Page 1 - Activitatea_1904_10_39
P. 1
Anul IV. O r ă s t i e, 6 Octomvrie n. 1904. Nr. 39
INSERŢIUNI: ABONAMENT:
se plătesc cu preţuri foarte Pe an 6 cor. pe 1ji an 3 cor.
reduse.
Pentru plugari—ţărani pe an
4 coroane.
Manuscriptelesnri a scadresa
redacţiei şi acel . a nu se îna
Pentru România şi străinătate
poiază.
Pe an 16 franci.
Episiolc nefr&ncate nu se primesc. Un număr costă 12 bani
EDITOR, PRO PRIETA R ŞI ŞEF-REDA CTI •!< :
A p a r e în f i e c a r e Joi. REDACTOR RESPO N SA BIL :
Dr. A urel M untean L auri an B erci an
Î
T BG U L* unile preţurilor şi a tîrgurilor mai in «nevoile* şi sguduirea întregei ţărănimi, nimenea bani. Vorba aceasta e adevă
curent, să signaliseze la timp publicul, de sus până jos, ar fi fost o urmare rată. Se sperăm ca într’alţi ani sâ se
pentru a nu fi necesitat, cotropit în nelăturabilâ. Cerealele proprii asigură întoarcă frunza. Până atunci putem pe
Târgul de ţară din Oreştie 5 Octomvrie 1901.
mod neaşteptat de crisă, a-'şi lăpăda vi săteanului cel puţin pânea de toate zi fiecare ţăran să-’l sfătuim numai una şi
Anii răi au de multeori târguri mai tele cu un preţ deteriorat, bunurile lor lele, dar’ dacă nu se cultivă pământul una: cultivaţi intâiu pământul bine, şi nu
mari decât anii buni. Fenomenul acesta cultivate cu multe năcazuri şi greu cu o tehnică mai bună, atunci şi culti vă lăsaţi seduşi de vorbe false, câ cultiva-
se explică prin simplul fapt, că atunci tăţi. După ori ce urcare trebue se ur varea vitelor remâne o ficţiune şi nu îea vitelorr a fi sufletul agronomiei. Cul
necesităţile generale cresc, punând lu meze un decrescendo, şi dacă peripeţia va putea duce la nici un resultat sa tivarea vitelor trebue să fie acomodată
mea într’o mişcare economică mai aprigă. aceasta e iniţiată !a timp, preţurile nu lutar. Arteria de venit la ţară remâne şi subordonată cultivării pământului. Cine
De aeea e greşit a taxa un tîrg după pot se decadă la un nivel aşa de jos, producţiunea cerealelor, cultivarea vite va urmări sfatul acesta, va avea de altă
exteriorul lui. Tocmai un tîrg imposant pentru că oferta să împărştie pe un lor poate numai sâ secondeze aceasta dată, chiar în ani de crisă cum e anul
poate se fie învâlişul unui manco eco timp mai îndelungat, şi nu să concen principală şi cardinală muncă Având în acesta, bani mai mulţi în pungă, şi va
nomic trează în mod spazmotic, într’o singură zi. articolul acesta prea puţin loc a des-
Tîrgul din anul aresta încă e tîrgul putea lua totdeauna parte la tîrg.
Aci ne place a mai suleva o pro volta cestia asta mai departe, vom Consum mai mare, e identic cu o
unui an rău. Porumbul, alimentul naţi
blemă. In timpul din urmă să putea ceti în reveni ocasional asupra ei, căci chestii cultură mai mare. Un popor cu o con
onal al ţărănimei nu s’a făcut. Grâul şi
mai multe jurnale economice româneşti de aşa mare importanţă trebue repe sumaţie mai intensivă, se ridică mai
săcara sunt de calitate bună, dar’ au dat tate, doară-doară vor prinde odată ră
dacă le putem numi aşa, că cultivarea repede pe trepţile civilisaţiei în sus.
