Page 2 - Activitatea_1901_10_40
P. 2

Pag-  2.                                                                A C T I V I T A T E A                                                               Nrul  40

                 poartă  bărbaţii  sei,  a  dat  crezăment  a-  Iul  dela  Cluj  a  fost  anunţul  funebral  al   7.  Când  se  predă  gimnastica,  două  lu­ ghiarele  confesionalismului  te  întâlneşti. Bise­
                 cestor  vorbe  şi  s’a  răsculat  în  contra  a  partidului  român...                cruri  trebue  să-şi  ţină  învăţătorul  înaintea  o-  rica  în  loc  să  ne  adune  ca  pe  fraţi,  ne  des-
                                                                                                      chilor  şi  anume  că  vieaţa  e  o  luptă  şi  aşa  bină  ca  pe  duşmani.  Unde-i  aci  dragostea
                 lor  sei.                                       E  vremea  să  ne  organisăm  din
                                                                                                      copilul  are  lipsă  de  o  constituţie  ţapănă,  să­ creştinească 1  Cine  poate  dovedi  că  punctele
                      Caşul  cel  mai  pregnant  îl  aflăm în  nou,  pe  base  noue  şi  fireşti.
                                                                                                      nătoasă,  vânjoasă  şi  aptă  pentru  toate  rece-  acelea  din  catechism  cari  ne  desbină  sunt
                 Bihor,  unde  sunt  5  cercuri  curat  româ­                                         rinţele  vieţii:  el  trebue  cât  de  timpuriu  să  adevărate  sau  neadevărate.  Eu  susţin  că
                 neşti.  Să  fi  păşit  în  aceste  cercuri  ca­                                      înveţe  a  alerga,  a  se  lupta,  a  înota,  a  călări,  nime,  şi  nici  odată! Numai principiul  naţional
                 reva  Român  cu  program  cât  de  naţio­  Datorinţe de-ale învăţătorilor noştri popo­  a  dansa  etc.  şi  a  doua  că  studiul  şcolar  şi  ne  strînge  laolaltă  ca  pe  traţi,  dar’  nu  ca-
                 nal  şi  ar  fi  fost  ales  cu  însufleţire,  aşa                                   şezător  din  măsură  afară  sunt  stricăcioase  techismul.  De  o  camdată  recomand  învăţăto­
                 ni-se  scrie  de-acolo.  Hotărîrea  dela      rali  la  începerea  anului  şcolar.   copiilor.  Toate  lucrurile  mai  mari  pe  lumea  rilor  să-'şi  Iacă  extrasul de lipsă din  Encyclo-
                                                                                                      aceasta  s’au  făcut  cu  puterea  sau  viclenia,  pedie,  cele  zoologice  din  Brehms-Thierleben,
                 Cluj  a  aruncat  însă  tăciunele  pasivităţii
                                                                                                      dar  nimic  cu  căciuliri,  rugări,  petiţii  etc.  ear'  pentru  istoria  civilisaţiunii  omeneşti:
                 în  mijlocul  bărbaţilor  noştri  şi  poporul            (Urmare  şi  fine.)
