Page 9 - 1928-17
P. 9

UN1 VERSUL LITERAR. - 877
                bură,   pătrunde   adânc   în          transformat în grohăit.               tollt  instantaneu.,  ba  chiar
                auzul   d-rei   Letiţia",   {0tc.       — Da ce, nu maii auzi ?              transformat  într’un  adevărat
                pag 173).                               Şi atunci! hohotul se ridi*          transport  de  bucurii  divi­
        Dacă  are  să  descrie  o  femee  frumoasă,    că, E un iad întreg. Auzi             ne  (!)  când  se  pomeni  cu
      o  descrie,  cu  detalii  şi  culori  de  carte   cum plânge cornutul cel              Mişu  Ignătescu,  năvălind  pc
      jxiştală :                                       mare, cum se repede ber­              uşe,  ca  adus  de  vârtejurile
                  „Era  frumoasă,  grozav  de          becul, cum măcăne raţa",              crivăţului  stârnit  pe  neaş­
                frumoasă,  asta  e  !  Părul  ne­     (pag. 135 şi celelalte).               teptate afară. (pag. 39).
                gru  —  tăiat  într’o  parte  de  o   Căci  continuă  aşa  inventar  zoologic   (S‘a înţeles, nu-i aşa ? că punctele <le
                şuviţă  argintie  ca  de-o  căra­  pagină  după  pagină  (exact  şaizeci  de   întrebare şi exclamare sunt ale noas­
                re  .albia  perceptibilă  —  cu   pagini).                         tre N. R.)
                vârfurile   încârlionţate   în   E  tot  un  fel  de  poemă  în  proză  dar   E  un  pasaj  care  ar  face  invidios  chiar
                toate  chipurile  şi  strâns  în   „nu  mai  e  plat"  fireşte.  A  auzit  tânărul   pe d. Ionel Dumitrescu.
                grabă  într’un  coc  destrămat.   nostru  oă  nu  e  bine  să  fii  plat  ş'ii  mai   Asemenea  exemple  de  stilism  s’ar  pu­
                Figura  nepudrată  păstra  o   dă  dela  el...  uumai  să  nu  mai  audă   tea  multiplica  oricât.  Fraze  de  acest  soi
                albeaţă  mai  mată,  mai  inti­  gurile rele :                     dau  autorilor  iluzia  că  nu  sunt  plaţi,
                mă.  iar  'umerii  obrajilor  lu­       „Picioarele lui groase, cât   dar  fireşte  că  bucuiria  le  e  zadarnică  în­
                ceau  dela  sine  cu  rozul  lor      stâlpul de coloană. în pan-   tocmai  ca  a  lăutarilor,  care  pusn  accent
                aprins  de  cărbune  (!)  gule­  . talonii largi cu turull jos, pă­  ca  să  nu  fie  „fără  inimă”.  Căci  ei  nu
                rul  capotului,   cu  desenuri        reau acum trupuri de ceta-   ştiu că e şi în exces o platitudine.
                vişinii,  se  închidea  tocmai        ceu".                         Altă  obsesie  a  generaţiei  noi,  este  ob­
                când  începea,  şănţuleţul  sâ­  Revine  mereu,  bine  înţeles,  la  stilul   sesia  noutăţi'îv  ca  noutate,  în  sine.  Ori­
                nilor,  tăind  pe  pieptul  pu­  „dramatic  al  elevului   de  liceu,  cu  excla­  cum  o  fi  ea.  Pe  calea  asta  ajung  la  ver­
                                                              1
                ternic   un   triunghiu   aKb“.   maţii şi puncte puncte :         surile  noui  (sau,  noui  până  mai  acum
                (pag. 65).                              „Vorbeşte.  A  spus  ceva....   câtva  timp,  căci  cei  mai  tineri  au  fă­
                                 1
       Sunt  cel  puţin  415  „scriitori *  români    Un   cuvânt...   mai   multe...   cut  ,şi  mai  noui")  ale  d-lui  I.  Vinea,  I-
      care  scriu  astăzi  aşa.  unii  publicând  în   Spune  încă...  Nu  pricep  ni­  larie  Voronea,  Stephan  Roii,  etc.  Unii
      revistele  şii  ziarele  de  provincie,  mulţi   mic...  N’am  auzit...  dar  a   recurg  numai  la  „subiecte"  noui,  sau
      răzbătând  până  în  redacţiile  principale,    vorbit   cu   graiu   de   duli   aproape,  căci  sunt  tot  cele  vechi',  ale
      socotindu-se   persecutaţi   si   neînţeleşi    sfânt...                     liceenilor,  scrise  acum  cu  literă  mare.