o recoltă mică. Secetele mari, au avut dăcini în popor,
vitelor se recomandă ca o primă ocu- Mijlocirea unei consumaţii mai copioasă
şi asupra adunării nutreţului o influinţă
paţiune a meseriei plugare. S’a vorbit Să reîntoarcem la tîrg. Cine alcă- îşi are locul ei în tîrg. De aceea se
detestabilă. Dar sfîrşitul verii, unde prin
atât de îndrăzneţ de cultivarea şi pră tueşte tîrgurile noastre? Tot ţărănimea atriube tîrgurilor, în economia naţională
tre zilele calde să mai iveau şi nouri
sirea vitelo, încât praxa dacă ar fi ur Ea este cel mai mare producent, dar’ a popoarelor, azi o însemnătate atât de
cu ploi abundente, au reparat încă puţin
mat părerilor teoretice anilor, toată Tran şi cel mai mare consument. Consumul mare. Tîrgul e actul final în procesul
reaua situaţie agrară. Astfel preţurile
silvania ar trebui se fie azi o mare este însă determinat de producţiune. producţiei. Dela tîrg depinde câştigul
vitelor, care s’au prăvălit până la 50 de
păşune pentru vite. Prin curentul acesta Intâiu trebue să lucrezi şi se produci, ori perderea producentului. Zadarnic *a-
procente la vale, au arătat în timpul
spontau dar’ unilateral, s’a uitat cu totul adecă să câştigi pentru a putea con sudâ« ţăranul prin muncă silnică, un
ultim tendinţa a să ridica din nou.
a da şi cultivării solului atenţia cuve suma. Ce a produs însă ţărănimea noas escedent de produse, dacă ele desfă
Tîrgul de vite, a şi regulat în privinţa
nită Să arătăm aici, prin o pildă luată tră, în anul acesta? Puţin, foarte puţin. cute în tîrg represintâ un preţ stricat.
aceasta valoarea scăzută a vitelor încât
din viaţa actuală, cât c de rău, când Po’-ambul a secat, grâul e strict sufi Regularea preţurilor zace pentru Ar
putem zice, că tîrgul din toamna aceasta
ori-ce pârdalnic îşi aroagă competinţa cient pentru traiul zilnic, vitele s’au deal în mare parte în mâna noastră
nu a fost un tîrg tocmai rău. Faptul
a tranşa probleme economice. ieftinit peste măsură, pe toată linia a- Va trebui să se introducă pe alocurea
acesta ne bucură, căci vitele sunt obiec
tele de nădejde în gospodăria ţăranu Srebue să se ştie, odată pentru proape o derută. Producţia se reduce o disciplină mai generală în massele
lui, şi când îl slăbesc toate curelele, la totdeauna, că isvorul principal de ve la zero. Prin urmare şi consumul, nu poporului. Adecă, în momente de con
vânzarea lor prinde ultimul refugiu: nite în agricultură sunt, cerealele. Re va putea să dobândească alt succes. sternare, se nu-’şi lapede fiecare pro
Urcarea pretenţioasă a preţurilor petăm încă odată, nu vitele ci cerealele. Crisa agrară produce crisa comercială, dusul lui pe un preţ bagatel, şi să se
meseriaşe, industrială şi de-odată ne
vitelor în timpul din urmă, a fost pen Agricultorul care crede că va putea reţie cât se poate dela tîrg, încercând
trezim cu o crisă cu mai multe capete.
tru Arţleal, o ţară eminamente agricolă, infrânge ori-ce obstacol prin cultivarea să speculeze întru ridicarea preţurilor.
un simptom anormal Reacţiunea trebuia şi vinderea vitelor, să află în rătăcire. După cele spuse, tîrgul din acest Aşa nu pot ajunge preţurile, cum au
să urmeze ori mai curând ori mai târ O dovadă demonstrativă ne înfăţişează an nu poate fi unul din cele mai bune. ajuns în acest an preţul vitelor, la o
ziu. De regulă apropierea toamnei, ma anul de faţă. Ce ar fi de bietul ţăran, Anul acesta e un an de sărăcie, şi po degradare atât de vătămătoare. Acelaşi
rele termin a liquidării pentru bugetul dacă s’ar fi răzimat cu întreaga lui exis- porul abea e în stare a-’şi obli darave- lucru şi cu vânzarea cerealelor şi a ce
fiecărui agronom, slăbeşte, ori încordează tinţă în câştigul din tîrgul vitelor? Pre rile la care-’l împinge viaţa grea, fără lorlalte derivate a agriculturei.
şurupul preţurilor Aici foile economice ţurile scăzute în marfa aceasta, nu ar să mai simtă voia a se învîrti pe la Preţuri cât se pot de stabile, su
române trebuiau, dacă ar fi cu ceşti- putut acoperi nici pe jumătate toate tîrg. Dacă nu are ţăranul bani nu are puse la puţine fluctuaţiuni e dorinţa
FOIŞOARA La judele plin de dreptate, maliţie, dispreţuitor şi lipsit de educaţia creş urinelor să apiopie fără deosebire de clase
De-aici la un mai mare domn:
tinească, mfi nisuiam tot mai mult, ca să mă sociale — de lutul creator ...