                                                                                                           De  câtă  dragoste  creştinească  a  avut  History  of  Civilisation in England by Thomas
                 s’a  dat  în  braţele  «paişoptiştilor»,  a  a-                                      poporul  parte  ne  învaţă  istoria;  e  timpul  su­ Buckle  tradusă  în  limba  germână  de  Arnold
                                                                5.  Din  istorie  ar  trebui  să  se  propună
                 les  în  toate  cercurile  deputaţi  kossuth-                                        prem  să  nu  mai  reflectăm  la  mila  şi  la  gra­ Ruge.  Şi  vor  simţi  atâta  plăcere  la  studiarea
                                                           în  şcoalele  poporale  vieaţa,  traiul  părinţilor,
                 işti.  Şi  să  fi  văzut însufleţirea  poporului   al  moşilor  şi  strămoşilor  acelora,  cari  susţin   ţia  nimănui,  ci  numai  în  braţele  şi  în  frăţie­ lor,  precum  în  zilele  noastre  greaţa  la cetirea
                                                                                                      tatea  noastră  să  ne  încredem.         lui  lbsen,  Nitze,  Zola  et  tuti  quanti  loviţi  cu
                 pentru  aceşti  candidaţi  ai  şovinismului  şcoala,  dar  asta  ştim  că  nu-i  ertat.  Cu  ce
                 maghiar.  Alegătorii  români  îşi  alungau  ochi  s’ar  uita  copiii  atunci  la  stârpiturile- ne­  8.  Cea  mai  bună  metodă  de  a  învăţa   leucă,  dar’  făcuţi  moderni  la  noi  prin  câţi-va
                 preoţii  din  sat,  aprindeau  casele  celor   meşilor  şi  a  boerilor,  la  cari  au  fost  moşii   copii  şi  pe  începători  geografia  am  văzut-o  srteberi  sensaţionali  fără  gust  estetic.  Fireşte
                                                                                                                                                Inpâmântenirea  acestora  e  mai  uşoară,  ca  a
                                                           lor  iobagi,  dacă  ar  învăţa  că  cum  au  fost   la  miliţie.  Acolo  mai  întâiu  să  face  o  ladă
                 cari  voiau  să  voteze  cu  candidatul  gu­                                                                                   celor  dintâiu;  boalele  mai  iute  să  iau  de  pe
                                                           atunci  trataţi.  O,  de  asta  s’au  îngrijit  dnii   lungă  şi  lată,  dar’  numai  de  3  sau  4  degete
                 vernamental  şi  mergeau  de  depuneau                                               de  Înaltă  şi  apoi  se  umple  cu  năsip  fin.  In  un  om  pe  altul,  decât  sănătatea 1  Aşa-i  şi  cu
                                                           când  au  prescris  regulamentul  de  învăţat.
                 banii  căpătaţi  ca  să  voteze  cu  acest     Istoria  patriei  e  mai  mult  a  dinastiilor,   năsipul  acesta  învăţătorul  desemnează  plastic   ideile  scălcite.  Ori  şi  când  voim  să  Introdu­
                 candidat — pe  masa candidatului  lor şo-  noi  de  asta  puţin  folos  avem.  Dinastiile  nici   teritorul  cutărui  oraş  sau  sat.  Drumurile  le  cem  ceva  nou,  trebue  să  fim  mai  întâiu  cu
                                                                                                      marchează  cu  pantlici,  rîurile  cu  spargă,  ear’  noi  Însuşi  stricţi.  Verba  movent,  exempla
                 vinist.  Şi  asta  s’a  întemplat  în  cele  odată  nu  s’au  identificat  cu  poporul,  ba  toc­
                 mai  multe  cercuri  electorale,  şi  ’n  cele   mai  atunci  când  le  mergea  lor  mai  bine,   căsile  şi  bisericile  prin  figurile  acestea  de  trahunt.  învăţătorul  trebue  să  fie  om  moral,
                                                           acesta  o  ducea  mai  rău  şi  viceversa.  jucării  a  copiilor.  Dealurile  şi  văile  asemenea  treaz,  lucrător,  râvnitor  la  progres  şi  îmbră­
                 mai  multe  cercuri  am  perdut  încrede­
                                                                Dacă  la  popor  nu-i  iertat  să-şi  înveţe   să  modelează  şi  numai  după-ce  pricep  copii  cat  simplu  româneşte, dar’  curat,  în sat  reser-
