Page 2 - Activitatea_1904_10

Page 2 - Activitatea_1904_10_39

P. 2

Pag. 2. AC TIVITATEA Nrul 39

publicului, atât a publicului producetor Ia fine aproape întreagă pleiadă dela Urmaşilor mei Văcăreşti greu la bătrâneţe să renunţe la obice
cât şi a acelui consument. Producentul 1830 din Moldova: Alexandri, Negruzzi, L as vouă moştenire iurile şi moravurile trecutului.
lucrează atunci cu un calcul sigur şi Kogălnicean, Russo Donici, precum şi o Creşterea limbii româneşti Femeile române însă ne spune
consumentul nu sufere sguduiri budge- mare parte din scriitorii aceleiaşi epoce Şi a neamului cinstire. Alexandri:
tare. Aceasta să va putea ajunge însă din Muntenia, sunt eşiţi din rîndurile Dinu Golescu traduce scrierea lui «Ca mame sau ca surori sub în-
numai prin un tîrg mai bine organisat. boerilor. Thoriton: Starea de acum a Valahiei «demnul inimei lor iubitoare au ştiut
Organisarea tîrgurilor să impune Unii din ei ajunşi până la înălţi şi Moldovei, şi sub titlul chiar al cărţi «a preveni, a stinge neînţelegerile fatale
deci ca un factor principal a activităţii mea tronului chiar dela aceia culme au adauge: Carte tălmăcită in limba ro «dintre părinţi şi fii, îndulcind pe deo-
noastre politice economice. revărsat asupra lumii isvoarele înţelep- mânească şi dată la tipar spre cunoş «parte asprimea uneori despotică a bă-
Despre posibilitatea organisării a ciunei lor, ca un Neagoe Basarab, ori tinţa neamurilor acestor două principa- «trânilor şi pe de altă parte potolind
tîrguiilor noastre un articol viitor. ale adâncii lor învăţături ca un Cante- tun, de un român poftitor de îndrep «iuţeala nerăbdătoare a tinerilor. Ele
mir; sau au îndemnat şi ajutat pe alţii tarea moravurilor neamului românesc şi «au lost îngerii păzitori a păcei de fa-
în acelaşi scop cu o liberalitate adevă a sa luminare spre m ărire şi bună «milie şi au contribuit mult prin tactul
Societatea „Femeilor Române 11 rat domnească, ca un Mateiu Basarab, fericire. «lor admirabil a înlesni triumful pro-
Discursul rostit de dl prof. Su chianu cu ca un Vasilie Lupu, ca un Şerban Can- Aceste numai câte-va destăinuiri »gresului«.
ocasia inaugurării şcoalei de dşoare tacuzino şi ca un Constantin Brânco- aşa de sincer exprimate sunt, cred des Doamnele române de astăzi înde
înfiinţată de această societate. vean. tule dovezi de frumoasele sentimente de plinesc un rol tot aşa de frumos şi de

