Page 8 - 1905-19
P. 8

372                          LUCEAFĂRUL                 Nrul 19, 1905.
          riate  ale  cutăruî  băieţandru  anemic  şi  obosit   priceput  şi  cel  mal  cald  povăţuitor  al  trebuin­
          de tren.                          ţelor noastre.
                                              înviorat  de-un  sentiment  de  mulţumire  su­
            Comitetul  societăţii  de  teatru,  alcătuit  din  băr­
          baţi  vrednici  şi  cu  pricepere  literară,  va  fi   fletească,  am  iertat  toate  păcatele  acestui  con­
          în  deplină  cunoştinţă  că,  la  un  astfel  de  concurs,   curs  încărcat  şi-am  părăsit  întinerit  sala  „Aso-
          talentul  dramatic  nu  se  poate  recunoaşte  nici   ciaţiunil",  a  cărei  scenă  poartă  —  după  cît
          din  recitarea  versurilor  în  cari  domnul  Teo­  cred  —  cea  mal  monstruoasă  cortină  din  cîte-am
          dor   Speranţia   îşi   dă   silinţa   să   glumiască   văzut în viaţă.   *  (*).
          pe   socoteala   Ţiganilor,   nici   din   încăierarea   Concertul  „Carmen“  la  Sibiiu.  După  o  pri­
          de  vorbe,  din  cari  dl  Haralamb  Lecca  garni­  mire  împărătească  şi  un  concert  bine  reuşit  la
          seşte,  în  versuri  lungi,  povestea  unei  „crime  te­
          ribile..."  Avem  alţi  autori,  din  cari  comitetul   Lugoj,  „Societatea  corală  Carmen  din  Bucureşti"
          ar fi putut alege un repertoriu potrivit.  s’a  oprit  pe  cîteva  zile  la  Sibiiu  —  şi  deşi  în-
                                             timpinarea  la  gară  şi  găzduirea  n’a  mai  fost  ca
            O  altă  aşteptare  firească  a  unul  pricepător,   cea  dela  Lugoj  —  un  lucru  eventual  (?)  de
          cît  de  modest  în  astfel  de  treburi,  era  ca  toţi   scuzat  în  situaţia  dată  —  concertul,  ţinut  la
          concurenţii  cînd  se  prezintă  întîiaşldată  înaintea   „Unicum",  în  sara  de  23  August  a.  c.  s’a  pri­
          publicului,  să  nu  se  deghisiască.  Pentru  Dzeii   mit  şi  aici  cu  simpatie  şi  căldură  multă  de  cătră
          —  trebuie  să-I  vezi  gura,  nasul  şi  toată  făp­  un  public  imens,  dornic  de-a  asculta  mai  ales
          tura  aceluia  din  care  vrei  să  faci  actor!  Dacă   frumoasele  compoziţiunî  ale  domnului  D.  G.
          se  îndeplinia  această  condiţie,  atît  de  elemen­  Kiriac  (abia  una  cunoscută  şi  la  noi!),  executate
          tară,  ne-am  fi  cruţat  şi  de  zarva  desgustătoare   de însuşi corul de sub dirigenţa D-sale.
          ce-a  provocat  un  tînăr  fără  răspundere,  care   înainte  de-a  intra  în  apreciarea  concer­
          apăruse  în  cinstita  haină  preoţească,  ca  să  facă   tului,  considerînd  că  în  rapoartele  scrise  din
          monologul  unui  călugăr  beţiv.  Protestarea  lumii   incidentul  excursiunel  corului  „Carmen"  la  Lu­
          indignate  l-a  trimis  după  culise  pe  tînăr,  iar   goj  şi  Sibiiu,  s’a  sulevat  adesea  o  anumită
          „fruntaşii"  noştri  cu  toţii  s’au  hărţuit  în  discuţii   „tendenţă  naţională",  ce  se  urmăreşte  de  această
          aprinse,  ce  aveau  să  lămuriască  „problemele   Societate,  e  de  interes  să  ne  ocupăm  puţin  de
          artei  moderne".  ÎI  ascultam  dintr’uu  colţ,  unde   întrebarea:  cînd  s’a  întemeiat  şi  cum  se  pro­
          mă  pironise  cuviinţa  şi  respectul  ce  port  acestor   pagă  azi  la  noi  şi  în  Regat  direcţiunea  naţio­
          vrednici  bărbaţi  şi  mi  se  părea,  că  pe  treptele   nală in muzică ?