                               !
      cum  si  cât  li  se  cuvine.  Un i  dintre  ei   Reptilă cu duh sfânt !....  Un  poet  despre  care  nu  se  mai  vor­
      mai  norocoşi  ajung  ţiână  la  premiile  A-     Dumnezeule, vorbeşte [ia­  beşte  aproape  de  loc,  dar  despre  care  la
      cademiei.  Sunt  preţuiţi  de  către  societă­  răşi sau poate că repetă".   un  moment  dat  amicii  spuneau  că  „a
      ţile  culturale.  Se  numesc  Prozatorul  X“   Sunt în volum zeci de pagini de dia­  aruncat  o  ghirlandă  de  poeme  dincolo
                                                                                          1
      sau Jjipreciatul prozator Y*‘.        log de acesta, bâlbâit dramatic.      de  veac*   d.  Ai.  Philipide,  transcrisese  a-
                       •                      Fie,  că  e  d.  Gib  Mihăescu  sau  sunt  con­  proape  tot  dicţionarul,  cu  literă  mare  :
                                                                                  Golul,  Vântul,  Veşnicia.  Neantul,  Dru­
       Sunt  însă  alţii  infinit  mai  norocoşi.   fraţii  dela  Gândirea,  fie  că  se  chiamă  să   mul.  Moartea  etc.,  convins  că  dă  un
      Aceştia,  datorită  întâmplării,  care  poofe   zicem  Ionel  Dumitrescu  „pamfletar"  stilul
      fi  de  orice  soiu  (întâlnire  la  milită-   e  acelaş  :  stil  de  boxeur  prost.  Boxeurul   sens  mai  profund  (procedeu  răsuflat  de
                                                                                  altfel  al  unor  pseudo  dramaturgi  sau
      rie,  însurătoare,  servicii  aduse  unuiî  pro­  prost  se  înfurie,  loveşte  mult,  se  repede   autori  de  operete  care  credeau  că  sunt
      fesor,  corecturi  nimerite  bine,  şansă,  de   să  cadă’u  nas,  închide  ochii  şi  face  bale
      a  fi  secretar-uşier  al  unui  om  politic   la  gură.  Isbiturile  lui  sunt  aproximative,   grozavi, când scriau El cu literă mare).
     care  primeşte  pe  cei  doi-trei  scriitori  de   furibunde  şi  proaste  ca  în  citatele  de   D  .Gib  Mihăescu  de  pildă,  va  avea
     talent,  sau  simpla  întâlnire  la  cafenea,   maii sus.                    două  nuvele  în  volum  :una  Frigul,  alta
                                                                                  Unitul  în  care  aceste  cuvinte  formează
     etc.).  au  cunoscut  scrisul  lui  Tudor  Ar-   Totul e năclăit şi fals :
     ghezi,  noeful  strălucit  care  a  schimbat       „Bietele  fiare  !  Ei  nu  erau   „teme"  şi  apar  de  zeci  de  ori  ca  leit
     geografia noastră literară.                      de  fapt  decât  nişte  simpli   motiv,  când  scrise  cu  literă  mare,  când
       Acum  tânărul  nostru  găseşte  (numai         oameni.  Vai,^  niişte  bieţi  săr­  numai  subliniate.  Ce  să  mai  spui  de  a-
                                                                                  crst  mod  pueril  de  a  fi  profund  şi  nou.
     la  alţii  că  la  el  nu  lo  vedel  pasagirle  ci-   mani  oameni  !  (Remarcaţi   îatr’un stil anemic şi şcolăresc ?
     fate  mai  sus  plate",  „fade  ca  măduva       ca  şi  in  „a  atinge  în  treacăt
     de  soc",  do  un  realism  prea  cotidian       şi  a  trece  înainte"  acei  „bieţi   E  aci  locul  unei  necesare  precizări.
                                                                                  Intrată  prin  sugestie  şi  întâmplătoare
     şters.  etc.  Din  atitudinea  revoluţionară     sărmani"  oameni.  De  altfel   şansă  în  viaja  literară,  această  ge­
     a  lui  Arghezi,  tânărul  nostru  află  că      aproape  toată  cartea  e  un  for­
     „nu  mai  merge  aşa"  şi  începe  să  scrie    midabil  pleonasm  stilistic  N.R.)   neraţie   uimăreşte   foarte   de   aproape
     vârtos  si  colorat  cam  în  modul  acesta,   Chiar  când  nu  mai  are  intenţia  de   scrisul străin.
