Page 1 - Activitatea_1902_06_21
P. 1
Anul II O răştie, 5 Iunie n. 1902. Nr. 21
INSERTIUNI: ABONAMENT:
Pe an 6 cor. pe 1/3 an 3 cor.
se plătesc cu preţuri foarte
ĂCIIYIIĂTEĂ
reduse. Pentru plugari—ţărani pe an
Manuscriptele sunt a seadresa 4 coroane.
redacţiei şi acelea nu să îna Pentru Rom ânia şi străinătate:
poiază. Pe-an 16 franci.
Epistole nefrancate nu se primesc. Un număr costă 12 bani.
EDITOR, PRO PRIETA R ŞI ŞEF-RED A C TO R: REDACTOR RESPO N SA BIL :
D r . A u r e l M u n t e a n L a u r i a n B e r c i a n
până acum încă nu a fost întrecută parte gratuit, parte pe lângă o taxă prea neaşteptată, ca sâ putem apreţia
din partea nici unui Archiereu. moderată. în primul moment de durere pierderea
Chemarea acestui Episcop popular A înfiinţat şi edificat şcoala civilă ce a suferit biserica gr.-cat. română
era de două feluri, întrucât pe lângă de fete cu internat tot în Beiuş, care prin moartea acestui nepreţuit Archiereu.
Episcopul Pavel. administraraa diecesei Sale, mai avea în frumseţe şi conform nu are păreche, P a v e l a murit acum, când câm
sâ îngrijească şi de chivernisirea raţio la Români. piile Bihariei şi întreagă diecesa de
nală a extinselor bonuri dominiale, din A făcut în institutul „Francisc Iosif I.“ Orade mai râsună de echoul măreţelor
Orăştie, 3 Iunie n.
a căror bună administrare i-a succes a din Budapesta fundaţiune pentru edu sârbări pentru iubileul sâu preoţesc de
Nu ne ajung multele neînţelegeri, face neîntrecutele sale dotaţiuni de carea unui tinâr român gr.-cat. 50 ani.
ce de un timp încoace rod în mod diferite feluri. A împărţit numâroase ajutoare în
De abea s’au liniştit i n i mi l e
păgubitor la existenţa cercatului nostru Numit la 2g Ianuarie i8 jg de bani la preoţi şi tineri studenţi.
noastre de cântecele de bucurie, ce
popor, mai pe toate terenele vieţii noas Episcop, între multe alte necunoscute A înfiinţat grandiosul »Fond sub
s’au adus aceluia, care atât de mult a
tre publice! Şi provedinţa însăşi mai binefaceri, sâ înşirăm, după datele cu sidiar Pavelian«, care a crescut la o
jertfit pe altarul sfintei biserici şi scum
contribue la amărîrea sufletelor noastre. lese de vrednicul bărbat al bisericii ro- sumă ce întrece tot ce antecesorii sei, pului sâu neam românesc, şi eată du
Aşa se vede, că prilej ne dâ, cu mâne-unite, Dr. Augustin Bunea, urmă în o sută de ani, au dat pentru scopu
rerea şi profunda tristeţă se grăbeşte
scop de a ne întoarce mai curând de toarele : rile religioase şi culturale ale diecesei.
a-şi întinde cernita sa stăpânire.
pe povârnişul, pe care am apucat. Cu A împodobit biserica catedrală Posteritatea avea-va datorinţa de
In măreţele clădiri culturale din
cercările de multe soiuri, ce siliţi suntem din Orade prin picturi şi alte lucrări de a scrie vieaţa acestui mare Prelat, care
Beiuş, cari vor vesti din neam în neam
a îndura, nu ne rămâne alta, decât artă, încât aceea nu are păreche în nu fu cruţat nici de vandalisme, când
nemărginita sa dragoste pentru pros-
strîngându-ne rîndurile şi lăsând la o frumseţă la Români. cu prilejul ducerii memorandului la
perarea poporului sâu, încă nici nu
parte însuşirile rele şi păgubitoare, cari Tuturor canonicilor (consilieri) le-a Viena, spărgându-’i ferestrile reşedinţei
s’au uscat podoabele de verdeaţă şi
mai toate sunt feţii urîtei pisme şi ale clădit case nouâ şi elegante. sale din Orade. Pentru iubirea neamu
flori şi eată flamura neagră le-a ocu
intereselor personale, întemeiate icî- A zidit şcoală nouă primară în lui seu a trăit în toată a sa vieaţă, de
colea pe grandomanie şi idololatrie, se Orade. unde naturalmente urmează, că dator pat locul, vestind, că a apus de pe
ceriul înorat al sfintei biserici unul
ne unim înspre cele bune. A întemeiat o fundaţiune a stu este fieşte-cine a vârsa lacrimi ferbinţi
din luceferii cei mai strălucitori.
