Page 5 - Albina_1962_01
P. 5

tmwş
                                 1                                              .>i|.:.  ;lîlil,a S ;::;;: 1;'■
                                 I      llSIilî                                                                          I i i
       1                         I               m       ţ   *  * I f        *  f H   ' ^ ţ i f   * i p i
                                                      y.  -Mgg----  -
       1                                 *                   J | |             M   • " «     ' - » *

       te.  Folosiţi  din  plin,  cu        t r ;          I I ; ]
       oinicie,  maşinile  şi  trac-
       ne  tot  ce  ele  pot  da.  Res-
       3  obligaţiile  ce  v-aţi  luat             r  ?.
       ncheiate  cu  gospodăriile
       lucrările  cu  tragere  de           :.i m
       :ît  mai  bine.                             ar
       tehnicieni  agronomi,
       orticultori,  mecaniza-
       xinari,
       le  gospodăriilor  colective
       ne  de  hectare.  Asemenea                n    >? m  îl
       josibilităti  de  neînchipuit
       urite  ramuri  de  producţie                   I I I  .  ■  t i
       ru  a  desfăşura  o  uriaşa
       ş  folos.  Niciodată  nu  au
       :onditii.  Niciodată  nu  s-a       m
       mea  pe  care  o  duceţi  cu        w r
       ta  măreţie.
                                         A.  MhailopoJ  (R.P.R.)
        ajutorul  ştiinţei,  al  tutu-
       al  cunoştinţelor  agroteh-                                  (De  la  aJ  3-lea  Salon  internaţionali  de  artă fotografică  ai  R .P.îtj.
        dărniciei  pămîntului  în
       lostru.
       nai  înalt,  cel  mai  îndru-   P ămîntul  chiftea  în  mustul
                                         zăpezii.  Urmele  de  copite
       a  Consfătuire  apelul  ce        din  faţa  grajdului   erau
       îtru  a  veni  cu  noi,  toţi   scurs  din  platformele  de  gunoi,  LUPAN)Şl AMINTEŞTE
                                    umplute  c-un  lichid  ca  romul,
       il  gospodăriilor  colective
       ;ţi  putea  aduce  şi  aplica   din  care  se  ridica  o  ceaţă  stră­
       ăţia  cunoştinţelor  voastre   vezie.  Era  totuşi  frig.  O  luase  cu   Povestire  de  ALEXANDRU  D.  LUNGU           pan  i-a  răspuns :  „învaţă  oul  pe
       şte  marea  bucurie  şi  mul-   ger  din  nou,  mai  ales  seara  şi                                                    găină.,,  Eu  vorbesc  una,  şi  tu..."
       muncii.                      dimineaţa.                      Şi  lqptele  a  început  să  curgă   mului  şi-i  spunot  „Măi,  omul®,
        pe  care  aţi  dus-o  pină    Ilie  Băieşu  venise  aici  să-I  în­  ca  o  poveste  mai  de  demult,  i-o  luat  cineva  mana,  Fă-î  să-i   i—>  Gata,  nepurcele 1  Am  ter­
                                    tâlnească  pe  Adam  Lupan.  So­
       ţios  pe  care  ni  l-aţi  dat,                            I   »   t   f   I   »   I   I S  Z  vie  laptele  înapoi".  Şi-l  văd  p®   minat  şi  c,i  „Simina",  Căldarea
       toţi  lucrătorii  ogoarelor,   sise  în  ziua  aceea  în  sat,  după   „După  cum  vedeţi  —   aşa  a   dînsu'  că  se  scoală  de  la  masă,   asta  are  12  Mie.  Se  mai  supără
                                    o  absenţă  de  mai  mulţi  ani,  —
       te  într-o  mare  familie  un                              început  el  în  seara  aceea  —   şi zice :  „Bădie. Ia  adă  dumneata   unii  dintrinşii  că  aşa  şi  pe  din­
                                    era  oţelar  la  Hunedoara  —   şi  di­                      un  păhăruţ  de  untură  şi  v-o  doi
       ţuită  cu  toată  căldura  de   mineaţa  cînd  îl  căutase  acasă,   (erau  adunaţi  mai  mulţi  la  el  în   pumni  de  târîţâ  do  grîu,  cit  îi   colo.  Da'  vaca  dacă  n-o  hrăneşti
       olectiviştilor.              pe  „moş  Adam“,  îi  spusese  ne-   casă,  printre  care  şi  Ilie),  vaca                la  timp  şi  n-o  îngrijeşti,  te  face
                                                                  mea  trăieşte  şi  azi.  puteţi  s-o  ve­  putea  dumneata  să  iei,  pune-o   de  rîs.
