Page 14 - 1906-21-24
P. 14
Nrul 21—24, 1906. LUCEAFĂRUL__________________________________________ 443
Dorule la cti-aî plecat maşă cusută în negru cu altiţe roşiî . . . cămaşa
Nu te-am pus la legănat, ce o desbrăcase Irina — cînd a luat pe cea do
Ci te-am pus la maica ’n prag
mireasă...
Să-l vorbeşti de cîte trag.
Ziua nunţii cu »toate bucuriile şi durerile eî,
Bărbatul eî, obosit de muncă, dormea dus, ea îî veni bătrîniî în minte; curtea împodobită cu
eînta înainte, pînă ce se revărsa de ziuă, brazi, bătrînul eî în haine de sărbătoare. Cum
Cîţî ani vor fi de atunci? îi tremura şi luî glasul cînd le zicea oaspeţilor
Ce goală şi pustie îî părea casa. Nu, că lipseai! »binea-ţî venit la noî«.
o mulţime de lucruri: blide, ulcioare, culmi, în odaia din faţă mesele întinse, în tindă finele
cuere, ba, icoanele cele frumoase de pe pă- cu feţele înflăcărate în jurul cuptorului. Iar in
retele din stingă toate aii fost ale- I ren ei; i le odaie fetele strinse în jurul Irineî, care plîngea
cumpărase anume pentru cînd va mărita-o. Fata pe cînd ele cîntau:
împodobise de bunăvoie cu ele cuibul bătrî- Pleci mireasa, cale bană
nilor. Dar cu ele saiî fără ele, tot atîta. Lipsea Te-am încins cu busuioc,
sufletul . .. lipsea Irina. Nu se maî strîngeafi Să gîndeştî seara pe lună,
la casa lor femeile ca la şezătoare, şi cămara lor La suratele din joc.
nu maî răsuna de cîntece. Nu maî aveau spor. Trece mirele prin sat
nici tragere de inimă la lucru. Bătrînul era Pe-nn cal mîndru asudat...
moros şi sîlnic ... erau bolnavi amîndoi, bolnavi Nu sînt stropii de sudori —
Că e ’mpodobit cu flori.
greu, gîndul le era mereu acolo ... în satul vecin.
— Aşa vă trebue, cine v’a pus să o daţi în Mama Irineî şedea colo pe prag... ochii îî
alt sat după . .. străini, să-î maî duceţi şi ... erau uscaţi, o usturau... inima, părea că i-a
dorul pe lîngă grijile măritatului — Aşa vor aninat-o cineva de o coardă, ce so întindea
besc vecinele. Ea, cînd a auzit vorbele lor ne mereu şi se mişca întruna după cîntecul fetelor...
chibzuite, a rămas rece, cu mînile încrucişate îî tremura la fiece mişcare. De s’ar fi rupt
pe piept s’a ’ncruntat din sprîncenele negre, dar coarda ... atunci... păcat că nu s’a rupt.
a tăcut, ce era să maî zică, Pe rînd îî veniră bătrîneî în minte toate cum
Toma bătusă un an de zile seară de seară au urmat: venirea naşilor, mersul la biserică
drumul din satul lui pînă la eî, în satul vecin. masa, jocul — hora miresei — şi tîrziu de tot
După sfîrşitul lucruluî, venea de vorbiau amîn după ce se risipise lumea, în faţa casei lor...
doi' la portiţă. Fata ar fi murit, dacă n’ar maî cele două cară, unul... încărcat cu zestrea feteî...
fi venit s’o vadă. al doilea — care avea să-î ducă pe amîndoi. Pîn’
A dat apoî iarna cu gerul aspru şi Irina ieşia aci au ţinut-o puterile. După ce s’a închis poarta
ca şi înainte în calea luî de-1 aştepta. în urma mirilor — mama Irineî a ţipat odată fără
Atunci le-a venit bătrînilor, nu ştiu cum, i-aîi să ştie că ţipă şi a căzut ca un trunchiu la pămînt
zis Irineî să-l cheme în casă la căldură, Toma în mijlocul curţii.
a venit şi venit a fost. Nu s’a maî deslipit de De atunci sînt două luni, dar ei îî se par ca
eî pînă nu i-au dat fata de nevastă, doî ani... S’a deşteptat ea încet din leşinul în
Nttmaî ea ştia cît a plîns şi cîte nopţi n’a care căzuse...
dormit, şi acum să-î scoată vorbe! Era culcată în pat şi — acoperită cu un
Mama Irineî se ridică repede, smîneiî căpă straiu ... în cuptor ardea focul...
tâiele de pe pat, să le aşeze maî bine . . . apoî Bătrînul şedea pe marginea păceluluî şi îî
tocmi măsăriţa cea vărgată pe masă. Se maî ţinea amîndouă mînile în mînile luî ca să i le
învîrti ... şi se trezi faţă ’n faţă cu lada cea încălzească.
mare de lîngă uşă. — Ţi-e maî bine, ui-te ţi-am pus o cărămidă
Se temea se o deschidă. într’un tîrziu, ea să caldă la picioare, erai rece ca o moartă — grăi
aplecă . . . ridică capacul. Lada nu era goală de el. S’a ridicat apoî încet de pe dunga patului,
tot cum crezuse ea, într’un colţ era ceva alb, a luat de pe masă o ulcea cu vin îndulcit şi
împăturat frumos. S’aşeză pe marginea lăzii şi apropiindu-o de gura eî, i-a zis: bea, şi maî
luând rufa pe genunchi, o despătură. Era o că vină-ţî în fire; am maî fost noi... singuri —
