Page 2 - Activitatea_1902_05_19

Pag- 2. A C T I V I T A T E A Nrul 19

dorit, îşi va dobândi în prea sfinţia-Ta şi a porunci preoţimei să cunune cu taxe „lib e rta te a 4*
pe apărătorul cel ferbinte al autonomiei CHESTIUNI BISERICEŞTI. mai reduse, deci eventual gratis — din
naţionale, atât politice cât şi bisericeşti, punct de vedere bisericesc, nu este popii M*>ţa.
pe apărătorul drepturilor clerului şi na­ motivat.
ţiunii, pe restituitorul independenţei bi­ Chemarea bisericei este, ca să mân­
Intr’un prim-articol din «Telegraful
sericeşti şi constituţei cei sinodale bise­ tuiască pe om şi să-’l aducă dela calea
Român« întitulat i>După sinod*, auto­ Sub rubrica » 0 satisfacţic« um­
riceşti. Pentru-că bine ştii, prea sfinţia- cea rătăcită la calea cea bună, însă nu
rul îş exprimă viua satisfacţiune pentru flat în pene, s6 aruncă în vgzduh popa
Ta! că precum Românii neuniţi gem
succesul decurgerii sinodului archidiece- pe toţi, ci numai pe aceia, cari încă Moţa şi strigă în bucium, că între el şi
încă sub supremaţia sârbească carlo- doresc mântuirea şi întoarcerea şi cari
san, susţin endu-se, că toţi vorbitorii cari sinodul eparchial nici o deosebire. Ve­
viţiană, aşa uniţii sub cea ungurească spre acest scop sunt în stare de a aduce
şi-au ridicat glasul au dibutat calm, obiec­ derile sinodului mânecă numai dela el
strigoniană, în contra a tot dreptul na­ chiar şi jertfe.
tiv, cu căldură şi iubire de neam şi de şi dacă nu ar fi fost îndrumat la ordine
tural şi positiv şi în contra a de atâtea
biserică, vorbind în perfectă cunoştinţă Omul este liber, şi nici pe cale în sinodul protopresbiteral al Orăştiei,
ori manifestatelor dorinţe ale clerului
de causă şi cu cele mai bune inten- bisericească nu-’i ertat să-’l jigneşti în nici sinodul eparchial nu ar fi sulevat
şi naţiunii. Deosebi Românii uniţi numai
ţiuni, etc. libertatea sa, cu atât mai puţin în sim- afacerea cu despărţirile bisericeşti şi
prin greşelele cele neertate ale archi-
Să ni-se dee voie însă şi nouă ce­ ţemintele lui religioase. poate nu s’ar fi adus conclus deobligător.
păstorilor lor au căzut sub jugul cel
lor cari am cetit ce s’a petrecut în sinod, A debita în sinod, că sunt părţi Popa-Redactor-Agent şi multe alte
unguresc — al archiepiscopilor dela Stri-
ca să ne spunem părerea şi să consta­ cari nu să cunună în biserică numai îşi poate gratula la aşa o isbândă şi
goniu, — sub pretext de protectorat.
tăm, că o afacere bisericească, destul dacă li-să iartă ori-ce taxă, însemnează mai mare desavuare a şefului seu trac-
Prea Sfinţia-Ta! Românii nu simt pu­
de importantă, s’a discutat nu în per­ a vorbi în necunoştinţă de causă mai tual nici nu s6 poate da, decât prin
pili (minoreni), ei sunt maturi, pentru
fectă cunoştinţă de causă. Şi în afacerea ales, că nici nu s’a dovedit aceasta cu acel » decis— satisfacţie «.
aceea să vor feri cu toate puterile de
căsătoriilor numai pe cale civilă — fără nimic. A pretinde dela preot să cunune După-ce însă are obrăznicia a numi
ori-ce protectorat şi tuteli străină şi îm­
binecuvântarea bisericească, sinodul a gratuit, însemnează a merge cu preten- — el, popa-Moţa, — foaia noastră
pilătoare.