                                                                                    O  parte,  cei  care  ştiu  nemţeşte,  pc  cel
     parodiind pe maestru :                 a-şi  insulta  obiectul,  ,„  stilistul "  nostru
                                                                       1
                 „Când  s’a  crăpat  de  ziuăs   aproximativ  va  scrie  în  modul  următor   nemţesc  şi  cei  mai  mulţi  pe  cei  franţu­
                                                                                  zesc.  E  plină  de  'Urmări  această  răsfoire
               md-am  înfipt  capul  în  plă-   (ca să trecem la altă bucată):    a  cărţilor  şi  revistelor  străine.  Asta  se
               veala dimineţii", (pag. 112).           „Ea  privea  extasiată  ma­  ştie  nu  de  azi  de  erl,  căci  încă  dela
                                                      gica   splendoare,   urmărind   1787,  scriitorul  Senac  în  „Consideration»
                 „Gazda  mea—  de  mult  bă­          cu  multă  luare  aminte  jocul   sur  l’Esprit  et  Ies  Moeurs"  formula  în
               gasem  de  seamă  —  mă  pri­          lighioanelor   de   foc,   care,   mod genial acest adevăr :
               mea  cu  zâmbet  şi  cochetării        pare  atât  de  asemănător  cu   —  „A  devenit  uşor  să  scrii  în  orice
               ele  mastodont".  (Cred  şi  eu         al  lighioanelor  pământului^.   gen.  Răspândirea  culturii,  mulţimea  ne­
               că  asemenea  lucruri  „se  bagă       (Aţi  înţeles,  e  vorba  de  stele   numărată  a  scrierilor,  ziarele,  comenta­
               de seamă", nu ? N. R.).                N. R.).                     riile  despre  mar  iii  scriitori,  extrasele,  di­
       .Mai  ales  comparaţiile  zoologice  sunt   Un drum prin pădure :          sertaţiile  critice  au  format  un  dicţionar
     considerate  de  un  efect  decisiv.  Ele  re­    .„Şt  rămase  multă  vreme   general  de  idei,  de  rezultate,  de  jude­
     vin  cu  o  înverşunată  abundenţă,  iar  o     cu  ochii  aţintiţi  în  întuneri­  căţi  în  care  fiecare  poate  să  găsească  şi
     percepţie,  a  XXXIX,  devine  o  menajerie     cul  puternic,  la  copacii  cari.   să  scoată  material  pentru  o  lucrare,
     pentru stilistul nostru.                         ca  nişte  uriaşi  din  mituri   schimbând.   descompunând,   diluând.
                 „îndată   toată   menageria         păreau  gata  să-l  primească   Fără  inteligenţă  se  poate  face  o  carte
               asta  trebue  să  necheze,  să        In  sutele  lor  de  braîe  întinse,   despre  administraţie,  despre  morală,  se
               mugească,  să  behăe,  să  che-       sfârşite  în  multiple  şi  stranii   pot  face  versuri,  cuplete,  comedii.  Toată
               lălăe.   Maimuţoiul   din   fa-       articulaţii "*.              lumea  în  materie  de  „spirit"  pare  să
                                                             1
               ţă-rnd  să  urle  şi:  trupul  de   Lumina de lună :               aibă  necesarul,  dar  sunt  puţine  averi
               plesiosaur  al  domnului,  şef.         „Lumina, umplea tot mai    mai".
               să  plesnească  din  cele  două       mult sleahul ca şi când ar     (Cditat de Le Senateur Pococurante".
               cozi  prefăcute  ’n  picioare".       fi vărsat-o cineva cu gă­     Rareori s’a formulat un adevăr, de a-
               (Cum  vedeţi  e  chiar  mai           leata".                      tâta valoare de circulaţie, cu mai multă
               mult  decât  vrea  autorul,  face   Sau,  ca  să  luăm  din  prima  bucată   perspicacitate şi profunzime. Numai
               şi geologie. N. R.).        din  Grandiflora  (cetitorii  noştri  au  înţe­  pentru atât şi Senac ar merita să nu
                Doamne,.  Dumnezeule,  unde   les  de  sigur  că  toate  citatele  noastre  ab­  fie uitat.
               m’ai  adus  ?  Ah  !  iată  !  A  în­  solut  toate,  sunt  luate  din  volumul   Ca să. revenim la generaţia actuală,
               ceput  purcelul....  Mi  se  adre­  Grandi flora al d-lui Gib Mihăescu) :  să arătăm că dela război încoace litera­
               sează  mie,  desigur.  Mă  prefac       „Rămasă  singură,  doamna   tura franceză ca şi cea germană au fo­
               că  n’aud.  M’am  adâncit  cu         Ignăfescu  fu  sguduită  de-un   losit extrem de mult metafora şi com­
               totul   în   registre.   Purcelul     teribil  acces  de  lacrămi  cu   paraţia. E în aceasta un real şi marc
              pleacă supărat, Guiiţădtul s’a         trombe  de  furie  (!),  ce  fu  po-  progres tehnic.
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14