Page 8 - 1905-15-16
P. 8

300                          LUCEAFĂRUL               Nrul 15-16, 1905.

          teresa de opera însăşi a scriitorului într’o aşa mă­  VI.
          sură,  încît  prin  aceasta  să-şi  facă  dintr’însul  un
          personaj interesant şi din alte puncte de vedere.  Stimate Domnule Puşcariu,
           Aş vrea adică, să ştiu, dacă „noveliştiî în viaţă   Multă vreme am stat la îndoială, dacă voiu pu­
          din  Regat"  sînt  el  îndeajuns  de  cunoscuţi  publi­  tea  sau  nu  răspunde  ia  circulara  ce  mi-aţi  adre­
          cului  nostru  ca  scriitori,  pentru  ca  de-acuma  să   sat în numele „Luceafărului."
          nu ne mal rămînă decît să le dăm portretele, bio­  O  prietină  bună  îmi  spunea  odinioară  :  „tu  al
          grafiile — anul şi, neapărat, ziua naşterii, — epi-   trăit romanele pe cari ar fi trebuit să le scrii“, şi
          sode  din  viaţa  lor,  amănunte  despre  predilecţiile   stăruia  mult  pentru  o  autobiografie  amănunţită,
          lor literare sau altele ?         fidelă, în care să se cuprindă viaţa mea toată, din
           De  altă  parte,  în  ce  mă  priveşte,  nu  sînt  nici  copilărie şi pînă azi.
          părtinitor  al  sistemului  de  a  se  cere cuvîntul  în­  Ţineam mult la prietina mea şi am încercat să-I
          suşi al scriitorilor asupra operelor lor, — nu în ţot  împlinesc dorinţa.
          cazul al scriitorilor cari sînt încă departe de sfîr-   Dar cum aî putea desena corabia ta legînată pe
          şitul  unor  cariere  dintre  cari  multe  poate  se  vor  valuri în mijlocul furtunii ?
          opri  pela  începuturile  lor.  Vorbiţi-ne,  dacă  vreţi,   în  schiţe  abia  prinse,  tremurătoare,  cu  sufletul
          despre greutăţile, ce nu mă îndoiesc că le cunoaş­  cuprins  de  groaza  înecului  şi  de  speranţa  înfri­
          teţi îndeajuns, cu cari au să lupte la noi cel ce se   gurată a seninului, unde ajuns la mal să-ţi întorci
          dedau, cu mal multă sau mal puţină rîvnă, cu mal   apoi privirea limpezită la drumul trecut, în sigu­
          mult sau mal puţin talent, îndeletnicirilor literare.   ranţă,  întărit  şi  recules  să  ial  penel  şi  pînză,  stă-
          Vorbiţi  publicului  despre  scrierile  lor,  recoman-   pîn de-acum peste viaţa ta, draga ta comoară : Uite,
          daţi-le  dacă  le  găsiţi  vrednice,  sfăşiaţi-le  dacă  le   cum, pe unde, cîtă a fost şi cită a mal rămas.
          găsiţi nevrednice, tăceţi asupra celora ce vi se par   Trimit o filă din cele scrise prietinei mele.
          indiferente. Portretele, biografiile şi celelalte amă­
          nunte  menite  a  satisface  o  curiozitate  de-ocam-   M’am  născut  la  Zimbru,  sat  mic  şi  frumos  la
          dată  prematură,  să  le  lăsăm  pentru  aceea  vreme   poalele  Mornel,  în  umbra  deasă  a  pădurilor  de
          fericită,  ce  poate  va  veni  vr’odată,  cînd  publicul   stejar,  mîndre  şi  nepustiite  încă,  în  anul  1863,
          nostru  va  şti  mal  întîiu  ce  este  cutare  scriitor,   Octombre  12.  La  vrîsta  de  trei  luni,  părinţii  inel
          pentru ca să-l intereseze a afla şi cine este.  au început cu mine şi cu alţi cinci copil ai lor —
                                            amărîţl,  că  trebue  să-l  înceapă  —  pelerinajul  lor
           Acestea  îmi  permit  a  vi-le  spune  numai  pen-
          trucă  aveţi  în  chestionarul  DV.  şi  un  punct  8.   în lume.
