Page 1 - Activitatea_1902_05_19
P. 1
Anul II. O răsti e, 22 Maiu n. 1902 Nr. 19
INSERŢIUNI: ABONAMENT:
se plătesc cu preţuri foart Pe an 6 cor. pe 1/2 an 3 cor.
reduse.
Pentru plugari— ţărani pe an
4 coroane.
Manuscriptele sunt a seadresa
redacţiei şi ace'ea nu sâ îna
Pentru R om ânia şi străinătate:
poiază.
Pe an 16 franci.
Epistole nefrancate nu se primesc. Un număr costă 12 bani.
EDITOR, PROPRIETAR ŞI ŞEF-1 lACTOR: REDACTOR RESPONSABIL :
A p a r e în f i e c a r e Joi.
D r . A u r e l M uiv EAN L a u r i a n B e r c i a n
♦
şi chipuri de invective la adresa «uni păstor Alexandru Şterca Şuluţiu cu lor; pentru-că unul singur, prea sfinţite!
ţilor şi «neuniţilor« din partea unor ocasiunea denumirii sale: lesne poate greşi, lesne se poate înfrica
mediocrităţi teologice, cari în orbirea Prealuminate şi prea sfinţite D-le de vrăşmaşi, ba şi corumpe; eară mai
lor, provoacă proseletisme acum, când Archiepiscoape! mulţi, biserica întreagă, naţiunea întreagă,
mai înteţit avem lipsă de consolidare. Tinerimea română din toate păr mai cu greu — sau nici decum nu gre
Aproape de un an şi jumătate a
Ne miră fapta, că pentru-ce suntem ţile României austriace, fără osebire de şeşte, de aci a urmat apoi, că poporul,
vut-am prilej destul a dovedi câte sunt
azi mai slăbănogi în ale naţionalismului confesiune, grăbeşte a te saluta cu cea ca şi clerul care s’a văzut, că episcopii
scăderile noastre proprii pe terenul po-
decât în ale confesionalismului unila mai mare bucurie. Ştim, că Maiestatea se încredeau în archipăstorul seu, şi s’au
litic-naţional. Am mers şi mai departe.
teral, care din urmă cade în competinţa Sa Impâratul nostru a denumit de întâmplat multe scîrbe, neplăceri, ba şi
Indigitat-am cu bună credinţă, pe te
teologilor aievea cunoscători? Aşa se archipăstor Românilor în preasfinţia procese între cler şi episcopi.
meiul numelui ce îl purtăm, o cale care
vede, că generaţiunea de azi este avi- Ta pe bărbatul doririlor clerului şi a Drept aceea, naţiunea şi biserica
după noi ne-ar fi scos din impasul în care
satâ a învăţa dela bătrâni, mai presus tot poporului român. Fie, ca naţiunea română de amândouă confesiunile în a-
s’au încurcat trebile noastre atât de vi
de toate, iubirea de neam, lăsând la o şi biserica, care razimă atâtea speranţe dunările lor cele imposante din câmpul
tale, din pricina unei conduceri fără tac
parte credinţele dogmatice, profesate în P. S. Ta nici-odată să nu se plângă libertăţii ’şi-au reclamat drepturile sale.
tică şi lipsită de energie.
cu atâta jertfă din partea unor mici la de noul seu archipăstor; ci şi viitorimea Dorinţele naţiunii şi bisericii se cuprind,
Prin păşirea noastră făţişă şi re- suflet. să Te binecuvinte. Mari au fost, prea prea sfinţite! în două cuvinte mari:
solută am ajuns cel puţin a crea »noul sfinţite! durerile poporului şi amare sunt Autonomia naţională şi autonomia bi
In anul trecut am dat loc unui
curent«, pe lângă care vedem că se acele şi astăzi. Năpăstuirile bisericii şi sericească, adecă admmistratiune poli
discurs adresat de tinerimea universi
învîrte o discuţie animată, cu motive naţiunii noastre nici-odată n’au venit tică de sine stătătoare prin congrese
tară celui mai mare Archiereu al bise
ponderoase, pro şi contra. Bine este numai dela apăsătorii străini, nu, prea naţionale şi sinoade bisericeşti. Cererile
ricii orientale, earăşi din incidentul
aşa, căci până la viitoarele alegeri avem sfinţite! O mare parte a durerilor sale, politico-naţionale şi după atâtea jertfe
unui pas greşit al confesionalismului.
