Page 20 - 1909-22

512 LUCEAFÂRUL Nrul 22, 1909.

Cronică bucuresteană.
*
Loterie de stat. străin care a venit să-mi propue să-i dau concesiunea
Acum câ{iva ani am făcut cunoştinţă cu un Olandez, loteriei de stat.
un om foarte cum se cade. Nu mai ştiu cum il chiemâ. Mi a arătat cu date statistice câţi bani se duc din
E curios, dar eu, care ţin minte de multeori amănun­ ţară la llamburg, cu toată legea care opreşte chiar
tele cele mai mici ale vieţii şi ale convorbirii, nu am şi anunţurile de loterii; mi-a făcut calcule de ce s’ar
în schimb de loc memoria numelor proprii. Van der... putea câştigă, şi aşa mai departe.
nu ştiu cum. I-am răspuns că-mi pare rău, dar lucrul nu e numai
Mă întorceam de peste Olt în expresul de Vârcio- greu, ci e cu neputinţă. Opinia publică e ostilă acestei
rova la Bucureşti. Steteam Ia o masă din vagonul- idei, iar Parlamentul nu ar priml-o cu nici un preţ.
restaurant, aprinsesem pentru a treia oară una din Atunci bancherul, ap!ecându-se uşor peste biuroul
acele ţigări cu care Regia noastră, bună ca un părinte meu, mi-a zis cu glas încet:
prevăzător, vrea să ne desveţe de tutun şi, cu un — Dar dacă ar fi vorba de un milion, domnule
gest de resemnare, o aruncasem pe fereastră. Ministru?
Rămăsesem cu ochii pierduţi, pe o reclamă de nu M’am făcut că nu înţeleg şi am urmat şă-i arăt
mai ştiu ce, când un miros de havană, un adevărat că lucrul e cu neputinţă, mai ales că şi Regina-regentă
parfum mă făcu să mă întorc pe scaun. nici nu vrea să audă de aşa ceva.
La a treia masă dela mine, un domn funia cu de­ Bancherul, cu acelaş glas şi cu acelaş gest, îmi
licii dintr’o ţigară sănătoasă şi se uită cu o zimbire zise:
binevoitoare înspre mine. în aceeaş vreme scoteâ din — Dar dacă ar fi vorba de două milioane, domnule
buzunarul hainei o tabacheră vastă ca un geamantan Ministru?
şi, întinzând-o spre mine, zise: Bine înţeles că atunci i-am dat să înţeleagă că
— îmi daţi voe... audienţa eră sfârşită.
Cunoştinţa s’a făcut repede. Şi aşa eră să devin astăzi milionar, dragă Knud.
Am vorbit de toate, de ţară, de recoltă, de petrol, Peste câţiva ani, urmează Olandezol meu, acelaş
de finanţe, de târgurile financiare, de împrumuturi, Tack Iansen intră în minister şi loteria se face, în
de loterii... combinaţie cu acelaş bancher.
— Ei, ce fericiţi sunteţi d-voastră Românii, zise Pe Regina-regentă a ajuns să o convingă. Săraca
Olandezul meu, că nu aveţi incă plaga asta grozavă femeie are o mare slăbiciune pentru mizeria bătrânilor
a loteriei, care înghite economiile cu greu adunate marinari, pe cari nu poate să-i ajute, pentrucă sunt
ale oamenilor săraci şi nu procopseşte pe nimeni, prea mulţi şi prea săraci lipiţi pământului.
decât doar pe cei cari le organizează şi pe inter­ Tack Iansen i-a arătat un plan grandios de spitale
mediari. şi de aziluri cari s’ar puteâ întreţinea din venitul
— Nici la noi n’au fost până acum câţiva ani. loteriei.
— Regina-regentă, un suflet mare, s’a opus cu Parlamentul a închis ochii, iar opinia publică...
îndârjire la încercarea de a se introduce acest nou ei! opinia publică o să joace şi ea la loterie.
prilej de corupţie în ţara ei. — Bine, zic eu, cu curiozitatea noastră românească
— în cele din urmă însă a cedat... care seamănă grozav a indiscreţie, dar cu milioanele
Am fost de faţă, din întâmplare, la o scenă în bancherului, ce s’a făcut?
legătură cu afacerea aceasta. Eram în casa ministrului Olandezul meu închise ochii şi ridică din umeri, în
nostru de răsboiu de pe vremuri, Knud Jackson, cu semn că nu ştie.
care eram în relaţii intime, când iată că se anunăţ Şi pe când scutură scrumul de trei degete dela
ministrul de finanţe, Tack Iansen (aşa mi se pare havana lui splendidă, adause, ca dus pe gânduri:
că ziceâ că-1 chiamă. V’am mai spus încă odată că Ei, ce fericiţi sunteţi d-voastră Românii, că nu
n’am memoria numelor proprii). aveţi plaga asta grozavă a loteriei...
— Bună ziua, Tack! Şi pe buzele lui flutură un suris pe care nu l-am
— Mă rog, mai încet cu Tack!... Vorbiţi mai res­ înţeles. *
pectuos cu un om care eră astăzi să devie milionar! în ultimul moment îmi aduc aminte că prietenul
— Ei, cum aşa? meu nu eră Olandez. Eră Danez, Suedez sau altceva,
— lată cum: Am primit azi vizita unui bancher
nu ştiu. Dar asta ştiu, că eră strein.
N. G.