Page 1 - Activitatea_1901_07_29
P. 1

Anul  I                                                  Orăştie,  25  Iulie  n.  1901.                                                                Nr.  29.


               Redacţia:                                                                                                                                   Administraţia:
      S trad a  Beriului  Nr.  2.                                                                                                                    S trad a  Beriului   N r.  2.

                                                                                                                                                        Preţul de abonament:
      Toate  manuscriptele  ce  pri­
      vesc  conţinutul  foii  sunt  a                                                                                                                pe  an  8  cor.,  pe  1/3  de  an
          se  adresa  redacţiei.                                                                                                                     4  cor.,  pe  trei  luni  2  cor.
                                                                                                                                                     Pentru  România  ţi  străinătate :
      Manuscripte  nu  se  înapoiază  —  Epistole                                                                                                         Pe  an  20  franci.
           nefrancaie  nu se  primesc.

      Un  n u m ăr  costă  16  bani.           foaie  politică,  economică,  socială  şi  literară.                                                  Inserţiunile  se  acordează  conform
                                                                                                                                                           tarifului  obicinuit.

         EDITOR,  PRO PRIETA R  ŞI  ŞE F -R E D A C T o R :                                                                                       REDACTOR  RESPO N SA BIL :
                                                                      A p a r e     în    f i e c a r e  Joi.
           D r.  A urel  M untean                                                                                                              L auri an     B erci an



                                                 cei  cărora  le-am  promis  ajutorul  nos­ tradiţională'*,  e  legenda  „tradiţiei..“  Pri-I  existentă  între  ei  şi  noi,  ar  trebui  să  aibă
          Contemplări.                           tru...  şi  înainte  de  toate  să  împlinim  vim  deci  cu  neîncredere  la  toţi,  cari   pentru  noi  oare-cari  simpatii,  pentru-câ  cu
                                                 sub  ori-ce  împregiurări  promisiile  făcute.  convinşi  de  relele  ce  ascunde  în  sine   greu  ar  mai  afla  în  lume  vre-un  alt  popor,
                                                                                                                                      care  să  plătească  cu  o  consecuenţă  atât  de
                                                 Tot  „păcate1*,  ce-i  drept  „frumoase**  şi  această  politică  de  „tradiţii**,  încearcă
                                                                                                                                      rară  toate  sarcinile  publice  şi  să  sufere,  ca
                          I.                     „nobile**,  dar’  a  căror  frumseţă  şi  no­ să  rupă  cu  ea.                      statul  să  îngrijească  aproape  exclusiv  numai
                                                 bleţă  nu  împedecă  pe  alţii  să  se  folo­                                        de  ale  Uugurilor  interese  naţionale,  culturale
            Asupra  unui  lucru  suntem  cu  toţii
                                                 sească  de  ele  în  detrimentul  nostru.                                            şi  economice.
       de  acord,  anume,  că  în  privinţa  politi­                                           PASIYITATE sau ACTIVITATE?                  Fapt  este  însă,  cu  toate  acestea, că Un­
                                                      Nu  suntem  politiciani,  căci  nu  ne
       cei  noastre  stăm  rfiu,  rău  de  tot.   In                                                           de                     gurii  sunt  pătrunşi  ţaţă  de  noi de  o  ură  atât
                                                 lasă  inima  se  exploatăm  fără  milă  si­
      aşa  strîmtoare  am  ajuns,  atâtea  căi  am                                                    Dr  Eugen  de  Lemenyi.         de  mare,  încât  dacă  numai  s’ar  putea,  bu­
                                                 tuaţia  celor  cari  au  lipsă  de  noi,  s’o
       apucat  şi  încercat,  încât  azi  ni-e  cu  ne­                                                                               curos  ne-ar  şterge  de  pe  charta  etnografică
                                                 exploatăm  în  folosul  causei  pentru  care                                         a  Europei,  sau  cel  puţin  a  Ungariei.
       putinţă  să  ne  mai  orientăm.   De  cele                                                             vi.