Şi ceea-ce este şi mai lăudabil la care erau animaţi conducătorii noştri patriotic ca acela din trecut înfiinţând
Onorat auditor!
aceşti vrednici de amintire Domni şi din trecut şi când scrieau şi când în această şcoală, care este chemată să
Dacă vom arunca o privire retros boeri români, este că toată aceasta stră demnau pe alţii să scrie. contribue mult, foarte mult la propăşi
pectivă asupra vieţei noastre culturale duinţă şi toate aceste jerfe ale lor nu Şi când istoria ne spune că astfel rea patriei.
din trecut, o să vedem că atât în tim au pornit din dorinţa deşartă de a trece de oameni au existat la noi, au trăit De aceea toţi aceia cari să simt
purile noastre de glorie cât şi în cele la nemurire ca literaţi ori ca darnici şi au trăit apărând cu căldura şi chiar româneşte şi care ţin cum zicea Văcă
de grele încercări, două clase, foarte de Mecenaţi, ci numai din dragostea pen cu sacrificii limba şi naţionalitatea ro rescu la creşterea limbii roâneşti şi a
părtate ca condiţii sociale dar’ foarte tru cultivarea limbei strămoşeşti, pentru mânească, şi aceasta într’o epocă când patriei cinstire, sunt datori pe de o parte
apropiate ca origine au lucrat cu un zel glorificarea faptelor vitejeşti, pentru păs tot felul de neamuri străine şi duşmane să depue omagii de recunoştinţă doam
şi o dragoste vrednice de recunoştinţa trarea credinţei creştineşti, cu un cu voiau să le răpească; nu e dureros oare nelor române care au luat această no
urmaşilor, atât la păstrarea limbei stră vânt pentru binele obştesc. ca urmaşii acestor nobili Români să fie bilă iniţiativă, ear’ pe de alta de a spri
moşeşti cât şi la înzestrarea ei cu mo învinovăţiţi că şi au perdut sentimentele jini şi de a încuraja prin toate mijloa
Citească cine-va scrierile lor pre-
numente literare. cuvîntările, chiar unele titluri ale scrie strămoşeşti că nu numai nu mai scriu cele trăinicia acestei instituţiuni aşa de
Ţăranul şi boerul, aceştea sunt rilor lor şi se va convinge de acest în limba părinţilor, dar’ că nici nu ştiu patriotice.
multă vreme singurii noştri producători adevăr: s’o mai vorbească bine. Cât despre noi, onorate doamne,
pe terenul literar. Şerban Cantacuzino în precuvân Nimeni nu poate să spue că nu e (adresându-se cătră comitet) cărora ni-
Ţăranul ne-a dăruit cu acea co tarea Bibliei, care poartă numele lui, dureros; noroc însă că acestui rău mai s’a făcut deosebita cinste de a fi che
moară frumoasă şi bogată, în care se plecând dela credinţa că domnia este mult accidental şi nici decum voit, vine maţi ca să contribuim şi noi la fru
resfrînge toată firea poetică, înţeleaptă un dar, un talant dat nouă de Dumne să i-se aducă chiar de astăzi o radi moasa d-voastre operă, vă promitem tot
şi deşteaptă a porului român, comoară zeu ca să-l neguţătorim, se întreabă tot cală vindecare. zelul şi toată tragerea de inimă de care
pe care cărturarii o numesc «literatura el: »Care este neguţătoria, ce dobândă «Societatea Femeilor române« care are trebuinţă o întreprindere culturală
poporană sau nescrisă«. va să ne ceară Domnul dela eî«. Şi tot fiinţează de mult în Bucureşti, a luat de aşa însemnătate; pentru că şi noi
Boerului îi datorim aprpape toată dînsul răspunde: frumoasă şi lăudabilă iniţiativă de a în împărtăşim în totul sentimentele d-voas
literatura noastră scrisă. «N’avem să trimitem corăbiile la fiinţa în Capitala Regatului nostru o tre în privinţa oportunităţii acestui aşe
In adevăr, când începe a se scrie »Tarson ca să le încărcăm cu aur cu- şcoală, care prin cursuri şi conferinţe zământ de cultură, căruia îi urâm acum
româneşte, afară de cărţile bisericeşti, »rat, cu păuni pistriţi şi cu alte străine să dea tinerimei noastre mai nainte de cu ocasiunea inaugurări lui: viaţă trai
datorite mai toate clericilor, eşiţi şi ei »şi scumpe neguţătorii; căci nepotrivit toate o cultură curat românească. nică, muncă unită şi roade îmbelşugate.
în mare parte tot din popor, restul li- »mai bune şi mai scumpe ne pune dum- In mişcarea noastră de renaştere (►Cons.«)
teraturei noastre culte se datoreşte «nezeiasca poruncă înainte să dobân- din veacul trecut, doamnele române au
aproape numai clasei boereşti: Canta «dim cu talantul: adică sufletul pentru avut un rol cu adevărat provedenţial C o n v o o a r e .
cuzenii, Grecenii, Radu Popescu, Con »Christos«. Talantul pe care îl dă el în pentru triufmul acele frumoase mişcări.
stantin Căpitanul Filipescu, Slătineanu, dărăt cu dobândă lui Dumnezeu în Tinerimea noastră venită din stră Membrii «Despărţământului VIII. Deva
al Asociaţiunei pentru literatura şi cultura
Enăchiţă Văcărescu în Muntenia; Ure schimbul domniei, este: Biblia cu care inătate adusese cu dînsa o comoară de
poporului român, precum şi toţi aceia, cari
che, Constineştii, Neculcea, Cantea Ko piosul Domn dărueşte pe credinciosul idei noi şi de simţiri patriotice, pe care
doresc a deveni membrii «Asociaţiunei» prin
