Page 1 - Activitatea_1902_09_35
P. 1
Anul II. Or ăst ie, ii Septemvrie n. 1902 Nr. 35
INSERŢIUNI: ABONAMENT:
ĂCIIYITĂIEA 4 coroane.
se plătesc cu preţuri foart ■ Pe an 6 cor. pe 1ji an 3 cor.
reduse.
Pentru plugari—ţărani pe an
Manuscriptele sunt a seadresa
redacţiei şi acelea nu s6 îna P entru Rom ânia şi străinătate:
poiază. Pe an 16 franci.
Epistole nefrancate nu se primesc. Un număr costă 12 bani.
EDITOR, PRO PRIETAR ŞI ŞEF-RED AC TO R: REDACTO R RESPO N SABIL :
A p a r e în f i e c a r e Joi.
D r . A u r e l M u n t e a n L a u r i a n B e r c i a n
Menirea artei e minunată. Ea are Numai acela se poate numi ar inspirându-se de natură şi deschizând
darul de-a vărsa lumină, de-a răspândi tist, care e capabil a ne face impre- poarta limbilor moderne.
Arta si adeverul. cultură, de-a oferi plăceri intelectuale; siunea să-’l ci'edem. Şi nu credem Trei secole a domnit şcoala nouă,
y de-a ne face să cunoaştem mai bine decât pe acela, care ne convinge, că afirmându-se în deosebi în pictură şi
frumosul, se despreţuim urîtul; să ad presintă adevărul.
S)iscursu[ preş. Ipsif Vufcatt în poesie. Apoi s’a ivit părerea, că
mirăm ce-i bun şi să ne ferim de ce-i Numai acela ne cuprinde inima şi nici vederile ei nu îndeplinesc misiunea
la deschiderea adunării generale din Bistriţa
rău, să ne închinăm moralei şi să ne mintea; numai acela ne imprimă felul artei, că nici principiile ei nu represintă
a Societăţii pentru crearea unui fond de tea
îngrozim de păcat. său de cugetare; numai lui ne închinăm destul de fidel adevărul.
tru român, în 7 Septemvrie n. 1902.
De-aceea îşi îndeplineşte misiunea cu devoţiune; numai el poate să ne Şi s’au afişat alte vorbe conducă
prin diverse forme. Ea instruiază şi clă domnească sufletul; numai el este ar toare. S’a zis, că menirea adevărată a
Domnilor şi Doamnelor/ deşte şi distruge, laudă şi dojeneşte, tistul nostru.
artei este de-a presintâ viaţa într’un co
Dacă studiem artele, vedem, că ele recompensează şi pedepseşte, învie şi Căci el tâlcueşte ceea-ce şi noi lorit idealist. Şi s’a arborat steagul ro
toate au acelaşi scop, de-a reproduce omoară, totdeauna servind acelaşi scop simţim, plânge ceea-ce ne doare şi mantismului.
vieaţa. Reproducerea reuşeşte cu atât moral, totdeauna susţinând adevărul. cântă ceea-ce ne înveseleşte, — cuge Acesta şi-a adunat mulţi aderenţi,
mai perfect, cu cât ea ne presintâ mai Artistul, representantul artei, este tarea, inima, lumea lui — este şi a căci eleganţa, fineţa, tonul ales, ma
fidel aparinţa realităţii. Stăruinţa prin apostolul propagator al adevărului. Gura, noastră. nierele distinse au fermecat lumea. A
cipală a artelor trebue se fie dar’ ob lira, penelul, dalta, mintea şi inima, cree- Numai ce-i al nostru ne intere şi domnit multe veacuri în toate ar
servarea şi copiarea cât mai adevărată rul, care plămădeşte şi mâna, care în sează, numai bucuriile si durerile noas- tele. Dar în serviciul idealismului, el
a evoluţiunilor vieţii; prin urmare sufle deplineşte, au să stea vecinie în servi tre le simţim, numai aceia sunt artiştii se departă din ce în ce mai mult de
tul conducător al tuturor artelor este ciul adevărului. El nu poate se mintă noştri, cari au darul şi curagiul a le realitate şi prin exagerările sale desfi-
adevărul. nici odată, presentând drept adevăruri
interpreta, căci numai ei spun adevărul. gură adevărul. Aceasta a produs o
Constatând aceasta, din capul lo nişte născociri deşuchiate, căci în mo In toate timpurile, cultul căruia reacţiune, care trezită din beţia roman
cului putem să enunţăm conclusiunea, mentul în care publicul le-ar recunoaşte, s’au închinat fruntaşii artei, a fost ade tismului enervat, striga să se deschidă
că numai acel product al minţii ome ar rîde de el şi l-ar doborî de pe pie
vărul, căci au ştiut, că acesta este o uşa salonului parfumat, să între aer curat,
neşti este o operă de artă, capabilă a destalul de artist. putere dumnezăiască, singura care poate să vadă oameni veritabili nu păpuşe,
impresiona generaţiunea actuală şi a Poetul, care vrea să fie- bardul na
să le imprime vecinicia. viaţă reală — nu închipuită, să piară
susţinea critica posterităţii, care repre- ţiunii sale, nu poate să cânte, decât ceea-
Au urmat veacuri după veacuri şi minciuna şi să se restabilească adevărul.