                 rea  alegătorilor  noştri  din  popor.   Iată                                        aceasta,  ipermis  învăţătorului  să  desemneze  vându-şi  vestmintele  internaţionale  numai
                                                           istoria  sa,  atunci  cea  mai  potrivită  e  istoria
                 roadele  tale,  pasivitate!                                                          din  perspectiva păsărească  câte  un  ţinut  pe  pentru  călătorii  incognito.  Afară de  cunoştin­
                                                           civilisaţiunii  omeneşti.  In  aceasta  se  predă
                      Şi-alegătorii  recrutaţi  din  clasele  propăşirea  omenimii  şi  tocmai  de  aceasta  a-   tablă  şi  apoi  se  înceapă  a-i  instrua  în  harta  ţele  pedagogice  trebue  să-’şi  mai  aleagă  un
                 inteligente?  Cei  mai  mulţi  au  votat  şi   vem  lipsă  ca  să  ştim  încotro  mergem,  îna­  militară  din  ţinutul  acela.  Pedagogi  noştri  şi  ram  şi  de  meserie  precum  e  pomologia,
                                                           inte  sau  înapoi.  Din  aceasta  învăţăm,  că  oa­  aceasta  o  propun  întors.     albinăritul, cultura vermilor  de  mătasă,  împle­
                 ei  convinşi  că nu comit tradare de neam
                                                           menii  mai  nainte  au  locuit  în  peşteri,  apoi   9.  Un  studiu  nou  aşi  dori  să  văd  In-   tirea  de  corfe,  facerea  de  brânză  etc.,  folo­
                 folosindu-se  de  dreptul  lor  constituţio­                                                                                   sindu-se  în  tot  anul  de  cursele  respective
                                                           şi-au  tăcut  căsi  pe  stîlpi  în  mijlocul lacurilor,  trodus  în  şcoalele noastre poporale  şi  aceasta
                 nal.  Restul  s’a abţinut  dela  votare, parte   apoi  colibi,  împrăştiaţi  prin  munţi  şi  numai  e  hygienă  sau  şi  mai  bine  zis,  părţi  alese   introduse  de  regim. Cu deosebită luare  aminte
                 pentru-câ  le  convenia  mai  bine să nu-şi  mai  târziu  au  început  a  se  aduna  şi  a forma  din  hygiena.  însemnătatea  ei nu-i de  lipsă  să   trebue  să  fie  la  ocupaţiunea  de  frunte  de
                 strice  legăturile  nici  cu  un  candidat,  sate  din  cari  cu  vremea  au  devenit  unele  o  dovedesc.  Numai  câteva  capitle  pretind   după  care  trăiesc  părinţii  învăţăceilor  sei.
                 parte  de  teama  foilor  române,  cari  s’ar   oraşe,  altele  au  rămas  tot  aşa.  Când  a  ajuns  eu  şi  acestea  sunt  următoarele:  aerul,  apa,   In  sat  să  facă  şi  propagandă  pentru
                                                           o  năpaste  asupra  lor,  apoi  ear  au  decăzut,  nutremântul,  îmbrăcămintele,  locuinţa,  sănă­  abţinerea  de  beuturi  spirtuoase,  de  pipat,
                 putea  năpusti  asupra  lor.  Şi-o  hotărîre,
                                                           s'au  refugiat  prin  peşteri şi păduri,  ieşind mai  tatea  şi  morburile,  cu  deosebire  cele  lipi­ de  lux,  fiindu-i  foarte  uşor  a  servi  cu  pilde
                 căreia  numai  teama  îi  dă  oare-care  ti­
                                                           târziu  ca  să  înceapă  din nou.  Imbrăcămintele  cioase.  Acesta-i  studiul  cel  adevărat  a  mise-   cât  îs  de  stricăcioase  slăbiciunile  acestea
                 tlu  de  drept,  căreia  numai teama  îi îm­  au  fost  mai  întâiu  de  piele  de  vite,  apoi  au  riei  nostre  în  care  să  reoglindează  toate  nă­  omeneşti  şi  să  ţină  In  toată  iarna  câte  un
                 prumută  o  umbră  de  putere  legală  —  început  temeile  a  ţese  pânză,  cioareci,  pe  cazurile ce  avem.  Pe  acesta  pedagogii  îl  lasă
                                                                                                                                                curs  de  scris  şi  cetit  pentru  analphabeţii  cei
                 e  o  armă  cu  două  tăişuri:  răneşte  pe  urmă  mătasă  şi  bumbac,  ear  în  zilele noastre  consecvent  afară  ca  dovadă  despre  învăţă­  mari,  ear’  paralele  ce  dela  popor  le  scoate,
                 cei  ce-o  mănuesc  şi  pe  cei  împotriva   pănură  şi  covoară  de  celulosă  (de  lemn)  cu  turile  lor  delecte.          tot  neguţătorilor  români  să  le  dee.