                                                 luptăm,  cel  mult  exploatăm  causa,  în                                                 Simţământul  de  ură,  pe  care-1  nutresc
       mai  multe  ori,  în  momente  mai  grave,                                                De bună  voe  nu  ne  vom  maghiarisa  nici
                                                 folosul  nostru  propriu.   Că  nu  suntem                                           Ungurii  faţă  de  noi,  după-cum  am  arătat
       instinctul  nostru  de  viaţă  ne-a  arătat                                          când;  şi  dacă  Ungurii  cred  că  vor  putea
                                                 politiciani  am  dat  de  nenumărate  ori                                            mai  sus,  nu  are  motive  psychologice,  ci  este
       calea  adevărată  şi  corăspunzătoare,  pen­                                         exopera  aceasta,  in  contra  voinţei  noastre,
                                                 şi  dăm  mereu  dovezi.  Prea  lucrăm  cu  tredue  să  le  aducem  aminte,  că  aceea-ce   produs  pe  cale  artificială  din  partea  acelor
       tru  acele  momente,  numai  cât  durere!                                                                                      elemente  ale  patriei  comune,  pentru  cari
                                                 bună  credinţă;  prea  ne  încredem  în  nu  au  putut  face  ei  timp  de  un  milleniu,  nu
       instinctul  a  fost  numai  instinct,  ne-a                                                                                    este  un  interes  vital  de  prima  ordine,  ca  în
                                                 promisiuni  seci  făcute  sub  forţa  primej­  vor  putea  isprăvi  nici  in  viitor,  nici  când,
       arătat  numai  calea  de  apucat,  lăsân-                                                                                      această  ţeară  discordie  şi  uiă  să  fie,  căci
                                                 diilor  ameninţătoare  şi  date  uitării,  în­  şi  cu  atât  mai  puţin  până  la  momentul, când
       du-ne  apoi  s’o  urmăm  după-cum  vom                                               pericolul  slav  va  începe  a  deveni  actual   numai  atunci  îşi  pot ajunge scopurile lor  mes­
                                                 dată  ce  prin  ajutorul  nostru  situaţia  s’a                                      chine.
       şti,  lăsând u-ne  să  rătăcim  pe  calea  ade­                                      pentru  regatul  coroanei  sfântului  Ştefan.
                                                 limpezit.                                                                                 Cari  sunt  aceste  elemente,  uşor  e  de
       vărată,  dibuind  în  dreapta  şi  stânga,                                                Din  consideraţiune  pentru  aliaţii  noştri   gîcit.
                                                      Ajunge să  amintesc  un  singur exem­ Slavi  mă  simt  obligat  a  declara  la  acest  loc,
       până  am  perdut-o  din  nou...                                                                                                    Sunt!  elementul  semit  şi  aceia,  cari,  deşi
                                                 plu:  Luptele  noastre  din  48!  Dacă  am   că  sub  pericolul  slav  nu  înţeleg  vre-un  pe­
            Instinctul  acesta  de  viaţă  e  un                                                                                      nu  sunt  semiţi,  din  interes  material  s’au  în­
                                                 fi  fost  politiciani,  azi  n’am  fi  unde  sun­  ricol,  care  ne-ar  putea  ameninţa  din  partea
       dar  nepreţuit  în  momente  de  nehotă-                                             Slavilor  din  monarchie;  ci  înţeleg  numai  şi   rolat  sub  steagul  liberalismului,  recte  al  se­
                                                 tem!  Nu  ne-am  fi  îndestulit  cu  vorbe                                           mitismului,  cu  scopul  vădit  de  a  face  din
       rîre,  de  şovăire,  când  nu  mai  ştii  din                                        numai  imperiul  rusesc,  cu  tendinţele  sale cu­
                                                 goale,  ci  am  fi  cerut  în  schimbul  sân­                                        regatul  Ungariei  o  ţeară  tributară  alianţei
       două căi  ce-ţi  stau  deschise  pentru  care                                        ceritoare,  cari  chiar  şi  pe  Slavii  din  monar­
                                                 gelui  ce  ni-se  cerea  să-l  vărsăm,  să                                           israelite.
