Page 7 - vl_54
P. 7

Dialogul ideilor




          adăstări în sala de lectură a periodicelor Bibliotecii Academiei aveam să aflu mai multe în
          convorbirile îndelungi ce precedau și urmau înregistrărilor de la Radio. Care au început la doar
          câteva zile după manifestarea de la Muzeu și care, cu o cadență   bilunară, s-au succedat pe
          parcursul a aproape trei ani.  Mereu punctual, cu însemnările atent redactate, mă anunța de cum
          ne vedeam în hol, la Berthelot, despre cine sau ce urma să înregistreze. Prefera să stea singur în
          cabină. Citea alert, semn că se pregătise minuțios, avea anumite exigențe stilistice și se cam
          înfuria când se întâmpla să se mai poticnească la microfon. De dincolo de ochiul de sticlă al
          cabinei de înregistrări așteptam mereu să reînvie chipuri, moravuri, instituții, vremuri, unele
          demult apuse, altele foarte recente. Totul curgea impecabil și am avut într-o zi și explicația. Geo,
         înainte de a mi-o mărturisi colocvial, a depănat la microfon, pentru ascultătorii Revistei Literare,
         colaborările sale substanțiale de la radio din anii tinereții. Știa ce înseamnă să dai relief sonor
         însemnărilor, discursului radiofonic și relua de fiecare dată când simțea că vocea nu-l ascultă. De
         aceea, înregistrările astea au o dublă calitate: și de conținut, și de stilistică radiofonică. Cu câteva
         ediții înainte de a încheia lunga și rodnica noastră colaborare, mi-a spus că el a cam golit desaga
         memorialistică, se apropie deci de finalul „Rememorărilor” și că ar cam fi cazul să găsesc un alt
         colaborator pentru emisiune. Ceea ce m-a întristat un pic, dar am acceptat ca fiind de ordinul
         firescului. Din vreme în vreme l-am mai chemat la Radio, pentru interviuri și dialoguri tematice,
         iar  Geo  nu  m-a  refuzat  niciodată.  Toate  aceste  însemnări  memorialistice  rostite  de  el  la
         microfonul Revistei Literare Radio se află depozitate și arhivate în Fonotecă și lui îi aparține
         decizia  finală  de  a  le  reuni  cândva  între  copertele  unei  cărți  care  să-i  poarte  semnătura.
         Rugămintea i-a fost adresată demult...
                 Dar dacă întâlnirile de la Radio au devenit cu timpul tot mai rare, convorbirile noastre au
         devenit din ce în ce mai dese și mai substanțiale. S-a creat încet-încet o apropiere firească, în care
         fiecare se simte în largul lui, rostind deschis și manierat ceea ce gândește. Având și destule
         hobby-uri comune (călătorii, muzee, competițiile de schi, muntele), prietenia noastră s-a legat
         firesc și este azi la fel de proaspătă ca la începuturi. O prietenie e un dar divin…
                 Dacă citesc mereu cu interes ce scrie Geo pe teme literare și artistice în Observator
         cultural, dacă nu întârziu să-i transmit impresiile de după lectura cărților și edițiilor de autor
         îngrijite de el, dăruite cu semnătură (cele mai recente: Întâlniri cu Marcel Iancu, Dimensiunea
         Sebastian, Însemnările Mariei Banuș), nu mai puțin sunt captivat de șirul lung al mai micilor sau
         mai marilor lui descoperiri făcute în colecțiile prăfuite ale revistelor pe care le cercetează de ani
         și ani la Biblioteca Academiei. Acolo sunt mediul și matricea sa de o viață. Îmi amintesc acum,
         cu prilejul omagierii sale, că, dându-ne odată întâlnire chiar în sala de lectură, l-am găsit parcă
         întinerit printre vrafurile de ziare și reviste cu file îngălbenite. Bucuria interioară trecuse vădit
         dinlăuntrul cugetului pe chip și longevitatea sa, de care ne bucurăm astăzi toți cei ce semnăm
         aceste rânduri și, desigur, mulți-mulți alții, se explică și în această pasiune neostoită pentru
         studiu în intimitatea bibliotecii, pentru cercetare amănunțită și punere în valoare deplină a
         documentelor literare care întregesc viața și activitatea artistică a marilor personalități ale
         culturii noastre. Este drumul lui rodnic de o  viață. O viață pe care ți-o dorim lungă și liniștită,
         dragă Geo, jalonată de noi reușite profesionale.
                 Nu în cele din urmă și de alte și alte întâlniri amicale, prilejuri privilegiate pentru
         incursiuni filologice ”către surse”, dar și pentru a degusta pe îndelete un pahar cu vin de
         Drăgășani. La Mulți Ani !
         Notă:  Articol ce urmează să fie inclus în volumul omagial: Geo Șerban - 90.

              Vox Libri, Nr. 1 (54) - 2020                                                5
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12