"Considerand poezia sub imperiul divinului, Ileana-Lucia Floran este constienta ca 
versul, prin forta lui de persuasiune, trebuie sa ajunga acolo unde ratiunea nu prea poate 
sa se strecoare cu aceeasi abilitate, adica la inima cititorului. Poate tocmai din acest 
motiv crede ca sinceritatea in poezie este o arma redutabila impotriva duplicitatii, sau leacul 
cel mai potrivit pentru un suflet in perpetua neliniste si asteptare: «adu cu tine 
/ un strop de iubire; / ultima data mi-ai spus ca mai ai /pusa deoparte... 
/pentru situatii neprevazute» (Al noualea cer). 
Nu insa o sinceritate a banalului, simplista si partiala, ci una majora, a spiritului, 
care sa suplineasca neimplinirilc si sa stimuleze fermitatea mersului inainte: 
«Nu vreau sa privesc inapoi... / Trecutul de mine s-a rupt; / Pe malul acesta abrupt, 
/ Nu vreau sa privesc inapoi» (Nu vreau).
Poeta cultiva o poezie a realului, cuprinzand reactii umane dintre cele mai obisnuite si stabilind 
legaturi intre toate etajele umane ale existentei si intelegerii: «Dar suntem muritori facuti 
din lut, / Nimic nu ne-apartine-n mod real, / Doar sufletul ni-e dat cu imprumut, / Sa ne transfere-n 
absolut sau in fatal» (Alegere). Utilizand un limbaj transparent, la nivelul cert al comunicarii, 
chiar daca pe doua registre lirice distincte, dar cu fantezie si expresivitate artistica, 
poeta aduce emotia la standardul inocentei, chiar si atunci cand o aflam sub imperiul revoltei: 
«sub masca glumei inocente, /ma umiliti in propria mea lume / si va distrati privindu-mi ochii umezi 
/ (de ras si plans deopotriva)» (Cireasa de pe tort). 
In aluviuni metaforice subtile, eul liric se rostogoleste uneori intr-o luxurianta imagistica 
a bunului gust: «Hoinar, pierdut in vraja primaverii / alearga potolit prin curte vantul; 
/ din zori si pana-n pragul inserarii 
/ prin labirint de frunze-si poarta gandul...» (Odaia cu lalele).

In proza, autoarea impartaseste framantari ale singuratatii, reprosuri pentru greseli mai vechi 
sau mai noi, visuri si travestiri, dar si treziri la realitate, chiar si de la un banal SMS. 
Eroul liric prefera trecutul, ademenindu-l tocmai pentru a-l metamorfoza intr-o motivatie 
de edificare a prezentului. Intr-un frumos eseu, autoarea ne dovedeste ca, uneori, uitarea 
poate fi salvata de intamplari banale ale vietii: «Viata te poarta prin situatii care te marcheaza 
pentru totdeauna. Sau cel putin asa crezi. Apoi, timpul aluneca in jurul tau si te trezesti ca incerci 
din rasputeri sa-ti amintesti si nu mai poti» (Si uitarea e scrisa-n legile omenesti).

Ileana-Lucia Floran, o scriitoare cu multe carti publicate si cu o experienta vasta, ramane 
o respiratie inconfundabila in broderia scrisului romanesc, detinand la modul suprem arta 
comunicarii stranse cu maria sa, cititorul."

                                                                Petre Rau 
                                                                (Din volumul "Prietenia cuvintelor")


   "Suflet tandru si generos, Ileana-Lucia Floran, apasata uneori de povara insingurarii, 
isi infunta destinul, nadajduind ca iubirea si intelegerea aproapelui o vor ajuta sa treaca spre 
«punte de jar, etern paradis», spre a depasi «zadarnicele cautari/ si ireparabile 
pierderi». In aspiratia spre fericire e surprinsa lupta subconstientului cu sinele, cu 
prejudecatile, oscilatiile amagitoare, instabilitatea afectiva. Sunt labirintice cautari ale 
statorniciei si implinirii, intr-o rostogolire printre certitudini si incertitudini, apasate 
de chinuitorul sentiment al vremelniciei, al timpului care se destrama."

                                                                Livia Fumurescu 
                                                                (Din prefata la volumul "Spirala gandului")


   "Printre elite - persoane foarte importante, chiar daca ele nu sunt neaparat 
«vizibile», cum se zice azi - se numara si poeta, prozatoarea si directoarea de editura 
Ileana-Lucia Floran, a carei aparenta modestie ascunde un adevarat talent literar."

                                                                Maria Toma-Damsa 
                                                                [Din volumul "«Frumosul ranit 
                                                                de sabia realului»
                                                                (eseuri, cronici literare, interviuri)"]


   "«Amurgul sperantei» este romanul in care dragostea si viata, albul 
si rosul, se impletesc precum snurul martisorului, speranta de izbanda fiind ceea ce urneste fiecare 
poticnire, fiecare bariera din destinul personajelor. Caci speranta ii da aripi omului atunci cand 
isi simte trupul greu, de pamant, sau, dupa cum spune si Octav Bibere «Speranta este desertul 
care infloreste in sufletul celui ratacit». 
"Ileana Floran, autoarea acestui volum - o prezenta discreta in peisajul literar hunedorean - reuseste 
sa-si contureze bine personajele si sa le poarte, de la copilarie pana la maturitate in situatii 
de viata dintre cele mai diverse, adoptand un limbaj simplu si firesc, ceea ce face din cartea 
sa o lectura agreabila."

                                                                Mariana Pandaru 
                                                                (Din "Un roman al destinelor ravasite - 
                                                                «Amurgul sperantei»")


"Despre spiritul analitic al autoarei povestirilor, pamfletelor si nuvelei din cartea «Pustiul 
din suflet» declaram ca este acela a unei prozatoare care stie multa carte si care alege 
simplitatea in alcatuirea scrierilor, asa cum ii sta bine unui intelectual autentic, iar priceperea 
de a construi opere se intrevede intr-un scris curgator, original, acesta fiind doar inceputul care 
ne face sa intuim un prozator de forta si care poarta numele Floran." 

                                                                Emil Druncea 
                                                                (Din articolul "Ileana-Lucia Floran 
                                                                sau spiritul detasarii")


   "Talent liric de indiscutabila forta 
a expresiei poetice si originalitate stilistica, Ileana-Lucia Floran si-a concretizat capacitatea 
creatoare si particularitatea viziunii si fanteziei in constructia metaforei purtatoare 
de sensuri si simtiri umane."

                                                                Romulus Lal