Dacă privim măreaţa umbră a denţilor din seminarul tinerimii din Orade la mormântul fericitului mecenate-Prelat.
celui mai mare mecenate-prelat, care pentru prove derea cu vestminte. Biserica română unită are bărbaţi Da, El a fost cu adevârat luceafâr.
ne-a părăsit prea de timpuriu, siliţi A restaurat şi înfrumseţat biserica destoinici în ale archipăstoririi, dee bu Lumina Lui însă nu va apune nici-odată,
câtă vreme suflare românească va fi
suntem a recunoaşte, că modul lui de parochială din Beiuş, încât aceea riva- nul D-zeu, că dintre aceia ales sâ fie
vieaţă şi însuşirile lui blânde i-au dat lisează cu cea din Orade. cel mai vrednic urmaş al unui Pavel. pe acest pământ.
putere, de a crea atâtea isvoare rever- Parochului din Beiuş i-a clădit casă Pentru-că: „Dumnezeu nu poate Credem cu tărie, că cu creşterea
sătoare de binefaceri pe vastul câmp nouă şi spaţioasă. voi, ca aceea schinteie mică, care o am distanţei dintre dînsul şi dintre noi şi
a) culturii. A ajutat pe profesorii din Beiuş câştigat din marea luminii, sâ doarmă urmaşii noştri, tot mai falnic va lumina
Marele prelat, în urma neînţelege din casseta sa, ca sâ-’şi poată face exa vecinie în întunecimea mormântului". numele Lui.
rilor politice ivite între noi, s’a retras menele de cuaiificaţiune. (Tralloss, despre gândirea existenţei). Inchinămu-ne deci amintirei sale
de pe terenul public-politic şi a rămas A îmbunătăţit salarele acelor pro glorioase.
numai pe cela al chemării sale archie- fesori în mod însemnat, şi a pus fun »Unirea« de Duminecă scrie ur Durerea ce ne stinge inima, ne
reşti. Urmărea însâ cu atenţiune totul dament la fondul lor de pensiune. mătoarele : împedecă de a continua.
;e se întâmplă, pentru-că iubirea sa de A restaurat şi în parte mare a In momentul de-a expeda foaia, Suplinească slăbiciunea noastră
neam a fost nemărginită. clădit din nou gimnasiul din Beiuş şi primim din Slatina sdrobitoarea ştire, inima creştinească a cetitorilor.
Poporul român şi în special bise- ’l-a provâzut cu toate aparatele de lipsă. că Excelenţa Sa Episcopul M i c h a i 1 Ei ştiu, că Cel-ce ne-a părăsit, cu
-ica unită română îmbracă cel mai Lângă acest gimnasiu a ridicat P a v e l a repausat Duminecă dimineaţa, adevărat a fost cel mai mare binelă-
irofund doliu pentru perderea acestui pomposul »Internat Pavelian<.<., în care lovit de apoplexie de inimă. cător al bisericii noastre româneşti
Dun Prelat, a cărui rîvnâ de jertfire din bunătatea lui sâ întreţin 134 studenţi, E prea mare lovitura aceasta şi unite.