                                                           cari  ne  înşală  Sâcuii  minţind  că-i  de  capră   Se  poate-că  celor  mai mulţi  învăţători
                 cărora  e  îndreptată.
                                                           din  cutare  ţară.  (Câteva  fire  cari  ard  cu  fla­ lipsesc  cunoştinţele  acestea,  dar’  aceea  nu
                      D ar  ştim  un  cas  şi  mai  caracte­                                                                                                                 L a vin îu .
                                                           cără  dovedesc  provenienţa).              face  nimic,  e  destul  dacă  voesc  şi  atunci
                 ristic.  Avem  ştire  positivă, că  unul din­  Dela  peşteră  până  la  palat,  dela  pielea  vor  putea.
                 tre  fruntaşii  subscrişi  la  apelul  dela  neargăsită  de  oaie  până  la hainele de  mătasă   Prima  condiţie  e  că fiecare  învăţători
                 Cluj  cu  prilejul  unei  alegeri  şi-a  dat   vîjeitbare,  dela  ciomagul  din  pădure  până  la  să  recunoască  că  foarte  puţin  ştim  când   Serbarea din  Bucureşti.
                                                           armele  de  foc  cu  repetiţie,  eacă  mersul  civi-  eşim  din  şcoli  şi  cumcă  datorinţa  noastră
                 cuvântul  că  în  cas  de  nevoie  merge  de
                                                           jisaţiunii.                                a  tuturora  e  ca  să  tot  învăţăm,  dacă  nu
                 votează  şi  el  în  contra  candidatului
                                                                 6.  Cântul  ce  trebue  învăţat  în  şcoalele  voim  să  ne  prostim,. cum  o  vedem  la  tot
                 impus,  un fost  ministru  urgisit!       de  pe  sate  trebue  să  fie  cel  bisericesc  pen­ pasul.  In  vieaţa  aceasta  nimic  nu  stă  în  loc,   Era  o  datorie  a  generaţiunii  române de
                                                                                                                                                astăzi  să  învedereze  urmaşilor  din  toate  tim­
                      Eată  unde  ne-a  adus  pasivitatea!  tru  înălţarea  serviciului  divin  şi  cel  ţărănesc  ci  sau  dă  înainte,  sau  înapoi.