primit propunerea unui laic-mirean şi a siunea până acolo, că d. e. acum dupâ- »fleac«, pentru-că am publicat cele in­
In înţelesul acestora avem speranţa,
că vei lucra Prea sfinţia-Ta şi totdeauna respins propunerea de a se trece la ce preoţii primesc congruâ şi pot ţinea tern plate în sinodul protopresbiteral, mi-
în înţelegere cu clerul şi poporul şi nici ordinea zilei, făcute de persoanele bi­ cai şi trăsură, sinodul să enunţe, că ei lostivească-s6, a ne ierta şi nou6, s6
odată fără acestea, precum au făcut cei sericeşti. Noi aşa credem, că mireanul sunt datori a-şi trimite trăsura după cei- facem o comparaţie între modul de
mai din urmă episcopi. Astfel îţi vei n’a vorbit în perfectă cunoştinţă de ce trebue să se cunune şi în biserică, scriere a foii sale şi între organele sale
dobândi dragostea cea fiiască a cleru­ causă în chestiunea aceasta, şi nu ne căci aceia altfel nu se cunună! Au doară superioare:»Libertatea«, al cărui editor
lui şi poporului, care o perduseră alţii cu mirăm de lucrul acesta, fiindcă «cunu­ servitorul nu este vrednic de plata sa? şi redactor este popa Moţa, în Nr. 16
totul, spre nefericirea clerului şi popo­ nia*, vorbind despre interese generale Au doară nu s’a bucurat preoţimea noas­ dela 12 Aprilie a. c., din incidentul re-
bisericeşti, aparţine sferei de activitate tră în schimb pentru cele spirituale de pausării Episcopului Goldiş, scrie, că :
rului. Fericit părintele pe care îl iubeşte
a preoţimei şi nu a laicilor mireni dela cele materiale? Şi dacă aceasta aşa a »cu toate astea bărbaţii cei mai de
şi îl venerează fiii sei, nefericit acela,
cari se aşteaptă nimic mai mult decât fost şi aşa este, atunci cine va cuteza frunte ai diecesei Aradului ’l-au ridicat
pe care îl urăsc ai sei.
Poftim ca să Te ţină D zeu mulţi a primi cu credinţă binecuvântarea bi­ să se atingă de dreptul sf. al preoţilor? în scaunul episcopesc înainte cu 2 şi
ani spre fericirea bisericii şi naţiunii, sericii, când li-să împărtăşeşte aceasta Cum se poate suferi, ca să se amestece jumătate ani, ca un semn al preţuirii
spre revindecarea şi apărarea drepturi­ la actul cununiei. oameni nechemaţi şi să răstoarne aşe- lui mai ales în punctul, că era, şi era
lor ei celor sfinte şi usurpate de străini! Ne mirăm însă de comisiunea bi­ zămintele bisericei ? ştiut de toţi, ca un om neiubitor de
In numele a toată tinerimea prin Vin cen ţiu sericească, care a pus la discuţiune a- De ce nu s’a anunţat în sinod d. e., argint, (cine a fost iubitor de arginţi,
P a p in ia n u (din Bănat).
facerea aceasta regulată deja prin regu­ că preoţii pot cununa pe cei despărţiţi părinte Moţa, afară de Iuda?), care nu
Prea sfinţia-Sa primi cu cea mai
lamentul congresual pentru procedura pe cale civilă şi fără deslegare biseri­ numai nu cultiva, (cine cultiva?) ci chiar
călduroasă inimă tinerimea, mulţumi fer­
judecătorească în cause matrimoniale vo­ cească? In acest cas preotului Moţa dela combătea şi pedepsea urîta simonie, cum-
binte, să declară întru toate a fi de a-
tat de congres la anul 1900, abea de Orăştie i-se dedea cea mai strălucită pârarea cu bani în biserică, şi sprijini­
celeaşi păreri şi simţăminte, deosebi când
doi ani. In acest regulament la XII. satisfacţie pentru-că a cununat nu mai rea intereselor speciale pe conta vred­
oratorul pomeni de autonomia naţională
§' 52 să zice expres, că : procesele ma­ puţin decât trei caşuri de-acestea! niciei, (care archiereu a comis aceste,
şi bisericească să văzu a-i consimţi din
trimoniale sunt scutite de ori-ce taxe. Din causa aceasta deci cei cari am părinţele Moţa?) — boala disgustătoare
mişcările ce făcu; să promise, că nici­
odată nu va lucra de capul seu, ci în Noi aşa ştim, că scaunele proto- primit discuţiunile asupra acestei ches- care atâta bântue încă în alte locuri şi
conţelegere cu clerul şi popornl (în si- presbiterale şi în praxă s’au conformat siuni, nu ne-au încântat nici nu ne-au bâniuise prin vremi) (cari vremi ? satis-
noade). In urmă dupâ-ce ne comandă acelui regulament şi chiar consistorul satisfăcut, pentru că e de natură de a fâcutule popă!) şi în diccesa Aradului.