FOIŞOARA Glas de trimbiţă râsună Dragoste ori economie? răsboiul dela 1877. Astăzi toată lumea ştie
că sunt două feluri de răsboae : cu arma şi
Şi coloanele s’adunâ, cu munca, sau răsboiu militar şi răsboiu eco
Fiţi cu inimă, copii! Nu se ştie unde ele ne vor duce. De nomic. In general acest din urmă e decisiv.
Cântec ostăşesc. Nu e rece glas de-aramâ, aceea: Un astfel de răsboiu am avut noi la 1876,
Ci e jalnic plâns de mamă, Şi în gându-'mi trece vântul, capul arde pustiit, adecă tot cam în acelaşi timp cu cel prin
Caii sar şi frâu-şi muşcă Plânsul sfintei Românii! Aspru, rece sună cântul cel etern neisprăvit..,. arme. Ei bine, din răsboiul dela 1876 Ro
mânii au eşit sdrobiţi. Câştigul sau mai drept
Jos prin văi e fum de puşcă, In adevăr situaţia se încurcă. Nu se ştie zis pierderile din răsboiul dela 1877 nu com
Tu ne vezi din cer, Părinte, ce va hotărî congresul rubedeniilor. Viitorul
Corbi s’arată croncănind. pensează nici pe departe enormele pierderi
Fie-ţi şi de noi aminte nostru pare, că se întunecă, cavalerul devine
Stau de-atac duşmanii gata — avute în 1876.
Că suntem şi noi ai Tei! năuc, zăpăcit, neştiind ce-'i reservă viitorul
Uite-o ’n sbor întunecata şi.... aspru şi rece sună cântecul cel etern Dar ce are a face unul cu altul? Vor
Fie-i blăstâmat mormântul
Moarte-acum spre noi venind. neisprăvit.... întreba profanii. Alţii earăşi vor întreba cu
Cui îşi calcă jurământul, *
* * mirare: ce caută Plugul cu abur a lui Ordeanu
Ştim cu toţii ce ne-aşteaptă! Şi-am jurat pe cer, flăcăi! Răsboaele economice. Vor putea oare printre poesiile lui Eminescu? Cum să împaci
Satira a IV cu Criza Agricolă şi cu Agiul ?
Sus spre Domnul mâna dreaptă Romanii să isprăvească acel c â n t e c vechili
Lasă tobele sâ bată! Aceste întrebări mi-le-am pus şi eu singur.
Ridicaţ-o toţi, jurând! visat de cel mai mare poet alor? Aceasta
Căpitane, dune-odată Şi atunci mi-am adus aminte de vechea ma
Pentru sfânta noastră lege, e marea întrebare, marea problemă ce tre- ximă : extremele se ating.
Unde-’i foc şi unde-’i fum. bue deslegată. Vom căuta pe cât ne stă în
Pentru neam şi pentru Rege
Steagu ’n vânt! Trăiască ţara! putere, ca să răspundem la grava întrebare Positiv, că cetisem ca student poesiile
Toţi c’o inimă ş’un gând! iui Eminescu şi vedeam că ele erau pe atunci
Vesel sune-acum fanfara, pusă mai sus.
Dumnezeu cu noi de-acum! Un alt mare poet al nostru zice: pentru mine, ca să ne exprimăm tot cu poe
Nu mi-te mâhni, copile, tul: » cuvinte goale, ce din coadă au să
Viitor de aur ţnra noastră are,
Cine are; ’n luptă zile, sune«. Nu-i vorbă, acele cuvinte erau admi
(tÂlbincu) G. Coşbuc. Şi prevăd prin secoli a ei înălţare.
Nu s’atinge plumb de el. rabil de frumoase şi sunau perfect de armo
Aşa să fie? Nu cumva poetul e prea nios. Tocmai din această causă poetul este
Ori aici, ori de-altădată,
optimist? Noi credem şi vom dovedi-o, că op atât de mult gustat de generaţia tînără. In
Moartea noue tot ni-e dată,
timismul lui este excesiv de mare. Se va cât despre înţelesul poesiilor, asta e altă ches
Fiecăruia ’ntr’un fel. constata odată că prea ne-am făcut ilusii din tie. Unele din ele le mai înţelegeam pe ju-