                                                                                                                                                purile  fapta  vitejească  prin  care  s'a  sfinţit
                 Avem  un  popor  demoralizat  şi  corupt,  local.  Dacă  învăţătorul  n’are  voce  sau  auz,   A  doua  condiţie  e  că  fieşte  care  învă­  mişcarea  dela  1848  cu  generosul  botez  al
                 o  inteligenţă  care  de  teama  unor  foi   atunci  trebue  să-şi  caute  ajutor  străin.  Ne­ ţători  să-’şi  aboneze  o  foaie  pedagogică  prin   sângelui.  Şi  era  datoria  îndeosebi  a  liberali­
                                                           putând  el  nici  odată  să  aibă  voce  de  sopran  care  să  steie  în  curent  cu  propăşirea  învă­
                 nu  cutează  să-şi  spună  convingerile  pe                                                                                    lor  să  pună  la  cale  înălţarea  unui monument
                                                           precum  au  micuţii,  e  foarte  consult ca  să cu­ ţătorilor.  Aci  s’a  comis  o  greşală  mare  pen-
                 faţă,  şi  fruntaşi  cari  ei  înşişi  calcă  cei                                                                              eroilor  de  atuncia,  căci  în  numele  liberalis­
                                                           noască  cutare  instrument  pentru  instruarea  tru-că  ei  n’au  o  foaie  comună,  ci  fieşte  care
                 dintâi  hotărîrile  aduse  de  ei...      copiilor  şi  la  asta  trebue  încă  la  pedagogie  diecesă  îşi  are  a  sa.  Aceasta  e  un  semn  de   mului,  al  libertăţii  şi  egalităţii  omului  înain­
                                                                                                                                                tea  legii,  în  numele  poporului  luptându-se
                      Fuit  Troia, fuimus  Troies.  Ape- făcuţi  atent.                               desbinare  la  noi.  Ori  şi  încotro  dai,  tot  cu  pentru  îndelung  nesocotitul  seu  drept  de  a

                                                                Noi  nu  ştim  ce  este,  noi  ştim  numai   L’ai  cunoscut  pe bătrânul nost tâlmaciu,   Nu  ţi-a  fost  d’ajuns?
                      FOIŞOARA                             ce-a  fost.  Trăim  în  trecut,  prezent  pentru  care  a  repaosat  mai  lunile  trecute?  II  che­  Prietenul  lui «Pali iunior».  Stăm înaintea
                                                           noi  nu  există.  Mii  de  stele  vedem  licărind  maseră  să  tălmăciască  la  nişte  români  într’o
                                                                                                                                                bisericii,  ştii  ca  de  obiceiu,  şi  vorbim  despre
                                                           deasupra  noastră  şi  câte  din  ele  nu  mai  causă  cambială.  Era  vorbă  de  subscrierea
                                                                                                                                                câte  de  toate,  în  rîndul  întâiu  şi  despre
                                                           există  poate  de  mult 1  Noi  vedem  numai  numelui  pe  cambii.                   domnişoare.
                                                           o  lumină  veche,  veche I  Şi  cea mai apropiată
                          —  Scrisori  din  grădină.  —                                                    —  D-ta  ai  scris  numele  pe  valtoul   —  Ascultă,  frate,  —  mă  întreabă  d’o-
                                                           stea  fixă,  strălucitorul  a în constelaţia  centau­
                                                                                                      acesta?  —  întrebă  de  sărmanul  român.  dată  —  tu  când  vorbeşti  cu  domnişoara
                                                           rului  e  atât  de  departe  de  noi,  încât  lumina
                              (Urmare din  nr.  33).                                                       Preşedintele  care  din  întâmplare ştia  şi  dela  voi  despre  ce  vorbeşti  cu  ea?
                                                           ei  numai  în  6*/a  ani  ne  ajunge...  Pe  când
                                                                                                      româneşte  îi  observă  încă  înainte  de  ce  răs­  Dar’  să  revin.
                                                           noi  am  vedea  desmierdările  unei  părechi
                      Florile  încep  a  vesteji...  Frunzele  cad                                    punde  românul:
                                                           tinere,  îndrăgostiţii  în  adevăr  poate  de  mult                                       Grădinuţa  «noastră»  e  pustie.  Nu  mai
                 pălite Ia  pământ,  vântul şueră  printre  ramuri*
                                                           au  ajuns  deja  să  se  apostrofeze  reciproc:   —  De  ce  nu  întrebuinţezi  în  loc  de  sunt  în  ea  trandafiri,  nici  «Roşa  Paulina»  nu
                 uscaţi:  vine  toamna!  Şi  dacă  firea  ne  mai
                                                           «o  de  nu  te-aşi  fi  cunoscut  niciodată!»...  valtou  terminul  românesc?  Şi  limba  română  mai  încolţeşte,  frunzele  copacilor  cad  pălite
                 vredniceşte  de  vr’o  zi  frumoasă  de  vară,
                                                                Toate  se  schimbă,  ne-am  schimbat  şi  are  doară  pentru  ea  o  expresie  românească.  la  pământ,  unde  vântul  se  joacă  cu  ele:
                 bătaia  caldă  a  razelor  de  soare  totuşi e tristă,
                                                           noi.  Am  voit  să  oprim  vremea  în  loc  şi  Sau  doară  n’o  cunoşti?            vine  toamna.