gâlniceanu în Moldova, aceştia sunt scrii său popor. voiau şâ le înplînte cât mai îngrabă în aceasta se învită la adunarea generală a des
torii noştri din trecut, eşiţi toţi din clasa Enăchiţă Văcărescu nu numai că pământul patriei lor Toată lumea însă părţământului ce să va ţinea în oraşul Vaj
boerilor şi încă a boerilor mari ai ţărei. scrie pentru înbogăţirea limbii şi litera puternică de pe atunci se împotrivea dahunyad, Duminecă la p Octomvrie a. c.
In pragul veacului a XlX-lea, Iancu turii româneşti şi pentru slăvirea patriei nobilelor lor aspiranţiuni: guvernul agen la i i ore a. m. în biserica gr.-or.
Văcărescu şi Costache Conachi, unul sale, dar’ are grija de a recomanda ţii Puterilor streine şi chiar rudele lor O r d i n e a de zi.
este mare ban, altul este mare logofăt. această datorie şi copiilor lui: cele mai apropieate, cărora le venea cu 1. Deschiderea şedinţei prin directorul
despărţământului.
la «domnii mari», şi poate că chiar acesta coada ochiului că a strins din trei locuri ceva Aceasta e baza fericirii omeneşti din 2. Raportul notarului, despre activitatea
extravaganţă este menită să caracteristze pe de jos şi numai după aceea dispăru... punct de vedere ideal, emanând din filosofia comitetului cercual dela ultima adunare gen.
cei cu «ceafa groasă» în felul lor de a simţi Birtaşul chlorea la noi de câte-ori trecea Domnului nostru Isus Cristos. 3. Raportul cassarului despre starea
şi propaga regulele de etichetă. pe lângă noi şi rîdea, căci îi venea de tot Cause psisologice însă determină raţi cassei.
li dădui şi a doaua bucătură, care pe şod cum îmi petreceam eu cu noul «vindic», unea ori-cărui vieţuitor . .. 4. Alegerea unei comisiuni pentru cons-
lângă toată grijia mea de a îndrepta indibăcia cnm li mai zic unii «oaspelui» — cam pe crierea membrilor şi încassarea taxelor restante.
de care m-am făcut capabil mai înainte, — ungureşte. Contemplam şi mă trudeam să stabilesc 5. Alegerea unei comisiuni pentru con
lunecă de pe scaumn earăşi jos. Rămas singur, eram oareşi-cum indig nvăţătura : individualismul ca putere creatoare trolarea raportului presentat de notar şi a
Domnul meu mă privi din nou în faţă, nat de obrăznicia domnului meu, care de a ori cărei fiinţe pământeşti, când de-odată socotelilor date de cassar.
de astă-dată timp mai lung, şi apoi să uită odată făiă de veste m’a părăsit, dar’ mai ales birtaşul se apropie cu paşi repezi de mine.
6. Cetirea disertaţiunilor insinuat cu 24
lung şi în pământ... m’am năcăjit fiind-câ acesta era «Domnul»
Domnule, — îi zisei, — n’ai şti să-mi ore mai nainte la directorul desp.
Atâta ştiam şi eu că de jos nimeni nu întrupat după toată forma, după toată înfă spui cine a fost străinul acela care a şezut
ţişarea şi după toate trăsăturile caracteristice, 7. Desbateri asupra propunerilor insi
ridică bucata de mâncare şi că deci chiar ângă mine de-adreapta şi cu care mi-am nuate conform regulamentului.
proprii aristocraţiei, deosebite de cele ale
să o fi ridicat, m’aşi fi compromis însuşi pe petrecut în seara aceasta timpul cinei ?
oamenilor de rând şi săraci ... 8. Raportul comisiunilor excrise.
mine, ofensând pe domnul meu. M’am trezit ca dmtr’o zăpăceală, când
A treia bucată, fiind-că acum şi mie Toată fineţia şi emanciparea de aristo ca şi un curent electric au trecut prin ure 9. Alegerea comitetului cercual pe du
rată de 3 ani.
mi-a ajuns cu ocana din complesenţa şi res crat a fostului meu soţ de cină s’au redus chile mele vorbele birtaşului:
pectul ce m-i le-a impus domnul meu prin la o aroganţă, la o şiretenie de vulpe, la o Domnule — el rîde, — acela despre 10. Statorirea locului pentru ţinerea
curioasele sale maniere, o făcui din adins speculă de interese ... care D-Ta mă întrebi, mă iartă nu a fost nici adunărei generale pe anul viitor.
scăpată la pământ; ear’ aceasta din motivul Ca fulgerul îmi trecea prin cap toate un fel de domn, ci a fost : — «Tolli», 11. Disposiţiuni pentru verificarea pro
că însuşi îmi recunosc slăbiciunea de a aştepta amintirile din viaţă, şi ideile îmi erau con căţelul meu . . tocolului.
vezi Doamne, ca fiecare om, recunoştinţă pen centrate asupia unui punct semnificativ al M oteancă. Deva, la 28 Sept. 1904.
tru bunele porniri. omului : sumeţenie, închipuire şi desconside
Pentru comitetul cercual:
Domnul meu Insă tăcea ca porcul în rare, de cari păcate însă nu au parte cei
Dionisie A rdelean, (Tj. S.)
cucuruz şi nu a adresat măcar un cuvânt de modeşti, cei sinceri, cei cu adevărată cultură noi, desp.
mulţămită la adresa mea, ba în urma urme de inimă, cari toate virtuţile de vicisitudinele Dr» Alex* L , Jlosszu,
lor fâlfâi eară din fracul seu şi se găti de omeneşti le judecă după cele cuprinsă în directoru l desp.
ducă fără a-mi zice măcar «sănătete bună», «cartea de credinţă» a lui Cristos: «Iubeşte
înainte de plecarea lui însă observai cu pe de-aproapele Tău ca însuş pe Tine»!

1 2 3 4