Page 11 - 1905-15-16
P. 11
Nrul 15-16, 1905. LUCEAFĂRUL 303
gînd să ne dea încurînd o comedie. Ţine, din Făceam economii, adunam ban cu ban şi de
tre prozatorii români la dl Duiliu Zamfirescu ; abia, cine ştie după cîte lipsuri îndurate, pu
iar dintre cel străini adoră pe Scliopenliauer şi team să-ini cumpăr un volum de poezii ori de
pe Maupassant. în artă are slăbiciune pentru proză. Cită bucurie însă atunci, cînd mica mea
muzică. Divinizează pe Beethoven. O sonată îi bibliotecă se mal mărea cu un nou exemplar,
redă liniştea sufletească. Nu înţelege pe cel care pe coperta căruia puneam N-l. de ordine şi ne
stau de vorbă în timpul cînteculuî. Susţine că lipsita iscălitură a „proprietarului"! îmi amin
nota cea mai sigură a nesimţirii cuiva, e toc tesc şi acum de durerea sufletească ce-am în
mai aceasta. — în schimb îl dă nesfîrşite me durat timp de mal multe săptămînl cînd apă
lancolii muzica selbatecă a flaşnetelor şi a clo ruse „Dan" al măestrulul „Vlăhuţă". Citisem
potelor dela biserici. tot ce scrisese pînă atunci şi volumul „Dan"
ÎI e dragă literatura populară cea adevărată, cu peisagiul neuitat de pe copertă mă momia
izvorită din nevinovăţia inimel marelui autor să stau în fiecare serbătoare tot mal mult în
anonim ; dar urăşte tot aşa de puternic pe scrii preajma librarilor. Dar ce folos ? Comoara mea,
torii cari se silesc s’o imiteze căzînd în fals; cu cîţiva gologani, nu ajungea la preţul cărţii,
îl ureştc ca şi pe flaşnete. şi librarul era neîndurat. într’o zi, după ce mă
învîrtisem de nenumărate ori prin faţa unui ga
Ţine mult la Luceafărul şi fiind că vrea să-l
vadă prosperînd, îî dă un sfat prietenesc, fără lantar de librărie, plecai amărît spre internat,
numărînd din nou gologanii, cari par’ că fă
ocol: Să se feriască de forme; să iubiască mal ceau „a sărăcie", de nu mai sporiau.casă pot
mult fondul. O idee bună va fi totdeauna bine pune mîna pe „Dan".
îmbrăcată. Apoi ar fi bine ca revista pelîngă în durerea mea cea mare, cum voi fi ajuns la
literatură să conţie şi articole ştiinţifice de in şcoală şi pelîngă cine voi fi trecut nu ştiu. îmi
teres practic, al căror scop să fie de a deştepta amintesc numai, că m’am pomenit în parcul in
gustul Românilor pentru industrie, comerţ, pre ternatului oprit în cale de Director.
cum şi de ale forma spiritul de iniţiativă în „Ce ţi s’a întîmplat, Ciocîrlane, de eşti aşa
viaţa casnică, prin reguli de higienă, bucătărie,
medicină etc. expuse clar şi pe înţelesul tuturor. IX. abătut?"
După multă ezitare îî răspunsei:
„Nu mi-au ajuns doi bani ca să cumpăr pe
IX. Dan de Vlăhuţă, şi librarul n’a vrut...
— Ce-ţl trebue ţie pe Dan, ia hai, să-ţi dau
Sînt născut în anul 1874, Iulie 12, în comuna eu să citeşti altă carte mal frumoasă de cît
Străonil-de-jos, judeţul Putna. aceea."
Pe tatăl meu nu l-am cunoscut. Maică-mea, Plecaiu păşind agale în urma Directorului, dar
deşi rămasă văduvă şi săracă, totuşi a ţinut cu tot trist şi gîndilor, avînd credinţa, că nu putea
ori ce chip să facă din Ion al el un „cărturar"... să-mi dea o altă carte, care să întreacă pe ceea
Astfel la vîrsta de 5 ani eram elev al şcoalel a măiestrului.. .
din sat. Am ajuns repede în cancelarie ... Directorul
Terminînd cursul primar prea de vreme şi ne rîdea răvăşind un teanc de cărţi de pe birou,
avînd vîrsta cerută pe acele timpuri la seminar iar eu steteam plouat mal la o parte.
şi şcoli normale, am făcut pe gospodarul casei „EI, „citeţule" — asta era o poreclă ce
timp de mal mulţi ani de-arîndul, împărtăşind mi-o dăduse colegii şi pe care o împrumuta
greul muncilor şi-al lipsei cu maica şi cele trei şi dl Director cînd voia să glumească cu mine,
surori. — şi vrei să citeşti numai decît pe „Dan", altă
La etatea de 16 ani am intrat ca bursier la carte nu ? EI uite, eti nu am volumul după care
şcoala normală din Bârlad, de unde în anul oftezi tu, dar îţi dau în schimb alte trei, care
al V-lea m’am transferat la şcoala normală „Va- poate să fie tot aşa de frumoase ca şi Dan." Şi
sile Lupu“ din Iaşi. Directorul îmi mal întinse un pacheţel cu cîteva
Absolvind în 1895, am fost numit învăţător cărţi pe cari eu le luai cu sfială şi neîncredere
în judeţul Putna, corn. Tulnicl. De aci am tre în laudele ce li-se făcea.
cut încă la cîteva comuni, pînă cînd în cele din Dădui să plec, dar DI director mă opri zi-
urmă m’am stabilit în comuna Păuneştî. cînd că trebue să le desfac în faţa D-luî, să
Dragostea pentru literatură mi-a fost desvol- vadă de-mî plac sau nu ...
tată încă din şcoală, de iubiţii mei profesori de Făcui după poruncă. Cu mîna tremurîndă
limba română. Cînd eram prin cl. IV. cunoş deslegal sfoara ce le cuprindea cruciş şi dădui
team aproape toată literatura ce segăsia scrisă la o parte hîrtia care le învălia, purtînd ştam
în româneşte şi ardeam de dragul de-a citi toate pile de poştă; şi înaintea ochilor mei lacomi
noutăţile literare ce apăreau. Fiind însă prea se arătară volumele: „CurentulEminescu", „Din
sărac, dorul nu mi se împlini aşa uşor. goana Vieţiişi tocmai de desupt „Dan". Cîtă