       să  te  hotăreşti,  dar’  îndată  ce  te-ai                                          chie  îi  ameninţă  cu  aceeaşi  măsură  ca  şi  pe
                                                                                                                                           Evreul  e  un  psycholog  minunat  şi  un
       hotărît  odată,  are  să  te  părăsească,  are   ni-se  asigure,  că  vom  şi  căpăta  ceea-ce  noi;  căci  nu  ne  este  permis  să uităm,  că sin­  cunoscător  temeinic  al  moralei  creştineşti;  şi
       să  facă  loc  judecăţii,  ca  apoi  călăuziţi   ni-se  promitea,  să  ni-se  asigure  într’un  guraticele  popoare  slave  din  monarchie  for­  acestor  două  calităţi  poate  mulţumi  toate
       de  ea  să  putem  urma  calea  arătată   mod,  încât  încălcarea  acestor  promi­   mează  individualităţi  etnice  cu  o  conştiinţă   succesele  obţinute  întru  aservirea  popoarelor
                                                                                            naţională  bine  desvoltată,  cari  s’ar  opune  vre­
       fără  şovăire...,  fără  milă  pentru  alţii.  siuni  să  nu  fi  atârnat  dela  un  simplu   unei  rusificări  cam  în  aceeaşi  măsură  în  care   arice  locuitoare  în  Europa.  Evreul cu  instinc­
                                                 act  de  capriţiu...
            Asta  e:  fără  milă  pentru  alţii!                                            ne-am  opune  bună-oară  noi  linei  contopiri   tul,  care  formează  caracteristica  rassei  sale,
            Politica  nu  cunoaşte  milă,  nu  cu­    Nu  suntem  politiciani,  dar’  pentru  cu  poporul  italian  sau  cu  ori-care  alt  popor   a  mirosit,  că  din  toate  statele  europene  nici
       noaşte  consideraţii  de  umanism,  singu­ aceea  totuşi  nu  ne  lăsăm  dela  a  face  al  gintei  latine.                    unul  singur  nu  este  aşa  de  acomodat pentru
       ratecul  individ  nu  numără  când  e  vorbă  politică.  Decepţiile  ni-le  însemnăm  la   Cine  vorbeşte  deci  astăzi  de panslavism   întemeerea  unei  Palestine  moderne  ca  Un­
                                                                                            ca  despre  o  idee  a  cărei  realisare  ar  consta   garia;  şi  aceasta  de  două  cause.
       de  binele  obştesc...  şi  aici  zace  pentru  răvaş,  adânc,  adânc,  se  nu  se  şteargă
                                                                                            în  crearea  unei  Rusii  mari,  care  să  cuprindă   Prima  causă  este  de căutat în caracterul
       noi  o  pedecă  de  neînvins,  o  stavilă  ce  cu  una  cu  două  şi  dăm  înainte...
                                                                                            în  sine  pe  toţi  Slavii,  acela  sau  este  un  ig­ poporal  al  Maghiarilor.  Ungurul  ca  şi  Po­
       ni-se  opune  şi  ne  opreşte  să  putem       Adevăr  grăeşte  z ic a la   română:  norant sau un  calumniator  răutăcios,  pentru-că  lonul  este  sumeţ,  ambiţios,  înzestrat  cu  o
       cândva  ajunge  ceva  pe  cale  politică. „Românul ţine minte**,  dar’ adevăr grăeşte  nu  există  popor  slav  care  să aibă  drept  ideal  dosă  măricică  de  grandomanie  şi  de  dor  de
            Suntem  un  popor  care  ne  ştim  şi  adausul  plin  de  o  ironie  dureroasă:   naţional  încetarea  existenţiei  sale  ca  indivi­  mărire;  ear’  amăsurat  acestor  calităţi  nu
                                                                                            dualitate  etnică  de  dragul  unei  mari  Rusii.  ştie  păstra  şi  cruţa  absolut  de  loc,  din  care
       însufleţi  pentru  o  idee  măreaţă,  popor  „dar’  ţine  minte  numai  de  greşelile  sale
                                                                                                 Dar’  am  cam  deviat dela  obiect.  In cele  causă  nici-când  nu  se  ştie  ajunge  cu  ceea-ce