iubirea de naţiune şi biserică; ne coman­ a trecut cu vederea peste unele defecte micşora autoritatea preotului şi a bise­ (La cine faci alusie, redactare responsa­
dă şi de aici înainte s i păzim dragostea de formă cari în pertractarea şi deciderea ricei şi sunt simptoame "triste, dacă şi bile?) Ear’ unde banul poate influinţa, de
proceselor să recerea de regulament, persoane bisericeşti sprijinesc astfel de dreptate nu poate fi vorbă. (Aceste le
frăţească între noi, uniţi şi neuniţi,
că toţi suntem Români şi trebue s i fim însă, ca părţile să nu sufere amânare discuţii şi propuneri, de aceea zicem cunoaşte mai bine acela, care le profe­
de timp, s’a enunţat sentinţa divorţială încă odată, că nu suntem satisfăcuţi în sează). Ridicarea lui Goldiş la episco­
legaţi împreună.
şi în caşuri, unde d. e. lipsea extrasul chestiunea aceasta şi la timpul seu vom pie, era un semn al obştei diecesei, care
Aceste să le urmeze proteliţii nos-
de cununie dela acte, ceea-ce e mai reveni. părea a striga: curat ca acesta .fi
trii de ambele confesiuni, apoi rar am Un preot.
principal. preţuitor al vredniciei num ai, do­
avea prilej a scrie despre s c ă d e r i l e
A face acum şi mai mare înlesnire rim si vedem archiereul în scaun /
n o a s t r e .
şi spre acest scop a provoca discuţiune O zicală latină zice: de internis

fost că: nu a putut face acestei oropsite ţări Unde’s şirurile clare din viaţă-mi să le spun î frumseţi... Luna ese întreagă.... teiul de pe Ierului cu copila, numai traiul fericit al Ro­
tot binele de care se simţia capbil. In fine A h ! Organele's sfîrmate şi măestru e nebun! mal — tot el favoritul lui Eminescu — în­ mânilor cu România I
Al. Lahovari scrie proverbiala revoluţie: «Fe­ Unde e România cea visată de fiecare cărcat de fiori le scutură şi: Aceasta era dragostea Românului cu
ricită Românie» şi care pare a zice mai din noi în tinereţe? Unde e acea zină, acea Peste capul blond al fetei, sboară florile şi-o plouă ţara lui.... de când, de pe ce vremuri? Să
mult decât ce a zis I. C. Brătianu. Dovadă crăiasă din poveşti ? Ea se prinde de grumazu-i cu mânuţele-amândouă vedem ce zice poetul cu măiastră lui pană.
măcelul dela Slatina, prevăzut de Lahovari Şi pe spate-şi lasă capul: »Mă uimeşti,dacă nu mântui; Fantazie, fantazie! Când suntem numai noi singuri,
A h ! organele's sfîrmate — Românii sunt
înainte cu mulţi ani. • Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvântu-i! Ce ades mă porţi pe lacuri şi pe mare şi prin crânguri!
sdrobiţi!
•Cât de sus ridici acuma în gândirea ta pe-o roabă; Unde ai văzut vr’o dată aste ţări necunoscute?
Positiv că tot durerile morale l'au făcut Iar măestrul e nebun — România e sărăcită! • Când durerea ta din sufleteşte singura-mi podoabă; Când se petrecură aceste ? La o mie patru sute ?
