce  le  prinse  cela­
      Se făcu tăcere.                  lalt,  de  observările  profesorilor,  de  reuşita  ce-
      Prezidentul  comisiei  examinătoare  intră  grav,   loralalţi.
     uitîndu-se pe de-asupra ochelarilor.  —  Neamţul  şi  cu  Ungurul  isprăvesc  în  cu­
      Plicurile se distribuiră.        rînd.  Aud,  că  le  merge  binişor;  Slovacul  s’a
      Fiecare  examina  scrisoarea  şi  sigilul,  înainte   retras.
     de  a  rupe  plicul.  Un  murmur  uşor  se  auzi  în   —  Cum aşa?
     sală.  Vedeai  pe  cîte  unul  rîzind  înfundat,  de   —  Spunea  că  i-a  venit  rău...  Pagubă  de  el
     bucurie  că  luase  o  temă  uşoară  şi  o  comisiune   săracu, era aşa de bine pregătit.
     foarte  bună;  alţii  steteau  cu  teza  în  mînă,  gal-   —  In  sfîrşit,  poate  îl  vor  admite  în  luna
     bini  de  spaimă,  citind,  pentru  a  nu  ştiu  cîta   viitoare,  dar  bieţii  ăştialalţî  doi  de-ar  scăpa  te­
     ora, titlul tezei, fără să-l înţeleagă...  feri, că mi-e cam groază...
      Cei cinci erau liniştiţi. Primiseră lucruri uşoare   —  Zău  şi  mie...  Ce  prostii  mai  sînt  şi  exa­
     de  pedagogia  practică;  singur  piaristul  avea  să   menele  estea,  la  vîrsta  noastră.  Să  ştiu  că  ajung
     scrie despre Etica lui Spencer.   ininistru-preşedinte  şi  n’aş  mai  face  unul...  La
      Ungurul făcea haz:               vrîsta  noastră  să  memorizezi  ca  un  copil  date
      —  Nu  v’am  spus?  Mie  mi-a  fost  destinată  biografice, teorii filozofice, care de care mai în­
   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20