          în care solicitaţi şi păreri fără incunjur despre ceea   M’am  deşteptat  în  Zarand,  la  Aciuva  cea  în­
          ce ar fi bine să aibă în vedere, mal cu osebire o   tinsă pe şapte dealuri, săracă şi necăjită. . .
          revistă literară, ca Luceafărul sau ca ori care alta.  Prima licărire : O dimineaţă de iarnă cum fu­
            La  celelalte  puncte  să-mi  daţi  voe  să  nu  răs­  geam cu fraţii mei în jos spre şcoală. Boneta mea
          pund  deocamdată,  şi  în  nici  un  caz,  în  forma   nouă de Unică roşie căzuse în zăpadă şi eu remă-
                                            sel în urmă, pe cînd mici levedeniî negre, cu gios-
          ce cereţi. Dacă cineva va avea ceva de spus asu­  danele legate de spate, se perdeau în depărtare ....
          pra  vieţii,  asupra  operelor  sale  saii  ale  altora,  o   Frica singurătăţii şi a pustiului alb mă cuprinseră
          va  spune  cînd  şi  cum  se  va  găsi  îndemnat  dela   ....  Am  plîns.  M’au  ridicat  în  braţe.  M’am  deş­
          sine-şî sau va tăcea dacă un asemeni îndemn pro­  teptat în patul dascălului Lucacî, uimită de table-
          pria  îl  va  lipsi.  Din  parte-mî  n’aş  fi  decît  fericit   leleatîrnate pe părete, m’au dus tot în braţe acasă.
          şi  măgulit,  dacă  „Luceafărul"  ar  lua  notă  despre   Aveam patru ani şi-a fost cea dinţii zi de şcoală.
          cele ce, cu prilej, m’aş găsi îndemnat a scrie şi a   A doua licărire: o înmormîntare.Murise bunica.
          tipări în asemenea materie. — Mai ales însă m'aş   îmi aduc aminte că cineva, o fiinţă mare, trecu
          bucura — de ce n’aş mărturisi-o ? — dacă în loc   pelîngă mine şi se miră că nu plîng. îmi fu ruşine.
          de portret biografic şi celelalte aş vedea, din pe­  Dar auzisem gemete, vaete şi plîngerî sfâşietoare
          nele  competente  ale  distinşilor  DV.  colaboratori,   de  cari  îmi  fusese  frică  ...  Şi  acum  par’  că  mă
          aprecieri asupra puţinelor şi modestelor mele scri­  bucuram  că  totul  se  liniştise  aşa  de  frumos.
          eri  literare,  pentru  cari  găsesc  rare,  dar  pentru   Curtea era plină de calşi trăsuri. îmi plăceau caii.
          mine cu atît mal preţioase momente în năcazurile   Mal ales cel albi. Şi-mî plăceau oaspeţii. Cînd eşi
          ce-mi lasă îndatoririle mele covârşitoare de ziarist.
                                             convoiul  din  casă  şi  o  văzul  pe  mama  din  nou
            Primiţi,  domnii  mei,  reînoirea  expresiei  stimei   plîngînd,  nu  înţelegeam  ?  ...  De-atîteaorI  mi  se
          deosebite  ce  păstrez  pentru  talentele  şi  puterea   vorbise de raiul cel frumos, încît mi se părea un
          dvoastră  de  muncă  frumoasă  şi  folositoare  nea­  lucru  bun  plecarea  bunichil.  Fratele  meu,  cu  doi
          mului românesc.                    ani mal mare,.se urcase pe carul funebru,să ducă
            Sinaia, 8 Iulie, 1905.           el crucea  pe mormînt. . . Abia l-au dat jos de-a-
                                  Ion Gorun.  colo.  După  înmormîntare  ne-am  jucat  prin  curte
                                 (AI. /. Hodoş.)  cu mingea.
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13