destul timp a ne convinge împrumutat lucru jalnic! şi o plânge naţiunea şi încă nu şi-l-ea câştigat naţiunea, mai
In acelaş loc, mai tot aceeaşi tinerime
despre ambele curente, cari ne preo biserica, a venit tocmai dela fiii sei. Tot curând va dobândi biserica drepturile
entusiasmată de iubirea de neam, ex
cupă. razimul naţionalităţii a fost în trecut sale naţionale-bisericeşti, dacă archipăs
primă dorinţele sale învăpăiate faţă de
Ţinuta noastră la viitoarele alegeri biserica şi instituţiunile cele frumoase torii români şi clerul român vor ob
un Archiereu român unit, cu ceva mai
şi aşa nu se va decreta prin foi, ele şi bune, dacă şi vechi, ale bisericii noas serva cu sfinţenie jurământul cel mare
târziu.
numai prepară terenul, de unde ur tre orientale. Multe rele şi multe du naţional din câmpul libertăţii, acel ju
mează, că animosităţile ivite în zia Poftească fieşte-care a învăţa din reri nu veneau peste biserică şi naţiu rământ de unire naţională, (auziţi cei
ristică, ar putea fi mai calme, ear’ în cele următoare, cu cât trebue postpuse nea noastră, dacă le observa cu sfinţenie, cu musca pe căciulă, care faceţi prose-
criminările cu desâvîrşire eschise, ur afacerile bisericeşti faţă de cele ale aceste instituţiuni şi drepturi bisericeşti litism, fire-aţi uniţi sau neuniţi) care l-au
mele ideile dela Birchiş sau Vinerea, neamului, singure ducătoare la scop. archipăstorii de mai înainte, dar’ aceste depus mai mulţi de mu Români,
Sibiiu sau Arad, Lugoj sau Orăştia, Cetiţi cu luare aminte şi învăţaţi şi voi, drepturi bisericeşti s’au călcat încă şi uniţi, neuniţi, fără osebire şi în causa
sau ori şi de unde, nu impoartă. teologi învăscuţi cu cunoştinţe abstracte, mai înainte, dar’ mai cu seamă sub cei naţională tot fără osebire îl sigilară
şi vă abţineţi odată pentru totdeauna
Monopol pe acest teren vast se doi episcopi din urmă. De aci a urmat cu sângele a mai atatca mu de români.
nu se sufere, la acela nii are nime dela lucruri netrebnice, cari numai apoi, că archipăstorii români începură Acel jurământ, care l-au depus, nu nu
drept exclusiv, nici chiar autorisata. amărî pot elementul nostru binecuge- numai de capul lor, fără ştirea sinodu mai ardelenii fără osebire de confesiune,
Toţi aşteaptă clarificare! tător, care şi de altcum mare lipsă are lui, bisericii şi naţiunii a purta căuşele dar’ şi Românii din Bănat, Ungaria şi
Sâ venim la alte scăderi ale noas de închegare faţă cu elementele ce-1 naţionale şi bisericeşti, a dispune des de aiurea, cari au fost de faţă la aceea
tre, cari bântue societatea română şi împresor şi să încumetă a-i suprima sim pre bunul şi averile clerului şi bisericii sărbătoare mare naţională, ‘l-au pus
o sguduie din temelie în mod tare ţămintele iubirii de neam! numai după capul lor, şi a le înstrăina înaintea tribunalului conştiinţei lot. Ne
condamnabil. Este acesta curentul re «Cuvântul gratulator al junimii ro fără ştirea sinodului, a introduce datine fericit e Românul care va călca acest
ligios, care promovează, ura între fra ţi mâne din monarchia austriacă, studioasă străine în biserică. De multe-ori făcură jurământ de unire şi apărare naţională.
în mâsură ne mai pomenită. la universitatea din Viena, rostit cătră aceste nu numai din răutate, ci adese Prea sfinţite! Avem speranţă, că
Cetim săptămână de sâptâmânâ fel prea luminatul şi prea sfinţitul archi- ori din neştiinţă, din greşală şi fără voia clerul care Te-a ales, poporul care te-a
mult ca să poată da pământ ţăranilor şi »Am să-’l public în jurnalul meu, dar Cred că mulţi îşi vor aduce aminte
FOIŞOARA totuşi ţăranii nu sunt de loc mai fericiţi mai întâi să consult şi pe membrii marcanţii cum Cantacuzino a fost nevoit să retragă în
acum decât înainte de a fi avut pământ. Ei ai partidului*. Cu două puncte din manuscris două rînduri una din cele mai excelente şi
mai au trebuinţă şi de altceva şi pe care el nu se împăca. Eu susţineam că o ţară poate
mai naţionale legi: Legea plantelor. Oare
Dragoste ori economie? nu-’l poate da, deoare-ce »duhul cel necurat să aibă agiu fără ca să fie bimetalistă şi acest fapt puţine zile a scurtat din viaţa
s’a încuibat în ţara noastră.* după-ce i-am citat câte-va astfel de ţări, acelui suflet iubitor, care trăia numai pentru
Oare amărîta stare sufletească a d-lui mi-a dat deplină dreptate. De atunci marele ţara lui?