sintă adevărul. ce frământă cugetarea poporului seu, căci
s’au produs nenumărate opere de artă, Şi numai decât s’a proclamat na
Minciuna, pe ori ce teren, trăieşte dacă lira lui ar întona nişte sentimente
dar din toate nu s’au conservat poste turalismul, care vestea triumfător pre
şi se răsfaţă o zi două, apoi, dată de străine sângelui, din care se trage, n’ar
rităţii decât acele, cari au fost inspirate tutindeni, că vieaţa trebue reprodusă
gol, se risipeşte şi dispare în mijlocul mai representa sufletul aceluia şi neamul
de adevăr, căci numai ele au vieaţă întocmai cum este, căci ori-ce omisiune,
hohotelor; astfel şi obiectele de artă seu l-ar huidui, ca pe un simbriaş plătit.
vecînică. ar fi o falsificare a adevărului.
înţoţonate şi sulemenite, atrag câtva Autorul dramatic, care şi-ar per
timp atenţiunea lumii curioase, apoi stu mite a călca în picioare psyihologia şi Iată pentru-ce tragediile elene şi Stăruinţa de-a executa acest prin
diate mai înadins, lipsa de fond real ese ne-ar aduce pe scenă caractere nena după mii de ani mai stau încă şi as cipiu, a avut însă drept urmare o ex
tăzi în picioare; iată pentru-ce creeaţiu- travaganţă, care nu mai ţinea cont de
la iveală şi admiraţia trece în dispreţ. turale şi ciocniri dramatice imposibile,
întocmai cum toate instituţiunile ar produce o lucrare fără valoare. nile marelui Shakespeare au să tră bunul gust, de cuviinţă, de morală, de
mari omeneşti au legile lor fundamen Romancierul, care ne-ar înjgheba iască pentru totdeauna. marginile până unde poate să străbată
tale şi organice, pe cari toţi oamenii un subiect în lipsa de cunoştinţă a is * arta. Dorind să fie cât mai reali şi
originali, adepţii acestei şcoale căutau
trebue să le păzască, — astfel şi artele, toriei sau a vieţii sociale moderne, care Adevărul însă n’a fost acelaşi în
expresiunea cea mai sublimă a geniului ne-ar zugrăvi figuri istorice cu dreprin- toate timpurile şi la toate popoarele. înadins să presinte partea cea mai
omenesc, se întemeiază pe anumite legi, deri din epoca actuală, care ne-ar în- A trecut şi el prin mari schimbări. urîtă a vieţii şi se întreceau întru a
dela cari artistul nu se poate abate nici fira în saloane conversaţie obicinuită în Ceea-ce odată s’a considerat drept dog scoate la lumină numai murdăriile ei.
odată, la cari trebue să ţină neclintit. popor: n’ar stîrni decât rîsul nostru. mă vecînică, mai târziu s’a detronat şi Acest exces a compromis şcoala. Bu
Aceste legi au drept temelie a lor Pictorul care ne-ar pofti să-i ad în locu-i s’a înălţat alt principiu, alt nul simţ al publicului s’a disgustat.