          de  granit  ale  frumoasei  „Case  naţionale"  alu­  Istoria  societăţilor  noastre  de  muzică  ne
          necă  în  grabă,  pripită  să-şî  caute  sălaş  mal   arată,  că  acel  curent  —  caşi  curentul  literar
          prielnic,  strîngîndu-şl  vălul  peste  ochii  înlăcri­  odinioară  —  s’a  pornit  întîî  din  ţinuturile  pa­
          maţi, minunata zînă Thalia.        triei  noastre.  Aici  găsim  primele  Reuniuni,  fon­
            Burse  au  obţinut  d-niî:  Aurel  Bănuţiu  şi  Tit   date  unele  deja  de  25—30  ani  (temelia  „Reu­
          Morariu.  Primul  a  dat  o  dovadă  de-un  netăgă­  niunii  rom.  de  muzică  din  Lugoj",  se  zice  că  ar
          duit  entusiasm,  cînd  s’a  hotărît  să  abandoneze   fi  pusă  chiar  dela  anul  1840!)  despre  cari  ştim
          cariera  liniştită  de  advocat,  pentru  care  se  pre-   pozitiv,  că  dela  înfiinţarea  lor  aii  urmărit  nu
          gătia,  pentru  pînea  amară  de  artist  dramatic  la   numai  scopul  de-a  face  muzică  bună  în  general,
          noi.  Dl  Bănuţiu  a  fost  şi  unul  dintre  primii  fon­  ci  şi-au  pus  de  ţîntă  specială  cultivarea  şi  des-
          datori  al  revistei  noastre,  merit  pe  care  noi  tot­  voltarea  muzicel  naţionale.  Că  nu  s’a  putut  arăta
          deauna  l-am.  accentuat  cu  dragoste  şi-l  vom   dela  început  rezultate  mari  pe  acest  teren,  e
          aminti  totdeauna,  ne  avînd  nici  o  nevoie  de   uşor  de  înţeles,  cînd  judecăm,  că  dirigenţiî  co­
          cîrcotelile  ahtiate  ale  cutăruî  năcăjit  teozof  ce   rurilor  erau  străini  cu  toţii  pe  atunci,  nu  ne
          tipăreşte  nesocotinţe  pe  hîrtia,  de  altfel  foarte   ştiau  nici  limba,  de  cum  să  fi  fost  în  stare  a
          răbdurie,  a  unei  gazete,  ce-ar  fi  să  lumineze   intra  în  spiritul  şi  a  înţelege  senzul  muzicel
          bietul  popor  românesc.  Amîndol  bursierii  vor   româneşti.  Numai  mal  tîrziu,  cînd  plini  de  idea­
          avea  nevoie  de  îndelungat  studiu,  ca  să  poată   lism  şi  studii  serioase,  s’au  reîntors  de  pe  la
          realiza,  măcar  în  parte,  nădejdile  ce  leagă,  pe   Conservatoare  primii  tineri  români,  putem  zice
          drept,  publicul  nostru  de  viitorii  regeneratori  al   că  s’a  pus  şi  culturii  noastre  muzicale  un  fel
          teatrului la noi.                  de  „început  al  începutului".  Păcat  însă,  că  mulţi
            Un  moment  înălţător  al  acestei  întruniri  a   din  cel  sosiţi  cu  pregătiri  frumoase  nu  şi-au
          fost  puternica  manifestaţie  de  simpatie  a  între­  pus  talentul  şi  cunoştinţele  excluziv  în  ser­
          gului  public  asistent  —  pentru  dl  N.  /orga.  A   viciul  artei  naţionale,  ci  prea  încîntaţl  oareş-
          fost  deajuns  ca  să  se  pronunţe  numele  vredni­  cum  de  rezultatele  străinilor  şi  mal  ales  de  nu­
          cului  învăţător  al  nostru,  ca  toţi  cel  de  faţă  să   mele  mare  al  clasicilor  moderni,  au  început  a
          isbucniască  în  urale  nesfîrşite,  adeverind  în   da  la  lumină,  rînd  pe  rînd,  imitaţiunî,  copil
          acest  chip  recunoştinţa  ce  ne  leagă  de  cel  mai  după aceştia, sincer mărturisind, cele mal multe
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13