Page 4 - 1908-11-12

244 LUCEAFĂRUL Nrul 11—12, 1908.
versurile, ce se rostesc la nunţi. De natură mai adeseori se face amintire de Iancu sau Iencea
mult lirică sunt «Bocetele* sau cântecele de jale, Sibiianu (Ioan Huniade); în altele se povestesc
obişnuite la înmormântări, pe când «Descânte­ întâmplări dramatice din grelele timpuri trecute
cele*, prin care mai cu seamă babe bătrâne caută din viaţa plugarilor şi a păstorilor; şi în fine
să vindece pe cei bolnavi, sunt un amestec bizar în altele, multe la număr, se laudă faptele în-
de poezie lirică, epică şi dramatică. drăsneţe ale unor haiduci ca Miul Cobiul sau
Toate aceste producte ale geniului poporului Mihul Copilul, Novac, Corbea, Vâlcan, Ghemiş,
sunt versificate şi anume mai cu seamă în ver­ Codreanu etc., cari erau apărătorii şi răzbună­
suri scurte de câte 5 — 6, şi 7 — 8 silabe, prevă­ torii poporului de rând împotriva Turcilor asu­
zute cu rime bogate, care adeseori se repetă mai pritori şi, mai târziu, asupra Fanarioţilor, a căror
de multeori. Limba română e foarte flexibilă şi domnie adusese atâta nefericire in cele două
ritmică, aşa încât poate luă foarte uşor forma principate dunărene.
de vers, şi totodată, fiind foarte bogată în vocale, Multe din subiectele acestea le întâlnim şi la
rimele se pot află fără mare greutate. celelalte popoare, cu care Românii au trăit în
Dar pe lângă poezia aceasta versificată, lite­ contact mai strâns, şi anume cu deosebire la
ratura poporală română, ca literaturile tuturor popoarele sud-slaviee (în prima linie la Sârbi)
celorlalte popoare, cuprinde multe alte creaţiuni şi la Maghiari. Astfel este legenda despre Mă­
poetice neversificate sau numai pe jumătate ver­ năstirea Argeşului, pe care meşterul Manele n’o
sificate. Astfel sunt poveştile pline de fantazie poate ridică, pânăce nu zideşte în temelii pe
şi de umor, în cari adeseori versurile alternează soţia sa, legendă, pe care o aflăm şi la Sârbi,
cu povestirea neversificată, snoavele sau anec­ la Greci şi la Maghiari; «Inelul şi năframa«
dotele pline de haz, gâcitorile ingenioase şi pro­ (voinicul plecat la războiţi lasă miresei sale un
verbele pline de înţelepciune. inel; ruginirea acestuia însemnează o nenoro­
«Cântecele bătrâneşti® sau «din lumea cire, ca şi topirea firului de aur din năframa
vechiă* sunt naraţiuni epice, uneori foarte des- dată de mireasă) se află şi în poezia poporală
voltate, cuprinzând chiar şi câteva sute de ver­ maghiară; Novac, Gruia, Doncilă (Doicin) sunt
suri. Ele se pot asemănă mai mult cu romanţele eroi cântaţi deopotrivă de Sârbi şi de Români.
spaniole sau cu «pesmas* ale Sârbilor, decât cu Deşi însă Românii au împrumutat multe din
baladele Nordului, deoarece expunerea întâm­ aceste subiecte dela popoarele învecinate, după
plărilor în genere nu este aşa de repede şi de cum de altfel eră şi natural, — ei le-au ştiut
dramatică ea în acestea, ci dimpotrivă e mai da o formă particulară, o gingăşie de sentiment
desvoltată, mai bogată în colori şi plină de re- şi o bogăţie de colori, care sunt proprii poeziei
petiţiuni. Cântecele acestea se rostesc într’un fel poporale române.
de recitativ de obiceiu de persoane mature, Un ciclu întreg de cântece asupra aceluiaş
adeseori de lăutari şi de cerşitori, la logodne, subiect (un erou mare sau un eveniment în­
la nunte, la hramuri de biserici, la târguri şi semnat), ca d. e. romanţele despre Cid la Spa­
la alte adunări mai mari, întrerupte fiind ade­ nioli sau naraţiunile epice despre Marko Kra-
seori de sunetul fluerului, al vioarei sau al cim­ lievici la Sârbi, nu aflăm la Români, ceeace explică
poiului. şi lipsa unei mari epopei poporale naţionale a
Cuprinsul lor e foarte diferit. Unele tratează Românilor. Cauza principală a acestei apariţiuni
subiecte mitice sau legendare, ca d. e. povestea poate fi împrejurarea, că Românii fiind despărţiţi
Soarelui, care voieşte a luă în căsătorie pe sora-sa în privinţa politică, nu s’au putut concentra nici­
lliana Sâmzeana, «doamna florilor ş’a garoafelor*, când la vre-un eveniment epocal, care să-i fi
schimbată mai târziu de Atotputernicul Dum­ luminat pe toţi de aceeaş idee şi să le fi în­
nezeu în «mreană de aur« şi apoi in lună; le­ călzit inimile de aceeaş simţire.
gende despre bălauri, a unor râuri, paseri, plante Doinele şi horele sunt expresiunea cea
etc. Altele cuprind subiecte istorice, — mai cu mai credincioasă a sufletului poporului român;
seamă din viaţa Domnilor celor mari din Prin­ ele sunt «tovarăşele nedespărţite* ale omului
cipatele române şi a vitejilor, cari s’au distins din popor, «isbucnirile clipitelor de jale şi măr­
în luptele cu Turcii şi cu Tătarii, şi între cari turiile celor de veselie*.