Page 5 - 1905-19

Nrul 19, 1905. LUCEAFĂRUL 369
SERBĂRILE 171N SIBIIU.
UI.

Adunarea generală a societăţii pentru fond minarea discursului şi alegerea obicinuitelor co­
de teatru român. Trebue să se recunoască că misii. Hotărîrea îşi are rostul eî, căci ce să se
„Societatea pentru fond de teatru" nu e aşa facă în timpul care rămîne, — dar mi se pare că
de copleşită de administraţie — o boală de printr’însa se face cea mai mare nedreptate şi
care ne-am molipsit de sigur în urma contac­ publicului şi mai ales conferenţiarilor. A asculta
tului tot mal intim cu cultura ungurească — decît în zăduful zilelor de vară, după discursul de
bătrîna Asociaţie, ale cărei procese verbale al­ deschidere, încă două sau poate chiar trei con-
cătuiesc o literatură întreagă. La Societatea de ferenţe, nu poate fi nici plăcut nici folositor, iar
teatru par’că stăpîneşte un spirit mal tînăr de bieţii conferenţiari sînt osîndiţi la cea mai in­
iniţiativă mal repede şi mai uşoară, care dă grată muncă ce se poate închipui, trebuind să
manifestărilor acestei societăţi mai multă vioi­ vorbiască înaintea unui public obosit, care cu
ciune şi armonie. Aceasta s’a putut vedea şi toată bunăvoinţa nu poate să-î asculte cu atenţia
cu prilejul adunărilor generale din urmă, la cuvenită. E deci aici o lipsă de consideraţie
care o comparaţie se impunea dela sine. Şi ce faţă de munca conferenţiarilor, de sigur cea
e mai mult: pe cînd Asociaţia se îngrădeşte mai preţioasă şi al cărei efect n’ar trebui, prin
din ce în ce mai bine în formele goale şi pre­ urmare, să fie slăbit în chipul acesta. Da, dacă
tenţioase ale secţiunilor, cari se trudesc înzadar n’ar fi banchetul adunărilor obicinuite, după
să dea viaţă anemicei reviste bilunare, vedem plăcerile căruia, cum s’a putut vedea în atîtea
că Societatea de teatru nu crede că s’ar pierde rînduri, e greîi să mai întruneşti publicul spre
ceva din demnitatea ei, cerînd, în anumite che­ a asculta o conferenţă!
stiuni literare, concursul unor scriitori recu­ Conferenţele anului acestuia au fost amîndouă
noscuţi, deşi aceştia nu fac parte din vre-o foarte potrivite. Iutii a vorbit dl H. Petra-Petrescu
corporaţiune oficială a societăţii. Trebuie să se despre „Wilhelm Teii" a lui Schiller, arătînd în
spună cît mai des, ca s’o ştie odată toţi, că introducere însemnătatea pe care ar putea s’o
societăţile noastre culturale nu sînt ale comi­ aibă pentru literatura noastră traducerile bune
tetelor şi secţiunilor vremelnice, ci ale neamului din scriitorii clasici ai literaturii universale, pe
nostru întreg şi că cine se împărtăşeşte de urmă dl. Dr. I. Borcia a expus minunatele idei
cinstea de a sta în fruntea lor, ia asuprăşî şi ale celui mai genial poet şi cugetător al nea­
răspunderea foarte grea de-a înţelege şi de-a mului nostru cu privire la arta dramatică şi la
satisface aspiraţiile şi trebuinţele adevărate ale teatrul românesc, idei cuprinse în articolele pu­
acestui neam. blicate decu-
Adunarea generală din anul acesta a Socie­ rînd de dl I.
tăţii de teatru a avut mai multe momente re­ Scurtu subti­
marcabile în bine şi în răO. tlul „Scrieri
Dl Vulcan a voit să iasă de data aceasta din politice şi li­
cadrele obişnuite ale discursurilor sale de des­ terare" — ale
chidere, a încercat să facă critică literară, pă­ lui Eminescu
răsind astfel, la bătrîneţe, principiile după cari A doua şe­
a condus timp de 40 de ani revista „Familia", dinţă e consa
şi, împrumutînd arme vechi cari nu i se po- erată rapoar
triviau, a pornit să combată curente mari, de telor asupra
viaţă puternică. activităţii co
Rău a făcut dl Vulcan că a părăsit atitudinea mitetuluî în
pacinică care a fost pînă acum una dintre no­ anul din urmă
tele cele mai simpatice ale îndelungatei sale ac­ Din aceste ra
tivităţi literare. Urmările acestei experienţe, pe poarte încă se
care noi o regretăm sincer, nu puteau să fie poate vedea
decît foarte dureroase pentru cel ce o făcea, că, în adevăr,
oricine ar fi fost. Societatea lu
Societatea de teatru a luat acum vre-o cîţiva crează din ce
ani hotărîrea „de a da un caracter literar şe­ în ce mai in­
dinţei prime a adunării generale", hotărîre ce tensiv şi după
nu priveşte discursul de deschidere, ci numai un plan care
conferenţele, cari au să se ţie deci după ter­ Mateiu Voilean. se lămureşte