       în  stare  să  jertfim  avere  şi  viaţă  pen­ şi  numai  ca  la  prilejul  dat  să  le  comită
                                                                                            precedente  cred  a  fi dovedit  până la evidenţă,  are;  aceste  calităţi  în  sine  îl  predestinează
       tru  realisarea  ei,  să  perseverăm  în  bine  din  nou...“
                                                                                            că  Ungurii  nu  au  motiv să  ne  urască,  ci  că  deja  pe  Maghiar,  ca  să  ajungă în dependenţă
       şi  rău,  neclintit,  nestrămutat  pe  lângă   Credeul  nostru  politic  e  „alipirea abstrăgend  chiar  dela comunitatea  de interese financiară  şi  economică  dela  un  alt  popor,
                                                      Ei  vezi,  a  a  suntem  noi,  »noi  ceştia-  prin  ţinuturile  arctice,  unde  o jumătate de an  grădinuţei,  de  multe-ori  a  venit  vorbă  de
            FOIŞOARA                             lalţi !«  Dela  noi  toţi  aşteaptă  ceva  »extra...«  e  noapte  (sărmanii  păzitori de noapte!)  şi cea­ tine  şi  de  câte-ori  o  guriţă  frumuşică  dădea

                                                 De  eşti  poet,  toţi  aşteaptă  să  vorbeşti  mereu  laltă  amurg  şi  anul întreg  frig... frig.,  aşi trece  expresie  regretelor,  că  te-ai  dus,  doream  şi
                                                 în  versuri,  din  gură-ţi  să  curgă  numai  vorbe  poate  şi  dincolo  de  polul  nordic,  dacă  n’ar  eu  să  mă  fi  dus  departe,  departe,  ca  şi  de­
                    D o i n ă                    cadenţate,  să  scuturi  poesiile  ca  din mânecă...  fi  numai  aşa  cald,  dacă  nu  m’ar  alunga  dela  părtarea  mea  s’o  fi  regretat,  dacă...
                           de                    De  te-au  pus  păcatele  rele  să  scrii,  într’o  masa  de  srris  căldura.              Ei  da,  dacă...  ar  fi  regretat-o...
                       O.  Carp,                 clipă  de  melancolie,  ceva  lucruri  mai  hazlii   Vezi,  dragă,  a  a  mi-se  întâmplă  de cele   Şi  ce  mândră  s’a  făcut  acum  I  Aşa  de
                                                 presărate  cu  câte-va  grăunţe  de  satiră,  toţi  mai  multe-ori,  când  mă  pun  să  scriu...  natura  mândră,  încât  de  multe-ori  eram gata să şterg
            Atât  de  trist  răsună  doina       aşteap.ă  ca  tot  al  doilea  cuvânt  ce-l  roş eşti  nu  mă  lasă.  Iarna  nu  pot  scrie,  fiind-că  din  din  programa  noastră  punctul  în care e vorbă
            Fără  cuvinte  înţeleasă!            să  fie  o  glumă,  o  observare  cu spirit, o schîn-  lipsă  de  foc  îmi  înghiaţă  de  frig  degetele,  despre  neatîrnarea  noastră,  despre  rezistarea
            Ce  dor  îşi  spune  cine-o  cântă   lea ..  A  da,  asta  e  fatalitatea  „renumelui!**  cerneala  şi  vîna  poetică,  vara  a-şi  scrie,  dacă  noastră  tuturor  influenţelor  străine...  O,  doi
            Şi  ce  durere  îl  apasă?
                                                      Tu,  dragă  prietene,  azi-mâne  ai  să  soarele  nu  ar  sta  să  mă  topească  cu  razele  ochi  frumoşi  sunt  un  argument, ce apasă greu
                                                 ajungi  „fiscaleş",  azi-mâne  ai  să-ţi  ceri  sara  lui  ferbinţi...                în  cumpăna  unui  tinăr,  când  cerul  e  senin
            Ascult-o  numai  cum  adie
            Din  munţii  noştri  până  ’n  vale,  in  biit  scuzele  prietenilor,  că  nu  poţi  sta   Să  nu  te  aştepţi  dară  din  partea  mea  florile  mirositoare,  când  pe arbori cântă vesele
            Şi  spune-’mi  dacă  ştii  vre-un  cântec   mai  mult  „dar’ te  aşteaptă nevăstuţa  cu  cina“...  la  scrisori  „â  la  comandă**,  n’am  să-ţi  scriu  păsărele...