       te  între  noi,  în  m ijlocul   vastă-sa  că-i  la  grajduri ;  „mai   deţi  că-i  în  şură.  Astă-primăvară   într-un  ciubăraş  şi lasă  c-am să-i   —   Da,  dacă  n-o-ngrijeşti  şi  n-o
                                    mult  acolo  îşi  face  veacul".  Ză­                        descînt  eu  vacii,  să  aibă  lapte,
       tvăţaţi-ne  cum  să  ne  or-                               a  iătat  doi  ghiţăi  de  mai  mare                         hrăneşti  bine...  După  cum  văd,
                                    bovise  mai  mult  afară,  minunîn-                          să  ai  şi  de  unde  da  de  pomană.
       producţia,  ce  trebuie  să   du-se  de  ce  făcuseră  oamenii   dragu'.  O  sâptâmînâ,  două,  am                      tărîţa  face  minuni.
       .  să  aplicăm   pe  teren  tot   strînşi  laolaltă.       muls-o,  au  supt  şi  ghiţăii  şi  de­  Ai  noroc  că  înainte  să  mă  ocup   Adam  Lupan  n-auzi  ultimele
                                                                                                cu  negustoria  am  fost  Şi  vraci
       iţa.                                                       odată,  pe  nepus  în  masă,  a  în­                         vorbe  ale  lui  Ilie.  Trecu  grăbit
                                      Ilie  nu-1  văzuse  de  mult  timp.   ceput  să  i  se  împuţineze  laptele   v-o  cîţiva  ani".  Puteam  să  nu-1   şi  turnă  laptele  într-un  bidon,
       .  ararea  pe  cţire  o  aveţi   Mai  precis  de  vreo  6  ani,  de   vâzînd  cu  ochii.  Mâi,  spun  eu  la   cred ?  Aduc  eu  ce  mi-a  spus  şi,   strecurindu-1  printr-o  cîrpă  rară
       nou  şi  înaintat,  toată  pu-   prin  '55,  de  cînd  plecase  de-a-   unu,  spun  la  altu,  c-aşa,  şi-aşa,   omu'  iese  afară  —   se-nserase  şi   de  tort.
       oare,  în  slujba  înfloririi   casă,  adică  pe  vremea  cînd  în   da'  vaca  nu-mi  mai  dădea  lapte   eu  m-am  dat  după  un  pom  să-l   Din  cealaltă  parte  a  grajdului,
        socialiste  şi  veţi  bine-   satul  lor  se  strînseseră  primele   şi  pace.  îmi  spune  o  iimee :  „Să   văd  ce  face,  să  ştiu  şi  eu.  Bol­  S-auzi  un  glas  piţigăiat  de  fe­
       e  locuitor  al  patriei.    cereri  pentru  gospodăria  colec­  ştii  că  vacii  tale,  mâi  Adam,  i-a   boroseşte  el  nu  ştiu  ce,  bagă   meie.
                                    tivă,  iar  Adam  Lupan,  om  mai   luat  cineva  mana.  Numai  asta   mîinile  în  tărîţe  şi  le  răscoleşte,   —   Moşule,  îi  spuse  Ilie,  vezi
       iinţă  din  agricultură,     şovăielnic  şi  cu  o  înţelegere  mai   trebuie  să  fie,  că  alta  ce-i ?“  Eu   iar  bolboroseşte...  Şi  deodată   că  vine  ţaţa  Natalia  să  ia  mana
                                    înceată  a  lucrurilor  celor  noi,  nu   la  asta  nu  m-am  gîndit,  dar  după   strigă  la  mine  :  „Bădie 1“  Eu  mă   „Siminei".
