Page 5 - Albina_1962_06
P. 5

de  E C A T E R IN A    C A R A G IA L E -L O G A D I
                                                                               .4 »
                                                                                    Se  împlineşte  o  jumătate  de  veac
                                                                                                                     Oamenilor  simpli  le  studia  k w »
       slujeam  30  de                                                         3  de  ia  dureroasa  despărţire,  aşa   de   tul,  le  descoperea  hazul,  le  dibuia  fi­
       30 de ani slujiţi                                                          timpurie  şi  neaşteptată,  care  mi-a  în­  lozofia,  obiceiurile  rămase  din  stră­
       mâ  Iacă  a-mi                                                             tristat  tinereţea.  Azi,  după  o  cale atît   buni  şi  mai  cu  seamă,  le  preţuia  na­
      ilîndu-mi  acest                                                            de  lungă,  am  rămas  singura  supravie­  turaleţea  şi  sinceritatea.
       30  de  ani,  dar
      x  iace  un  con-                                                           ţuitoare,  martoră  a  vieţii  noastre  de   Cu  tot  exilul  voluntar,  pricinuit  de
       are va să zică:                                                            odinioară.                       decepţiile  suferite,  tata  nu  a  fost  tm
      yl  90.000  pen-                                                              Îmi  amintesc  de  chipul  şi  de  toată   dezrădăcinat.  A  rămas  adînc  legat de
      >tal  de  230.22a                                                           făptura   tatălui  meu,  care-mi  apare   ţară.  Nu  putea  însă  răbda  multă  vre­
      rotăm  dai,  stl-                                                           vie,  cu  ochii  luminoşi  şi  pătrunzători,   me  despărţirea.  Se  interesa permanent
      dnd prin sacri-                                                             care  au  privit  atît  de  adine  în  mie­  de  cele  ce  se  petrec  în  lipsa  tal  şf
      t  chiar  silit,  se                                                        zul  realităţii  crude  a  societăţii   de   era  în  corespondenţă   continuă   eet
      tita  folos  statu-
                                                                                  odinioară.                       prietenii  din  Romînia.  Cînd  nu  mat
       itea  loturi  exa-
                                                                                    Tatăl  meu  nu  era  înalt,  dar  avea   putea  îndura  despărţirea,  orice  pre­
      mele  patriotice                                                            un  port  semeţ  ai  capului  care  îl  fă­  text  era  bun  ca  să  meargă  să-şi  sm-
                                                                                  cea  să  pară  mare  şi   falnic.   Avea   tîmpere  dorul.
                                                                              m
      -E                                                                          mîini  subţiri  şi  frumoase,  care  subli­  Sîngeroasele  represiuni  ale  răscoa­
       centralâ  HJIS.                                                            niau  cuvîntul  cu  gesturi   repezi  şi   lelor  din  1907  l-au  zdruncinat  adînc.
                                                                              m
                                                                                  expresive.                       ll  văd  încă plîngînd la primirea  veşti­
      i  un  prilej  să                                                             Cînd  scria,  o  stare  de  înfrigurare   lor.  El  avea  pentru  ţărani  o  mare dra­
       şi  împăunarea                                                             'domnea  în  casa  noastră;  umblam  în   goste.  Niciodată  nu  i-a  ridiculizat  bl
      lefuire  a  celor                                                           vîrful  picioarelor  şi  vorba  ne   era
      aas  şi  această                                                                                             scrierile  sale  şi  totdeauna i-a  înfăţişat
                                                                                  şoptită.  „încet,  că  lucrează  tata".  Pînă   cu  gravitate.
      ;ti  din  l f 88  —                                                         cînd  deodată,   cu  un  cuvînt  ne  lu­  Aflînd  cum  ţăranii  erau  masacraţi
      ite  împrejurări,                                                           minam  cu  toţii.  Se  deschidea  uşa  şi   şi  schingiuţi,  tata  s-a  închis  în  odaia
      u,  parlamentar
      imîne,  purta  o                                                            tata  apărea  cu  o  expresie  binecunos­  lui  cîteva  zile  şi  a  scris  într-un  suflet
      ntrebă :                                                                    cută  pe  faţa  lui  obosită  de  muncă.   pamfletul   „1907’  —   din  primăvară
                                                                                  Ne  anunţa:  „Merge,  merge  bine".  pînă-n  toamnă".