şi pe acest distins bărbat să ne părăsească Şi cu focul blând dinglasu-ţi tu mă dori şi mă cutremuri
Iar acelora, cari ne’ar obiecta că această
înainte de vreme. Fericită Românie, adecă : • De îmi pare o poveste de amor din alte vremuri; Aţi înţeles când s’au petrecut aceste?
interpretare a noastră nu ar fi justă, nu ar fi
nefericită ţară 1 Iată adevărata durere de inimă •Visurile tale toate, ochiul tău atât de tristu-i, Si distinsul nostru critic, dl Gherea
conformă cu adevărul, le vom cita o parte •Cu-a Iui umed’ adîncime toată mintea mea o mistui.
ce l-a ucis. se revoltă contra genialului poet când acesta
din Scrisoarea (Satira) a IV-a. Ce cuprinde • Dă-mi-i mie ochii negrii, nu privi cu ei în laturi,
Şi când vezi că toate geniile bune ale această scrisoare? Să o studiem. •Că de ndptea lor cea dulce veşnic n’o să mă mai saturi, glorifică epoca lui Mircea cel Bătrân, timpuri
• Aşi orbi privind întrânşii, o ascultă numa ’ncoace în adevăr vrednice de glorificat şi a căror
acestei ţări, că toţi acei cari au studiat’o în Cavalerul-România ori mai bine zis
•Cum ia vorbă mii de valuri stau ca stelele proroace dispariţie e şi mai vrednică de regretat! —
fond şi atunci atât de mult au iubit’o, se Dacia dă târcoale castelului singuratic şi
• Codrii negrii aiurează şi isvoarele-i albastre Da, la 1400 s’au petrecut toate aceste. Atît
sting mai mult din causa că se simt în ne­ copilei-Românilor din castel. Astfel aceasta-i •Povestesc ele’n de ele numai dragostele noastre,
cavalerul cât şi copila, în mod relativ vorbind,
putinţă de a da vre-un ajutor vasului, ce e cântată din ghitară ; • Şi luceferii ce tremur aşa reci prin negre ceteni,
erau fericiţi pe vremea lui Mircea şi Ştefan.
aproape să naufragieze, atunci să nu te re­ •Tot pământul, lacul, cerul, toate, toate ni’s prieteni.
•Vino! Joacă-te cu mine, cu norocul meu, mi-aruncă •Ai putea să lepezi cârma şi lopeţile să lepezi, Ei, în afară de grijile răsboaelor purtate ve­
volţi cu Vlahuţâ contra Atotputernicului,
• Dela sînul teu cel dulce floarea veştedă de luncă, „După propria lor voe să ne ducă unde repezi: cinilor cu ghioaga nu aveau nici o altă grije
care în mod atât de crud separă două inimi • Ca pe coardele ghitarei resunând încet să cadă. „Căci dri unde numai ele ar dori ca să ne poarte, şi după un răsboiu victorios se iubeau în
iubitoare ce le-a menit să-'şi ţese visuri îm­ • Ah ! E atât de albă noaptea, parc’ar fi căzut zăpadă. „Pretutindeni fericire — de e viaţă de e moarte".
linişte şi nimic nu le tulbura inimile căci:
preună şi „căror tată zici că eşti?“ Căci:
Şi copila ese la cavaler, Românii ocupă
Tot pământul, lacul, cerul, toate, toate ni’s prieteni.
Dacia. Vedeţi din aceste rînduri ce ideal de
Din senin îţi vine-o toană; svîrli ţerîna peste una
frumseţe erau pentru copilă ochii negri ai
Şi pe cea-stingheră, — neagra jale pentru Braţ la braţ păşesc alături, le stă bine la o laltă, (Va urma). I. S. O R D E A N .
(totdeauna Ea frumoasă şi el tînăr, el înalt şi ea înaltă. cavalerului pe care-1 imploră:
Ori să nu devii pesimist până la des­ Se urcă în luntrea ce era pe malul Dă-mi-i mie ochii negri, nu privi cu ei în laturi!
perare ca şi Eminescu şi perdut să exclami lacului de lângă castel, ii dau drumul şi lun­ Şi codrii negri şi isvoarele albastre po-
cu e l: trea pleacă: legănând atâta farmec şi atâtea vestese ele nde ele numai dragostele cava-