Dar oare numai Eminescu, O. Carp,
Gh. Vernescu sunt urmările optimismului ? economist şi financiar Gh. C. Cantacuzino a
Coşbuc etc. sunt pesimişti ? De loc I Din ne Apoi ştim că excelentele legi făcute
Să nu te facă pesimist faptul că tu munceşti renunţat la bimetalism, dar nu a renunţat
norocire— ori fericire? toţi marii noştri imediat la venirea sa la finance ca: Scăderea
bărbaţi de stat au fost şi sunt pesimişti. o viaţă întreagă spre a ajunge acolo, de nici odată la agiu. Se înşalâ vrăşmaşii şi chiar taxelor dela bere şi urcarea lor pe alcool *)
Oare nemuritorul I C. Brătianu nu a unde poţi revărsa binefaceri asupra unei na prietinii lui cari cred contrarul. AI doilea acordarea de prime la spirt şi zăhar au în-
ţiuni întregi pe care atât de mult ai iubit’o? punct era acel privitor la boulangism. Inspirat
fost pesimist? Nu a trebuit el să recunoască timpinat cea mai mare rezistenţă din partea
Şi când aproape ţi ai ajuns scopul, să te de un economist francez, susţineam că una
într’un moment de exasperare că : >am to vrăşmaşilor. Şi earăşi reforma conversiunei,
vezi răsturnat de acel duh rău, duh necurat, din căuşele boulangismului şi poate cea mai
lerat crime, asasinate şi procese scandaloase* I acea colosală operaţie financiară, a fost con
Şi I. C. Biătianu nu a murit, ca şi care pare că ţi-ar zice: >în lături geniu bine de căpetenie a fost distrugerea viilor în dusă, contra ţipetelor desperate ale vrăşma
făcător, această naţie e destinată perirei: Francia. Iar mult regretatul Cantacuzino sus
Eminescu, plin de desgust şi blăstămându-şi şilor şi contra pedicilor puse de cei mai
las’o să piară şi nu-i mai prelungi agonia* I ţinea că originea boulangismului erau banii ce
iubita ori mai bine zis compălimindu-şi naţia mulţi de ai săi de răposatul Cantacuzino
ingrată? Şi în adevăr, numai la D-zeu şi la Dar chiar George Em. Lahovari, acel spirit se cheltuiau în acest scop. aproape fără nici un alt ajutor şi numai cu
Astfel am scos din broşură mai bine forţele-i proprii.
noi, la naţiunea noastră în decadenţă eco blând şi întreprinzător s’a sacrificat, într’un de o pagină, ce se referea la criza viilor în
nomică — trebue să o recunoaştem cu multă moment de pesimism în scopul mai mult de Francia şi în România. Toate aceste, la urma urmei, l’au sdrobit
părere de rău tocmai cu nădejdea că ne vom a îndrepta ţara spre un viitor mai bun. fisiceşte, da~ă nu şi moraliceşte.
„Dacă ai mei se opun la publicarea
îndrepta — e posibil, ca bărbatul cel mai Dar geniul nostru economic şi financiar manuscrisului în jurnal, atunci ce vor zice Mai ştim că cea mai mare durere a
lui când a văzut că ’i-se apropie sfîrşitul, a
mare de stat, să cadă în alegeri alăturea murit’a el din causa optimismului? Au nu vrăşmaşii'1? Nu ştiu pe cine consultase, dar
cu un venetic, care nici nu ştia cel puţin ro şi-a dat el sufletul înainte de vreme sdrobit cu aceste cuvinte mi-a înapoiat manuscrisul 1) In 1894 am publicat tabloul comparativ
mâneşte. Oare simpaticul, iubitorul de naţie tot de acel duh necurat, care ne împiedecă al taxelor pe berc şi alcool din diferite teri. Vezdnd
sfâtuindu-mă să-’l public în broşură, însă ni
Gr. G. Păucescu a murit din causa optimis de a face binele pentru această ţară? Pare menea să nu simtă că el, atunci Ministru de la noi taxele absurd de urcate pe bere şi prea mici
mului? Tot pesimismul, desilusia l-a ucis îna că ’l văd cu câtă bucurie cetea acum cine finance (1895—96) ar avea cea mai mică pc alcool, a promis că îndată ce-i va sta în mână,
va schimba acel rapoit.
inte de vreme. îmi aduc aminte cu câtă ani manuscrisul: Criza agricolă financiară. cunoştinţă de apariţia unei astfel de broşuri
Vezi: Iudustria berei, hameiul şi viţele ame
amărlciune îmi spunea: a muncit atât de Remediile şi Agiul. şi că aproabă toate cele cuprinse în ea. ricane de I. S. Ordeanu,