                                                                                    Cînd  termina  o  lucrare,  ne  aduna   Totuşi,  cu  toate  dovezile  de  dra­
      o  ercaminâ  din                                                            în  jurul  mesei  şi  începea  să  ne  ci­  goste  faţă  de  ţară  şi  de  ce  era  ro-
      .iui  său  palton                                                           tească.                          mînesc,  de  cile  ori  tata  era  întrebat
                                                                                    Avea  un  glas  profund  şi  puţin  ră­  cînd  se  va  înapoia  definitiv  In  Ro-
                           Manuscris  autograi  „Fabulă“  (30  ianuarie  1912).  Ca-   guşit,  totuşi  plin  de  cele  mai  diverse   minia,  răspundea  scurt:  „Niciodată".
      il  acesta  şi  de
                           ragiaie  lămureşte   pricinile   pentru  care  a  reiuzat   şi  neaşteptate  intonaţii.  Fiecare  per­
      prejuiască  mal      sărbătorirea  olicială  ce  i  se  oferise  la  Împlinirea  a                           Loviturile  pe  care  le  primise  din  par­
                                            60  de  ani.                          sonaj  descris  apărea  viu  în  faţa  noa­  tea  oficialităţii  burgheze fuseseră prea
                                                                                  stră,  jucat  de  tata  cu  un  dar  fără   mari  şi  rănile  nu  se  vindecaseră  pînă
                                                                                  pereche.                         în  clipa  morţii.
                                                                                    După  lectură  adăuga:  „Voi  nu  ştiţi   Nu  ar  fi putut  bănui  atunci  că peste
                                                                                  cu  cită  migală  am  lucrat  eu  o  noapte   cîteva  decenii,  regimul  care  l-a  pro­
                                                                                  întreagă  la  aceste  cîteva  rînduri.  El,   dus  aceste amărăciuni va  fi înlocuit  şl
                                                                                  ăsta  e  meşteşugul  —   să  Izbuteşti  în   că  va  veni  regimul  de   democraţie
                                                                                  cîteva  vorbe  să  redai  atmosfera  ca   populară,  care  înţelegînd  nu  numai
                                                                                  şi cînd nu  te-ai fi muncit  să o  creezi".  valoarea  literară,  ci  şi  profundul sena
                                       porului  şi  a  claselor  dirigente,  devine  un   Tata  iubea  oamenii  simpli  şi le cău­  etic-social  al  scrierilor  lui,  va  înlă­
                                       canal  de  scurgere  a  poftelor  de  întîietate                            tura  nedreptăţile  pe  care  le-a  biciuit,
                                       Intre  cetăţeni,   de  ieftină  parvenire,  de   ta   compania,  cercetîndu-i  cu  o  cu­
                                       scutire  de  îndatoriri,  de  sporire  de  drep­  riozitate  neobosită.  Putea  să  stea  la   popularizîndu-i  opera  şi  făcînd-o  cu­
                                       turi  şi  privilegii.  Şi  din  ce  în  ce,  din   taifas  ore  întregi  cu  oameni  bătrlni,   noscută  nu  numai  în  cele  mai  înde­
      nă :  în  aşe  stare  de  lucruri,  numai   gradul  cel  mai  de  jos  pînă  la  cel  mai  de   cu vînzătoarele în piaţă,  cu  ţărani sfă-   părtate  colţuri  ale  Republicii,  cl  şt pe
       pot  exploata  fără  nici  o  sfială  —   sus,  şcolile  sînt  nişte  fabrici  de  funcţio­
       nedreptăţi   mare  pe  mic,   poate   nari,  de  salariaţi  publici  şi  de  avocaţi  —<   toşi,  cu  meseriaşi  şi  muncitori  de tot   toată  suprafaţa  pămîntului.
       mic  pe  mare  —1  puţini  reducînd  în   o  pletoră  de  semidocţi,   fără  caractere,   felul.  Căci,  spunea  el,  „aceşti  oameni   Ca  romîncă  şi  fiică  a  lui  fon  Luca
      ie  pe  mulţi..."                fără  omenie,  adevăraţi  cavaleri  (escroci)   au  darul  să  nu  spună  prostii,  înveţi   Caragiale,   sînt  mîndră  de  faima  la
                                       de  industrie  intelectuală,  cărora  le  tre­  multe de la  ei".  Ii  urmărea  cu o  aten­  oare  i-a  ajuns  numele  şl  sînt  adînc
                                       buie  numaidecît  onoruri  cît  de  multe   ţie  binevoitoare,  pe  care  nu  o  avea   recunoscătoare  partidului  şi  guvernu­
      Articolul  „1907  —  din  primăvară   fără  nici  un  merit  şi  cîştig  cît  de  mare,   întotdeauna  pentru  intelectualii  pre­  lui,  care  i-au  ridicat  opera  la  înalta
      nă-n  toamnă",  din  care  publicăm   fără  multă  osteneală."
      este  fragmente,  este  un  tăios  act                                      tenţioşi.                        preţuire  de  care  se  bucură  astăzi.