            Mai  dulce  şi  mai  plin  de  jale.  azi-mâne  vei  ajunge  om  făcut,  primeşte  decât  după  ploaie,  căci  ploaia  nu  numai  pă­  In  oglinda  ăstor  ochi  atât  de  frumoasă
                                                 dară  sfatul  ce  ţi-1  dă  un  prieten  păţit:  fe-  mântul  îl  face  roditor, ci  şi creerii de  scriitori...  îmi  pare  vieaţa...  o,  da,  numai  viaţa  e  fru­
            Nu-’i  plânsul  unei  inimi  numai   reşte-te  d’a  deveni  „renumit 1“  Fereşte-te  de  Eu  am  observat,  că  vara  trecută  după  vr’o  moasă.  Naşterea,  moartea,  sunt  urîte I  Urîte
            Şi-al  unei  clipe  trecătoare,
                                                 asta  cum  ar  fi  trebuit  să  se  ferească  Eva  să  furtună  cât  de  mică,  numărul  poeziilor  şi  nu­ ca  pământul,  când  căzând  întâia  zăpadă  se
            Ci  neamul  nostru  ’ntreg  îţi  cântă
            Durerile  de  care  moare...         asculte  de  ademenirile  şerpelui,  cuin  ar fi tre­ velelor  creştea  cel  puţin  cu  10°/0...  naşte  iarna:  —  mocirlă  aici,  mocirlă  colo...
                                                 buit  să  se  terească  Adam  de  vorbele  amăgi­  Scrisoarea  asta fireşte-i excepţie.., o scriu  Uiîte  ca  pământul,  când  topindu-se  zăpada
                                                 toare  ale  Evei,  când  l’a  îmbiat  cu  mărul  po­ deşi  na  plouat  de  mult,  dar’  cum  stăm  azi  moare  iarna :  mocirlă  aici,  mocirlă  colo...
              vn&wt          â i n               mului  oprit  —  şi  vei  fi  fericit...  vei avea drep­ dimineaţă  în  uşa  grădinii  şi  mă  uitam  la   Numai  viaţa  e  frumoasă!  Frumoasă  ca

                 —  Scrisori  din  grădină —     tul  d’a  vorbi  şi  scrie  când  vreai,  cum  vreai  trandafirii  înfloriţi,  la  garoafele  mirositoare,  pământul  acoperit  de  giolgiul  alb de  zăpadă,
                                                 şi  ce  vreai.                             mi-am  adus  aminte  de  zilele  când  ambii  ce­ frumoasă  ca  pământul  îmbrăcat  în  haina-t
                                                       Mai  bucuros  aşi  scrie  acum  despre  po­  ream  permisia  să  ne  împodobim  cu  câte  un  verde  de  flori  şi  ierburi...
                          I.                     lul  nordic,  despre  ştirile  ce-au sosit în  vremea   boboc  de  „roşa  Paulina**  şi  m’a cuprins dorul
            M'a  apucat  ear’  dorul  să  scriu...  Ce?  din  urmă  despre  soartea  neînfricatului  explo­                                 Şi-acum  pune-te,  prietene,  şi  zimbeşte...
                                                                                            să-ţi  scriu,  să-ţi  povestesc  despre  vremile  cum  vezi  am  rămas  tot  cel  vechiu...
       Mai  ştiu  şi  eu!  La  tot  cazul însă ceva  intere­ rator  polar  Andree,  mai  bucuros  aş  descrie   trecute.
       sant, căci  n’am  Incătrău.               o  călătorie  pe  sanie prin ghieţurlle Groniandei,  Şezând  în  umbra  pomilor  din  fundul                         C-A-I-N.
   1   2   3   4