                                    vedea  încă  foloasele  muncii  u-   cîteva  zile  mi-am  zis :  „Să  ştii   dau  pe  după  casă,  să  zic  că  vin
       >rturile   spre  rezolvarea   nite.  Pînâ  atunci  se  întîlneau  în                     din  altă  parte.  Şi  cum  mă  vede,   Tocmai  voia  sâ  închidă  lada
       tte  problem e  ridicate  de                               c-aşa-i“.  O  trecut  aşa  preţ  de-o                        cu  tărîţe.  A  rămas  cu  capacul  în
                                    fiecare  zi.  Crescuse  sub  ochii   sâptâmînâ  şi  într-o  bună  zi,  eu   mă  întreabă :  „Ce  fimee  stă  în
       i  activitatea  voastră  ştiin-   lui  Adam  Lupan.  Cînd  era  mic,   eram  în  casă  şi,  numai  ce-aud   partea  asta ?“  Pe  mine,  întreba­  mînâ,  s-a  uitat  la  Ilie  mai  întâi
                                                                                                                               serios,  apoi  pe  faţă  i-a  apărut
       jătură  cu  problem ele  ac-   ii  făcea  cîte-un  harapnic  de  cî-   că  la  mine  la  poartă  opreşte  o   rea  lui  m-a  cam  mirat,  fiindcă,   un  zîmbet  stingher.
                                    nepă  împletit  în  trei  viţe,  cu  şfi-   căruţă.  „Bună  ziua,  ţaţă 1“  îi  spu­  in  ceala  rind  cînd  o  fost  Ia  noi
       i  socialismului  la  sate I                                                                                             —  Lume  proastă  —  a  spus  în
                                    chi,  de  nu  pocnea  nimeni  în  co­  ne  iimeii.  „Bună".  „Ţaţă,  i-acasă   şi  o  mas  o  săptămînă,  l-am  vă­
       >ducerea  şi  generalizarea   tul  acela  de  sat  ca  el.  Mai  târziu   bădia  Adam ?"  „Da'  ce-aveţi  cu   zut  stând  de  vorbă  cu  Natalia  şi   cele  din  urmă.  Era  vădit  câ-şi
                                                                                                                              adusese  aminte  de  povestea  cu
        a  rezultatelor  cercetări-  stătea  cu  dînsul  la  harbuzârie,   dînsul ?“,  întreabă  a  me.  „Noi   chiar  mi  s-O  părut  că  s-or  certat.   mana  şi,  ca  şi  cînd  îi  era  ciudă
                                    nopţi  întregi,  la  umbra  focului   am  stat  aici,  sîntem  bucovineni.   Atunci,  de  ce  se  face  că  nu  ştâe?   că  şi  el,  care  nu  s-a  crezut  prost
                                    şl-i  spunea  poveşti  de  care  şi-a   Venim  de  la  drum  şi-am  vrea   „Natalia  Vărzaru",  zic.  „Să  ştii,   niciodată,  a  putut  sâ  creadă  în
                                    dat  seama  mai  târziu  că  le  scor­  să-l  rugăm  pe  bădia  să  mînâm   spune  el,  că  ea  ţi-a  luat  mana".  asemenea  scorneli,  a  adăugat
                                    nea  de  dragul  de-a  povesti.  Ii   noaptea  asta  la  dumneavoastră".   O  luat  ciubăraşul  cu  tărîţe,   mai  mult  scrîşnind :  „A l  dracu­
       dul  nostru  drag,  Comite-   fusese   tare   dor   de   dînsul,   Am  ieşit  repede  afară  şi  am   I-o  dus  în  şură,  i  l-o  pus  dinainte   lui  să  fie  el  de  bucovinean  1  De
