Page 9 - 1905-15-16

Nrul 15-16, 1905. LUCEAFĂRUL 301
Alta amintire nu mai am din Aciuva. Doâr’ fio­ încă unul!
rul unui vînt rece şi tînguirile mamei care mereu Apoi i-am cunoscut şi i-am iubit pe rînd. „Li­
cerea să plecăm din pustiul acela. niştea" şi „Paraziţii" lui Delavrancea, „Dan" a
Cu atît mai bogată şi clară îmi apare viaţa co­ lui Vlăhuţă, Baladele lui Coşbuc, Poezia lui losif,
pilăriei petrecută la Halmagiti. O doamnă pdves- care se potrivia aşa de bine cu simţirea sufletu­
tia odată mamii în şoptiri înfrigurate, oîntîmplare lui meu chinuit de greutăţile vieţii unde adeseori
de amor, mi se pare, aşa de zguduitoare incit re­ mă pierd, toate au trecut vii prin inima mea, toate
ţin strigătul ei: „Ce o fi, o Doamne, în sinul mun­ aii lăsat urme şi au luat ceva din ea.
ţilor noştri ? Atîta neastîmpăr!" în adevăr, nicăirî Covârşitoarea parte a luat-o însă unul singur.
n’ain întîlnit oameni pasionaţi, cu sufletul porniţi Să-l numesc oare ? Nu e preţuit în genere atîta cît
spre tragic, caşi aci. merită. Dar eu nu de asta mă sfiesc. Nu m’aşî sfii
Aci mi-am petrecut copilăria pînă la treispră- să iubesc viorica mai mult decît trandafirul. Dacă
zece ani. De-atunci n’am mai revăzut locurile conrpariţia s’ar potrivi. Dar nu, Ion Gorun nu-T
acele, nici munţii, nici văile, nici livezile iubite ... o viorea.
Dar ele îmi povestesc într’una de mici bucurii se­ O evanghelie e gîndirea lui şi arta lui e sfîntă,
nine, alergări prin fînaţe, peste punţile apelor ca un altar, unde fără să vrei trebue să te în­
zgomotoase, istorii mişcătoare, iubiri pasionate, chini.
drame înfiorătoare şi înălţătoare fapte săvîrşite de Poezia poporală o socotesc şi eu ca izvorul cel
eroii noştri naţionali. mai bogat pentru inspirarea artei naţionale.
La vrîsta de 8 ani citiam deja romane. Am văzut într’o expoziţie de pictură la Ateneul
„Mizerabilii" lui Victor Hugo, îmi aduc aminte, din Bucureşti un tablou, „O horă“ de pictorul
au făcut o impresie puternică asupra mea. Mă Verona. M’a impresionat într’un chip deosebit.
ascundeam într’un hambar gol şi citeam cu pa­ Curgea viaţa din notele arcuşului ţiganului, ridicat
siune. Vedeam vii scenele, noaptea în vis. Valjean în bătaia razelor de soare revărsate peste capetele
mă purta pe braţe, îl mîngăiam pe barbă, mîndră înferbîntate în mişcarea ritmică a dansului, se re-
că nu mă tem de ei. Cosette era prietina mea frîngea din feţele zimbitoare ale flăcăilor, din ple­
scumpă . . .Mai tîrziu Turghenief, „Nopţile albe" tele copilelor, din praful auriu cald şi îmbătat al
aluî Dostoiefsky, mi-au umplut sufletul de un fior serii de vară.
sublim. Şi peste toate plutia şi se auzia doina, doina
Am început să scriu în toamna anului 1886. O ţăranului, plină, veselă şi tînguioasă, întotdeauna
lună după ce venisem în ţară. Un roman. Copii sfîntă în sinceritatea unui popor pornit şi naiv,
mi i-afl perdut. Şi tocmai peste cinci ani am pu­ curat şi puternic în toate manifestările sufletului
blicat din el un fragment „Foc şi cenuşe". său.
Cea dintîî publicare a fost „îngerul" scrisă în- Urînd Luceafărului viaţă lungă şi glorioasă,
tr’o seară de crăciun şi publicată în anul 1891 în semnez cu stimă şi colegială dragoste
„Tribuna" din Sibiiu. Sinaia, la 18 Iulie, 1905.
Din tot ce am scris, ţin mai mult la drama Aur! Constanta Hodoş.
Cu toate că a fost şi aspru criticată şi de puţini
înţeleasă, sufletul meu se leagă de lucrarea asta VIL
cu deosebită putere. Amintiri duioase mă leagă
de „Mânuşiţa". Sînt dureri acolo cari au trecut Domnul meu,
tocmai prin sufletul meu. Vă mulţămesc pentru onoarea ce-mi faceţi nu-
Pe scriitorii noştri i-am cunoscut abia după ve­ mărîndu-mă prin acei care merită să li-se de­
nirea mea în ţară. dice numărul de 1 Iulie al foarte bunei reviste li­
în Ungaria nu-1 avusesem decît pe Slavici şi terare „Luceafărul".
poeziile lui Alexandri. Măcar că nu sînt încă abonat al acestei reviste,
„Sentinela română" şi „Moara cu noroc" pă­ o citesc cu cea mai mare regularitate, socotindu-o
trunseră adînc în sufletul meu. una din cele mai bune reviste literare române din
Dar nu uit cînd într’o seară, pe prispa din Cio- cîte au apărut vre-o dată. îi urez din adîncul ini­
ceni. un cătun nu departe de gara Albeşti, prima mii viaţă lungă, fiind încredinţat de marile ser­
mea locuinţă în ţară, chiar înainte de a vedea ca­ vicii ce e menită să aducă neamului nostru.
pitala, prinsei a ceti din foiletonul unui ziar, „Ro­ Alătur peiîngă aceasta fotografia solicitată ; —
mânia liberă", mi se pare, „Făclia de Paşte" a lui vă măturisesc însă, că în privinţa chestionarului
Carageale. Ce zguduitoare emoţiune am simţit. Am din cererea Dvoastră e greu a se excuta cineva
repetat de trei ori numele : Carageale. îmi părea prin scris.
răii că sună oareşîcum străin, pe cînd opera lui Anul şi ziua naşterii, da : 1868, 31 Decembre,
se înfigea în sufletul meu şi-l alarma de-o bucurie născut în Tîrgovişte, din părinţii Alexandru Bra-
puternică şi nouă ; e român. tescu şi Alexandrina Voinescu.