Că duşmănitul ca prin somn scap de sarcina luată asupra mea cât se Aşa stând deci trebile cu noi oamenii,
Dâ sutele-asudate... poate mai bine. Sub influinţă acestei trude, pătruns de aceste porniri evolutive ale spiri
cuprins fără de veste, la cele ce vedeau ochii
judecată,... tului omenesc, torturat după cum amintisem
Ear’ judele se uită ’n jur: mei, şi de spiritul meu distinctiv, înăscut cu
Cei chemaţi de sunt de faţă, şi de o tremă, după cele expuse până aci
Cu mărturii, fiscali, dar’ pur: firea mea, simţii dela o vreme o tromă, de deci pe deplin înţeleasă, mâna îmi tremura
Amici de cruce-au fost de mici, De pârîtor s’agaţă: ca*e părtaş poate să fie ori-care muritor, sub efectul nervilor iritaţi şi ţâră sg ştiu a
Neştiind ce-’i duşmănia, v.flându-să în situaţii sufLteşti de soiul acelora, eăzut la pământ o bucată de friptură, pe
De-odată însă inimici «Contrarul Tău când Te-a certat cari stau sub influinţă astorfel de realaţiuni care i-o pusesem pe scaun mult prea în
Făcu d.n ei mănia... Şi măgar Ţi-a zis, — ştii bine?!..* personale din viaţa omenească, câ^d de-odată semnatei mele notabilităţi, pe care o serviam.
— Dai şi m'a asămănat să află omul încunjurat de un astfel de ele
Cu-al seu ce ’n grajd îl ţine! — Nu m’ am înşelat în aşteptarea urmări
Şi, uite, lucrul s’a ’ntămplat, ment al civilissţiei, care îl face tot mai străin lor neplăcute pentru mine din causa acestui
Deci nu-’i vorba de glume, de aşa numita «cisălială modernă* .. .
Căci dela ei şi de prin sat «Iţi cred! dar’ nici nu văd măgar, incident neprevăzut, căci oaspele meu încreţi
S ’a dus vestea prin lume... Dumnezeu precum îl lasă, — E foarte uşor de priceput că eu care d n buze, mă privi în faţă cu ochii sei doje
Deci până când Vă ch m eu ear’ —
Voi să-’l căutaţi — pe-acasâl...« la vatra mea familiară totdeauna am căutat nitori ... M-'am ruşinat, căci ce să fi şi făcut,
Că Petru Prepeliţă, zău, să Introduc simplicitatea raţională în toate ce dar’ iri'am ţi împăcat cu aceea, că în fine eu nu
I a strigat lui Inan Cioboată, Moteancă. le văd în jurul meu şi mă fac caracteristic sunt chelner de profesie şi prin urmare nici
Din vorbe ’n vorbe tot de rău, în felul meu de concepţie, care sub ori-ce nu mi-se poate lua în nume de rău.
Ear’ Ion să se socoată.. f critică a celor fumuraţi îşi are în urma ur De aceasta pacoste mă văzui în sfîrşit
T o l l i . . .
melor rostul seu — filosofic, — să poată scăpat.
Deci i-a răspuns şi el pe plac rămânea uşor şi «gură-cască* atunci când mă Oaspele meu îşi văzu de treabă, ba mânca
Osândiri câte şi câte, (Urmare şi fine). văd ameolat de splendoarea fantastecelor ve atât de cu gust bucăturile ce le întindeam
Pân’ ce şi-a golit cel sac
De voi bele urîte... Eată un «fumător* aproape esclusiv pen denii din lumea asta pătimaşă unde începe eu lui, încât mai la urmă m-a surprins şi cu
tru aristocraţia românească, care dela «mămă luxul, unde să întrupează toate creaţiunile aceea că îşi prolingea cu limba buzele. Nu
liga* aceea naţională a ajuns la mesele artis îngâmfării omeneşti pentru a întuneca cu m-am putut împăca tot aşa pe uşor şi cu
Şi-acum haide la fiscal —
Şă Ie facă el dreptate, tice ale mânră ii... splendoarea lucrărilor artificiale şi monstrue: acest exces a) bunecuviinţe, ce-I putui observa
Să scoată «cinstea* ear’ la mal Eram în clar cu toate acts'ea şi ca să toate slăbiciunile omeneşti: de om vanitos, la marele meu domn, dar’ mai la urmă m’am
Din certele spurcate... nu să observe peste tot câ eu aşi fi plin de de om orbit de pofte, de fiinţa care la urma cugetat: am văzut eu şi mai mari gugumănii