                                    şi-acum  sta  şi-l  privea,  ne-ndrăz-   strigat  să  tragă  căruţa  în  o-   vacii,  i-o  făcut  semn  pe  spate  cu
       vernul  că,  întorşi  în  sa-                                                                                          fapt  şi  el...  şi-a  curmat  însă  nu-
                                    nind  să-l  stingherească  de  la   gradâ.  „Măi,  fimee,  îi  zic :  ia  şi   degetul  muiat  în  untură,  i-o  uns   maidecit  gîndul...  Cred  că  el  ştia,
       ipune  tuturor  ţăranilor  şi   treabă.  Nu  era  îmbătrînit  de  loc   fă  un  boţ  de  mămăligă,  pune   ţîţele  şi  mi-o  spus  că  de  azi   hoţu'  !...  Se  făcea  numai  că  um­
       icultură  despre  cele  dez-   la  cei  60  de  ani  ai  lui.  Smocul   nişte  untură,  strică  v-o  două   înainte,  şase  zile  la  rînd,  să  fac   blă  cu  descîntece.  Iar  eu,  de,
                                    de  pâr  negru  îi  ieşea  şi  acum   ouă,  adă  şi  nişte  brînză  şi  dă-le   ce-o  făcut  el,  da'  numai  din  ciu­  plăteam  bir  credinţelor  deşearte.
       găsi  în  noi  darul  de  a  le
                                    din  căciulă  ca  atunci,  iar  fruntea   să  mănînce  oamenilor" ;  bucovi-   băraşul  ceala  să-i  dau  şi  din  pa­  Ce,  eram  colectivist  ca  acum  şi
       iasmul  şi  înflăcărarea  cu   nu  căpătase  nici  o  cută  în  plus.   neanu'  era şi  cu fimeea. La masă,   harul  ceala  s-o  ung,  că-s  deseîn-   cu  lişă  bogată  colo  la  biblio­
       Consfătuirea.                Dar  umerii  obrajilor  păreau  mai   a  me  le  zice  că  le-ar  fi  dat   tate.'Am  făcut  aşa,  mai  mult  de   tecă ?“
                                    îmbujoraţi  datorită  paingului  de   şi-oleacă  de  lapte,  da'  că,  uite,   şapte  zile  chiar,  şi,  după  cum
       i  cuvîntului  adevărului                                                                                                Ajunsă  lîngă  Adam  Lupan,  Na­
                                    vinişoare  ce-i  împînzeau.  Cînd   avem  un  necaz  cu  vaca  :  nu  ne                  talia  s-a  uitat  în  lada  cu  tărîţe
       ate  inimile  pentru  ca  in­  s-a  sculat  să-i  mai  pună  un   dă  lapte,  nu  primeşte  ghiţăii,  i-o   mi-a   spus   bucovineanul,   am   şi-a  clătinat  din  cap  a  nemulţu­
        se  pătrundă  de  puterea   pumn  de  tărîţe  „Siminei",  pentru   crăpat  ţîţele  şi  nu  ştim  ce  să   avut  şi  lapte  de  dat  de  pomană,   mire :
                                    că  da  semne  de  nelinişte,  a  dat                       şi-am  crescut  şi  doi  ghiţăi  de
       turi  de  noi  să  întregim   cu  ochii  de  Ilie.  Faţa  i  s-a  des­  facem  cu  dînsa.  Văd  că  fimeea   mai  mare  dragu'.  Vedeţi  ce  pu­  —   Despre  ce  bucovinean  vor­
       ectiviştilor,  al  noii  ţără-   chis  ca  o  floare.  Şi-a  şters  mîna   bucovineanului  îi  dă  cu  cotul  o­  tere  a  avut  descîntecul ?  beşti,   bădie ?   Aha 1   Cel   cu
                                                                                                                              mana...  Mare  şarlatan.
