Page 7 - 1905-15-16

Nrul 15-16, 1905. LUCEAFĂRUL 299
r, V.
mari şi mai bogaţi, pînă la cei mai din urmă pro­ era el de impersonal, cît era de simplu şi de cu­
vinciali, nu pot avea inosafiri la masă, nu se nasc, nu viincios, şi cum îl supăra ori ce fel de reclamă.
mor,nuseînsoară,nu pleacă la drum, fără caaceste Iar dacă v’aţî luat numele dela steaua din ceruri,
operaţiuni ale vieţii lor să nu fie turnate la gazete. aduceţi-vă aminte că aceea e înnaltă, rece şi fru­
Nevoia aceasta de laudă zilnică (pentru noi de moasă, ca tot ce este ideal.
origină greco-bizantină, iar pentru apuseni de ori­ Primiţi, vă rog, salutările mele.
gină galică) s’a generalizat în straturile desusale
neamului nostru atîtde mult, încît s’au molipsit de
dînsa chiar oamenii cu adevărat superiori, scrii­
torii de talent, artiştii adevăraţi, cari n’au nevoie
de reclamă pentru ca să li-se cunoască meritele.
Cu toate acestea, poporul nostru este cel mai
puţin reclamagiu din cîte sînt pe lume. Ţăranului V.
nostru nu numai că nu-î place să se vorbiască Dior Dr. Sextil Puşcariu şi Oct. C. Tăslăuanu,
de el prin sat, dar are încă pudoarea şi respectul pentru revista „ Luceafărul“ Budapesta.
fiecărui act al vieţii sale familiare. Domnii mei,
Chiar în partea eroică a bărbăţiei sale, acolo Mărturisesc, că nu aveam de gînd să răspund
unde toţi oamenii devin la un moment vano-glo- la circulara tipărită ce mi s’a adresat şi mie, sub
rioşi, poporul nostru rămîne de-o încîntătoare sim­ semnătura, tipărită aşişderea, a primului din DV.,
plitate. Cine nu ştie cum au murit în războiul dela şi nu credeam că putea să încapă vr’o supărare,
77 atîţî eroi ai neamului nostru,fără furlandiseală, întrucît din mulţimea „nuveliştilor în viaţă din
fără dramaturghie, mergînd înainte şi pururi îna­ Regat" lipsa unui nume despre care şi aminteri
inte, fiindcă aşa era ordin şi fiindcă „cine-î român s’a făcut aşa de puţină pomenire pînă azi în „Lu­
nu dă înapoi" ? ceafărul", putea să treacă prea bine neobservată.
Pe vremea cînd pregătiam romanul „în Războiţi", Dar fiindcă prin scrisoarea celui d’al doilea din
eram într’o vară singur la Roma, trăind închis în DV. ini-se face cunoscut, că nerăspunsul meu la
casă şi cetind pe rînd comentariele lui Cesar, te­ apel s’ar interpreta ca o manifestare de dispreţ din
atrul lui Sophocle, Odele barbare ale lui Carducci, parte-mi pentru „Luceafărul", aceasta mă sileşte
şi apoi istoria şi documentele privitoare la să iau totuşicondeiulîn mînă,pentru a vă asigura,
războiul nostru de independenţă. Ei bine, mărtu­ deoparte, de toată stima şi admiraţia ce am pen­
risesc, că nici şeful Arvernilor închis în Alesia, tru aceea revistă şi pentru redactorii şi colabora­
nici Antigona, nici Alle fonti del Clitumno, nu torii ei, în frunte cu Octavian Goga, în care am
tnă răscoliau sufleteşte cum mă răscolia descri­ văzut şi văd cu adevărat unul din luceferii poeziei
erea poziţiilor noastre dela Griviţa, apoi asaltul, noastre în viitor, — iar pe de altă parte pentru a
apoi moartea lui Şonţu şi a mocanilor săi din Vă desluşi, în scurte cuvinte, motivele hotărîrii
Vrancea, eroi necunoscuţi, ale căror oase au ră­ mele de a nu răspunde la chestionarul-circulară
mas pe pămînt străin. Nu mă pot nici odatăgîndi ce mi-aţi trimis.
la zmerenia cu care au murit dorobanţii noştri, Eu, domnii mei, am fost întotdeauna şi rămîn
ţăranii şi rezeşii cari de veacuri nu se bătuseră cu de părerea, că ceeace interesează la un scriitor aii
nimeni, — fără ca să nu mă simt mişcat, mişcat şi să fie — să zicem : mai nainte de toate, ca să nu
totodată mîndru, că în vinele mele curge acelaşi par prea escl uzi vist— scrierile lui. Puse la înde-
sînge care curgea în vinele lor, sînge cu adevărat mîna tuturor cari vor să ia cunoştinţă de ele, aces­
nobil, de oameni cuminţi, ce ştiu să rămînă se­ tea sînt care intră în domeniul public, unde ori
nini înaintea morţii şi serioşi după biruinţă! cine le poate preţui sau dispreţui după pofta ini-
Zgomotul şi reclama, Domnul meu, sînt lucruri meî şi fără ca pentru aceasta să aibă nevoie a
neromâneşti. cere permisiunea autorului. — S’a mai obicinuit,
Dacă D-Voastră voiţi să faceţi cunoscuţi ceti­ e drept, prin unele părţi, unde preţuirea scriito­
torilor de peste munţi pe scriitorii din Regat, pu­ rilor naţionali ajunge, pentru cei mai merituoşi
blicaţi studii literare asupra lucrărilor lor, repro­ dintre ei, un adevărat cult, s’a obicinuit, zic, a se
duceţi, din aceste lucrări, pe cele ce vi se par mai interesa mulţimea stimătorilor şi dc personalitatea
bune. Dar, pentru Dumnezeu, renunţaţi la siste­ mai intimă, nu numai pur literară, a lor, de figura
mul american al interview-ului, fals şi ridicul pe­ lor, de predilecţiile lor faţă de lucruri şi oameni
ste tot, dar mai cu samă fals şi ridicul la noi, unde din domeniul literaturii sau din altele, de obiş­
lumea nu e grăbită ca în America, nu e ocupată ca în nuinţele, de gusturile, de preferinţele, particulari­
America, unde îţi este destul să întrebi pe un vecin tăţile, originalităţile sau chiar maniile lor. Să-mi
despre faptele şi viaţa or cui, ca să le cunoşti. permiteţi însă, să mi-se pară din cale afară ciudat
Eu socotesc că Luceafărul, care şi-a luat numele ca să poată exista un public, care să se intereseze
dela una din poeziile lui Eminescu, nu va uita cjt de toate acestea mai nainte, sau fără de a se in­