Page 5 - vl_55-

Dialogul ideilor

Constantin Cristian Bleotu

Ce e val ca valul trece

specialiştii, dascălii? Receptarea poetului ca
ai dăunăzi, după ce ins cu capul în nori, visător irecuperabil, având
am încheiat în cabina deci fragile legături terre à terre cu mundanul,
M d e î n r e g i s t r ă r i nu e deloc una de dată recentă. Ba, aş spune că
interviul cu invitatul emisiunii pe care o dimpotrivă... Cât adevăr sau falsitate e în ea vă
realizez, ne-am continuat relaxaţi las pe dumneavoastră să judecaţi. Poate veţi
convorbirea ba despre una, ba despre alta din ţine totuşi seama şi de argumentul meu că
cele ale lumii literare, dar şi despre cele ale despre toate cele câte au fost, sunt sau ar putea fi
vieţii noastre cea de toate zilele. La un împrejurul ori în sinea noastră, cel mai profund
moment dat, scriitorul (al cărui nume îl voi poetul glăsuieşte.
trece, evident, sub tăcere) mi-a mărturisit, cu Dar la specialiştii într-un domeniu sau
un amestec de uimire, revoltă şi dezarmare, altul şi la profesori cum ne mai raportăm azi?
că în ultima vreme ezitările lui s-au adâncit Mă tem că la fel ca pe vremea lui moş Creangă.
tot mai mult atunci când s-a aflat în situaţia Vă mai aduceţi aminte cuvintele lui Ştefan
de a se prezenta celor din jur. Iar argumentele Apetrei, tatăl lui Nică, rostite ironic: „Logofete
sale, de la care pornesc aceste însemnări şi pe brânză-n cui, Lapte acru-n călămări, Chiu şi vai
care le transcriu ad litteram, erau prin buzunări.” Aşadar, nici aici receptarea nu
următoarele: „Dacă le spun că sunt poet, mă pare a se fi schimbat esenţial.
privesc cu un zâmbet sugestiv, care traduce Dacă mentalităţile, o ştim prea bine, se
gândul: «aha, e unul cu capul în nori, schimbă mult mai greu decât realităţile
săracul». Dacă mă prezint ca psihoterapeut, înconjurătoare (şi în această speţă doar
mă privesc cu suspiciunea că cine ştie ce pot curgerea timpului lucrează favorabil), cât
descoperi în comportamentul lor şi curând priveşte situarea socială din perspectivă
fac un gol împrejurul meu. Iar dacă mă profesională a semenilor noştri, aici lucrurile ar
recomand ca profesor, atunci îi văd cumva trebui să se prefacă fără mari întârzieri. Pentru
încurcaţi, cu expresia aceea că sunt unul că, nu-i aşa, contextul economic, politic,
dintre cei mulţi, amorfi, ce-şi bat capul, financiar, cultural influenţează sensibil
săracii, cu toţi fiţoşii şi piţipoancele, cărora poziţionarea persoanelor, analizată strict din
nu le mai pasă azi de şcoală...” unghiul meseriei lor. Fişele contabile, dar şi
Chiar aşa: cum mai sunt astăzi filele de jurnal ori memoriile intelectualilor
priviţi, trataţi şi integraţi social poeţii, români depun mărturie despre o bună
recompensare materială, în anumite epoci, a

Vox Libri, Nr. 2 (55) - 2020 3