       istră.                       de-o  poală  a  halatului  şi  i-a  în­
                                    tins-o.  Avea  o  palmă  moale  ca                            —  Tărîţa,  asta  e ra !  şi-aduse   Dădu  apoi  cu  ochii  de  Uie  şi,
       să  ne  continuăm  neobo-                                                                                              bucuroasă,  se  înclină  ca  o  nuia
                                    buretele  şi  era  caldă.                                   aminte  Ilie  că  a  întârziat  să-i
        întărirea  gospodăriilor     —   Ce  faci,  nepurcele ?  (Aşa-i                         spună  atunci,  la  care  Adam  Lu­  de  răchită,  adresîndu-se  aces­
       a  agriculturii  socialiste,   zicea  lui  Ilie).                                                                      tuia  :  „Din  pricina  bucovineanu­
                                     —  Am  venit  să  te  văd.                                                               lui  de  care-i  vorba  n-am  grăit
       inui  belşug  de  produse     Pe  faţa  lui  osoasă  se  ivi  O                                                        cinci  ani  cu  vecinu'Adam.  Abia
       icarea  necontenită  a  ni-   umbră  de  tristeţe.                                                                     cînd  am  venit  amîndoi  aici,  în
                                     A  trecut  apoi  şi-a  luat  dintr-o                                                     colectivă,  ne-am  împăcat.  Da'
       oamenilor  muncii  de  la                                                                                              acum,  bădia  Adam  e  ăl  de  ne
                                    ladă  doi  pumni  de  tărîţe  şi  i-a
                                    pus  în  vălău.  Era  cît  un  căuş                                                       ia  mana  vacilor  noastre  —  şi
       intre  eroica  noastră  clasă   pumnul  lui                                                                            făcu  ştrengăreşte  cu  ochiul  către
                                     —  Cum,  le  dai  şi  tărîţe ?  —;                                                       oaspete.  —  Nu  ştiu  cum  face  el,
       ca  ţărănime !                                                                                                         cum  drege,  da'  are  întotdeauna
                                    întrebă  Ilie  c-o  undă  de  batjo­
       Muncitoresc  Romîn,  eon­    cură  în  glas.                                                                           tărîţe  mai  multe...  Şi  pe  urmă,
       ii  iubit  al  luptei  poporu-   —  Păi  fără  tărîţe  se  poate ?  —                                                  să-l  auzi  cum  se  laudă.  Cică  el
                                    i-o  întoarse  Adam  Lupan  de  par­                                                      e  cel  mai  grozav  dintre  mulgă­
       desăvîrşirea  construcţiei   că  voia  să  spună  :  „Se  poate  să                                                    tori".
       iflorirea  scumpei  noastre   nu  ştii  nici  atâta  lucru ?   Nici                                                      După  roşeaţa  apărută  în  obraz
       ericirii  tuturor  celor  ce  bine  n-ai  plecat  din  sat  şi-ai  ui­                                                 se  vedea  cît  colo  că  Adam  Lu­
                                    tat  cum  se  creşte  un  animal ?“                                                       pan  se  simţea  ruşinat,  cu  toate
                                     Vorbele  lui  Ilie  însă  aveau  un                                                      că Natalia  n-avea  dreptate.  Trînti
       bucium,  chemarea  noas-     tâlc  anume  pe  care  bătrînul  nu                                                       atunci  cu  putere  capacul  lădoiu­
       îimile  pline  de  avînt  şi  l-a  prins  în  clipa  aceea.                                                            lui  cu  tărîţă,  semn  că  vrea  să
                                     —   S-o  mulg  întâi  —   mai  spuse                                                     încheie  vorba.
       ii  ţărănimi I               el  —  şi  pe  urmă  stăm  de  vorbă,                                                       —  j&uzi  la  dînsa :  mană 1?,..  Ia
                                    că  altfel  dacă  termină  din  vă­                                                       taci,  fa 1...  E-un  om  străin  aici*
                                   lău,  e  năzuroasă,  nevoie  mare.                               (Des&n  de  P U IU   M Â N U )  tovarăşă 1...  Iar  începi ?
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10