adevărul. mirăm tabloul, a cărui concepţiune e adevăr, care la rândul său iarăşi a fost Astăzi ne aflăm in ajunul de-a ne reîn
Adevărul! Eată condensat într’un forţată, la care a abusat de colori sau toarce la vechiul adevăr, care se fe
distrus, spre a face loc noului curent,
cuvânt întregul codice al legilor artei. care n’are aer: de sigur şi ar atrage noului adevăr. reşte de ori-ce exagerare şi care susţine,
Acest singur cuvânt ajunge, pentru- condamnarea tuturora. că menirea artei este de-a răspândi
Astfel s’au perândat diferitele şcoale gustul adevăratului frumos.
ca artistul să ştie, care e datoria sa, în Sculptorul, care din blocul de pia
artistice, cari au produs o mulţime de
ce direcţiune are să plece şi cum tre tră ne-ar ciopli nişte figure şi grupe *
opere de artă, geniale şi şubrede, ad
bue să muncească. certate cu anatomia, n’ar fi decât un
mirabile şi ridicole, grandioase şi schi
Cuvântul acesta cuprinde o indica- cârpaciu. Noi Românii, cari nu ne-am putut
lode, însă toate menite a dărîma nim
ţiune lămurită, un program bine stabi Oratorul, care la tribună, pe ca da partea de conlucrare la aceste evo-
bul celor de mai nainte şi de-a stabili
lit, un plan de muncă precis codificat. tedră şi în amvon, vestind evangelia luţiuni ale culturei omeneşti, n’avem
nouă regule de arte, de-a introduce
Cuvântul acesta e soarele, care îi dreptăţii şi a luminii, ar vrea se îmbete nici să îndurăm perderi, nici să notăm
nouă principii de adevăr.
luminează calea, pământul, care îl hră ascultătorii numai cu nişte frase sforăi câştiguri. Ne aflăm însă în favorabila
Classicismul începu a strînge pu
neşte şi aerul, care îl împresoară în toare şi fără miez, n’ar avea decât nişte situaţiune, că din păţăniile altora putem
terea de creare a artistului. Geniul
dumnezeeştile momente de inspiraţiune. succese vremelnice, după cari lumea să ne scoatem conclusiunile. Aceste
încătuşat reclama libertate mai mare
Arta este o scânteie a divinităţii desmetecită l-ar despreţul. ne învaţă de ce să ne ferim şi ce să
fantasiei sale, ca să-’şi poată desvolta
vecinie adevărate. Ea are menirea de Artistul dramatic, care ar îngâna urmăm; aceste ne arată cum să tragem
mai deplin talentul, ca să poată exprima prima brazdă în ogorul înţelenit al ar
a aprinde aici pe pământ focul sacru cuvintele în loc să vorbească şi el
mai perfect ceea-ce simte, ca să poată
al sentimentului divin, care înalţă pe ca lumea, care ar declama unde nu telor, ca munca să ne fie rodnică şi
representa mai fidel adevărul.
om şi-i deschide orizonturi mai largi, are decât să converseze, care ar bâlbăi ca roadele muncii să rămână trainice.
unde, lipsit de micile griji, uită par’că ca papagalul unde ar trebui să fie plin S’a zis, că restricţiunea clasică, Lumina minţii e adevărul, zice
ce este, se desfăteazâ îr. univers, ad de simţire, care ar striga necontenit: punând stavilă talentului, e păgubitoare vorba veche. Adevărul are să ne fie
miră frumuseţile naturii şi creaţiunile ar provoca fluerâturi. pentru progresul artistic, deci trebue facla conducătoare în întunerecul ce
minţii omeneşti, se bucură de atâtea Adevărul e sufletul artistului. Fără înlăturată. voim se străbatem. Lumina lui ne va
minuni necunoscute şi se simte fericit, acesta el nu poate să trăiască. Fără Şi s’a format o direcţiune nouă, desluşi calea cea bună, calea valorii
că trăieşte. acesta el nu mai este artist. care şi-a dat numele de Renaissance, reale.
