Page 20 - 1909-21

488 LUCEAFĂRUL NYul 21, 1909.
poetică conceptiunea antică, care făceâ din cer o boltă său, nu eră imaginaţie pentru dânşii, eră o credinţă,
statornică ţintuită cu cuie de aur strălucitoare. Iar fabulele din mitologia lor erau dogme religioase, ei
Apolon eşind cu carul său măreţ şi străbătând cerul credeau în metamorfoză, metempsichosă, în zei, în
cu cursierii lui de foc, eră ceva de toată frumseţea. zeiţe, etc. Prin urmare poeţii lor, afară de cei lirici
— Contestez, am răspuns eu, aceste aprecieri care care descriau şi analizau sentimentele şi foarte puţin
mi se par greşite. Cei antici având un orizont măr­ încă şi acestea, nu făceau decât să copieze şi să
ginit de cunoştinţi, în care eroarea de multeori domina reproducă credinţele contimporane. Este ca un poet
observaţiile juste şi având cunoştinţi foarte reduse modern care ar pune în versuri credinţa noastră des­
geografice, etnografice, astronomice, etc. inspiraţia lor pre fulger, despre ploaie şi alte fenomene meteoro­
nu a fost decât foarte rar grandioasă, iar poezia lor logice. Noi modernii care avem alte credinţe, luăm
destul de mărginită ca perspectivă. drept fantazie poetică credinţele celor vechi. Noi gă­
Evident că exagerăm, dar fondul îl cred şi acuma sim în ele poezie, fiindcă nu mai credem întrânsele,
foarte just. cei vechi nu găseau decât adevăruri, partea poetică
— Cum, sări Miron Pompiliu, dar se poate ceva eră foarte puţină.
mai frumos şi mai poetic decât mitologia greacă pre­ Această tiradă cam linişti pe cei care se ridicaseră
cum şi ideea ce-şi făceau ei de zei de lume? Da, în contra mea taxându-mă de paradoxal.
acele frumoase metamorfoze! Dar credinţa despre Atunci d-l Pogor se amestecă şi ei în discuţie
semizei? Dar lupta dintre dânşii? Se poate ceva mai şi-mi zise:
frumos! — Foarte bine, dar crezi d-ta că cunoştinţele
Aceste cuvinte ale lui Miron Pompiliu fură apro­ noastre pozitive pot provocă inspiraţie poetică? De
bate de mulţi, iar Beldiceanu, Xenopol şi alţii îmi vreme-ce totul e cunoscut, ce-i mai rămâne poetului?
ziseră: — Mai întâi totul nu poate fi cunoscut în dome­
— Lasă, Panule, nu mai susţineâ asemenea lucruri, niul ştiinţei, îi respunsei eu; pe urmă poezia nu con­
aceste sunt paradoxe. sistă în a inventă teme, ci a exploatâ o temă cunos­
Aceste cuvinte mă înfierbântară şi răspunsei cu cută din puncturi de vedere necunoscute, fie de gân­
multă vivacitate: dire, fie de sentiment. Dacă până acum nu avem
— Aşa, apoi să vă arăt că nu ştiţi ce susţin şi că poeţi mari, în sensul filozofiei pe care o susţin, este
confundaţi două lucruri deosebite Eu susţin că cei Că adevărurile ştiinţifice au fost până acum exploa­
vechi au avut foarte puţină fantazie poetică şi că noi tate numai din punct de vedere utilitar şi n’au pă­
modernii o avem incomparabil mai mare. Să nu uitaţi, truns nici nu sunt aşa răspândite pentru a fi exploa­
că ceeace numiţi d-voastrâ imaginaţia poetică, la tate din punct de vedere literar şi estetic.
cei vechi nu eră fructul fantaziei poetului, ci erau Discuţia continuă pe această temă amestecându-se
credinţele religioase, sociale şi cosmice ale lor, eră într’ânsa principalii membri, Lambrior şi Xenopol,
sistemul religioso-filozofic a! Grecilor, în care ei cre­ până la oarecare punct susţinându-mă, alţii combă-
deau cum credem noi în adevărurile pozitive ale tându-mă.
ştiinţei. Când din soare făceau un Apolon cu carul G. Panu.

Dări de seamă.
Tudor Pamfile, Jocuri de copii, ed. Acad. Rom. lui, — un capitol despre jocuri de flăcăi şi fete
Bucureşti, 1909. Un voi. de 98 pp. Preţul? mari, cu câteva melodii poporale puse pe note;
Este a Vl-a lucrare — a V-a încă n’a apărut dar toate acestea (pag. 6-16) sunt expuse cu multă
din publicaţia academică a culegerilor şi studiilor lipsă de unitate şi puteau fi suprimate.
apărute sub titlul „Din vieaţa poporului român". La cântece de luare în râs se află: cântece cătră
Cartea aceasta a d-lui T. Pamfile conţine întregiri oameni, cătră vietăţi, lucruri, apoi jocuri de
şi urmări la două din publicaţiile sale, tot sub titlul cuvinte, glume, formule de păcăleli, între­
„Jocuri de copii", tipărite în memoriile secţiunii bări, probleme şi frământări de limbă.
literare a Academiei (Tom. 28 şi 29); fără aceste Partea covârşitoare din această ultimă publicaţie
două din urmă, cartea de faţă nici n’ar puteâ fi înţe­ a d-lui T. Pamfile este adunată din mai multe co­
leasă pe toate paginile sale. lecţii şi reviste, ca să fie mai la îndemână celor ce
Materialul este împărţit in: „jocuri de copii" şi se interesează de literatura poporului, de arta şi obi­
în „cântece de luare în râs şi altele". ceiurile lui.
La jocuri de copii găsim: jocuri propriu zise Colecţiile jocurilor de copii vor puteâ fi întrebuin­
sorţi, jocuri cu păcăleli, joace (1), jucării (despre ţate de toţi autorii, cari iau asupra lor sarcina de-a
fluiere şi mijloace de cântat), diverse. Tot aici la jo­ întocmi scrieri de jocuri româneşti pe seama
curi de copii aflăm — deşi nu mai corespunde titlu­ şcolilor şi a familiilor noastre.