                 e  tristă  ca  zimbetul  cochet  al  femeii  cei
                 observă  că  vremea  trece...             vremea  poate  s’a  şi  oprit,  dar’  am  trecut   —  Cum  nu I  —  răspunde  bătrânul    Rar  o  să  mai  şedem  în  grădină,  să
                                                           noii  Fuit  Troia,  fuimus  Troiesl        nostru  şi-apoi  se  adresează  din  nou  ro­ povestim  despre  vremile  de  de  mult,  poate
                      Da,  trece  vremea...  toate  trec...
                                                                —  Aii  Cain  Osman-Paşa  filosofează  mânului :                                încă  iarna  vom  mai  încerţa  să  patinăm  în
                      Să  vezi  şi  grădinuţa  «noastră»!
                                                           din  nou!  —  îţi  vei  zice.  —  Semn  că  se   —  D-ta  ai  scris  numele  pe  vexelul   micul  rotogol...  ştii  ca  iarna  trecută 1  Iţi  mai
                      Nu  mai  sunt  în  ea  trandafiri  înfloriţi,   apropie de  ecvatorul  lipsei I  acesta?                                  aduci  aminte  cum  priviai  prin  tereastă  la
                 nici  «Roşa  Paulina»  nu  mai  încolţeşte...  cei   Nu  dragă  prietene, de  astă-dată greşeşti.                              mişcările  noastre  «patinologice» ?
                 doi  copaci  în  umbra cărora şedeam odinioară   Ţinuturile  din  jurul  acestui  ecvator  astăzi   Să  conţinu?                    Dar’  sflrşesc.  Aii  Cain  Osman-Paşa
                 s’au  urărit...  Totul  s’a  schimbat  în grădină şi   pentru  mine  nu  există.  Aii  Cain  Osman-Paşa   «Pali  iunior»  zilele  trecute  sta  cu  mai   azi  nu-i  bine  dispus,  e  trist.  N’a  văzut  de
                 ne-am  schimbat  şi «noi», cât  de  mult ne-am   dispune  de...                      mulţi  inşi  în  colţ  de  stradă.  Din  vorbă  în   mult  ochii  zimbitori  ai  lui  Fatimeh.
                 schimbat!                                      O  întrebare,  dragă  prietene.  Ai  voi   vorbă  ajung  să  vorbiască  despre  mersul   Allah  cu  tine...
                                                                                                      acasă,  la  părinţi.
                      Dar’  când  toate  în  lume  se  schimbă ai  să  vezi  o  bancnotă  de  100?  Spune-o  numai
                 vrea  oare  ca  singur  omul  să  rămână  tot  fără  frică,  nu  fii  uimit.  Da?  Ei  vezi  —   —  Şi  eu  mă  duc  acasă  săptămâna                        c a i -n
                 acelaşi?  Când  trăim  sub  cerul  unor  vrem,  şi  eu !                             viitoare!  —  zice  «Pali  iunior»  şi  scoţându-şi
                 de  mult  trecute,  tu  singur,  om  vremelnic   Zimbeşti?  Ai  vrea  să  rîzi?  Ascultă  dar’  ciasornicul  adaugă:  —  acum  îs  încă  numai
                 vreai  să  fii  tipul  statorniciei ?     povestea  mea,                             7  ciasuri I
   1   2   3   4