      :  acuzare  la  adresa  orînduirii  bur-   M» partidele  „istorice*
      lezo-moşiereşti,  putredă  sub  toate
      pectele.                           „...Şi  oligarhia  asta  semicultă,  sau,  în
      Criticînd   vehement  nedreptăţile
                                       cel  mai  bun  caz,  falscultă,  pe  cit  de  inca­
      'dale,  scriitorului  nu  i-au  fost  to-   pabilă  de  producţie  utilă  ori  de  gîndire,
      ji  clare  posibilităţile  de  schimbare   pe  atît  de  lacomă  la  cîştiguri  şi  onoruri,
      stărilor  de  lucruri  de  atunci.   El
      r  o  văzut  rolul  clasei  muncitoare,   îşi  arogă  puterea  întreagă  a  statului  :  cu
      re,  după  trădarea   „generoşilor",   o  crudă  şi  revoltătoare  neobrăzare,  ea
      .cepuse  să-şi  refacă  rindurile  şi  să   tăgăduieşte  ţăranilor  (imensei  mase  su­
                                       pusă  şi  cuminte
                                                       producătoare  a  avuţiei
      •  organizeze  tot  mai  viguros.  Se   naţionale),  sub  pretextul   ignoranţei  şi
      ie  însă  fă   marele  scriitor  a  nu-   lipsei  de  maturitate  politică,  orice  drept
      it  o  caldă  simpatie  pentru  clasa
      uncitoare.   Editorialul  apărut  de   de  amestec,  fie  măcar  pur  consultativ,  la
      Mai  1893  în  „M oftul  Romîn“  sa-   cîrmuirea  intereselor  lor,  la  dirijarea  des­
      ta  pe  muncitori  cu  toată  dragos-   tinelor  lor.  împărţită  în  două  bande,  ce
                                       se  numesc  cu  pretenţie  „istorice"  —   libe­
     a  cuvenită  clasei  ce  suferă  împi-   ral  şi  conservator  —  bande  mai  nesoco­
      rea  unei  m îini   de   privilegiaţi,
      ipilare  „sub   care  se  ascund   la-   tite  decît  nişte  seminţii  barbare  în  tre­
     im i  şi  sînge".                 cere,  fără  respect  de  lege,  fără  milă  de
                                       omenie...  ■—  această  oligarhie  legiferează,
                                       administrează,  calcă  astăzi  legile  pe  care
                                       le-a  făcut  ieri,  preface  mîine  legile  făcute
                                       azi,  ca  poimîine  să  le  calce  şi  pe  acelea,
         ♦*# vechea  iustitfe
            - ljl,V t.•Jllul.lt,       fără  spirit  de  continuitate  şi  fără  altă
                                       sistemă  decît  numai  împăcarea  momen­
     Justiţia ?v.  ‘Judecătorii  de  pace  şi   tană  a  exclusivelor  ei  interese,  pentru
     brii  trifyi^naJ^Icji;;,, de,  primă  instanţă,   perpetuarea  sacrei  organizaţii  numite  aici
     1  de  prezMenţi,  şint.  amovibili,  ca  şi
                                       democratice..."
     ţii  şi  funcţionarii 3 ordinari.  In  justi-
     aoporul  n-are  încredere ;  ea  are,  ast-
     îutoritate,  cj^,r  nu  şi  prestigiu ;  şi  în-   ...soarta  grea  a  ţărănimii
     această  justiţie  fără  prestigiu  şi  po-
     1  sceptic,  se  răsfaţă   formidabila  şi   „...In  acelaşi  timp,  dedesubt,  în  adine,
     siv  numeroasa  clasă  a  avocaţilor  —   clocotesc  aproape  cinci  milioane  de  crea­
      mai  prosperă  în  România  după  a   turi  umane,  suflete  ofensate  de  prea  înde­
     daşilor mari."                    lungată  obijduire.  Minţile  care  au  început
                                       şi  ele  să  se  lumineze  le  ard  de  gîndul
                                       răsturnării  uzurpatorilor,  de  dorul  cuce­
      ...şcoala  de  altădată          ririi  unei  părţi  măcar  din  stăpînirea  inte­
                                       reselor  şi  destinelor  proprii...  Acolo,  pe
     oate  şcolile,  de  la  cele  populare  pînă   cînd  d-asupra  se-nvîrteşte .tot  cu  mai  mult
     iniversităţi  —   şcoli  primare,  secun-   avînt  veselul  cancan  fără  soluţie ;  acolo,
     ,  profesionale,  agricole,  comerciale,  de   în  adine,  gem  uriaşe  nevoi  materiale  şi
                                       morale  ale  unui  popor  întreg  —   singura
     .  de  moaşe,  de  muzică,  de  alte  arte,
                                       temelie,  singura  realitate,  singura  raţiune
     Ităţi  de  toate  ramurile  culturii  înalte
                                       de  a  fi  a  statului  naţional  romîn...  Acolo,
     oate  dau  mai  mult  sau  mai  puţin   în  adine,  o  lume  care  ştie  mai  bine  ce
     blee  (din  capul  locului)  absolvenţilor   înseamnă  a  muri  ca  vitele,  decît  ce  vasă-
     drepturi  la  dignităţi  şi  funcţiuni  pu-   zică  a  trăi  ca  oamenii,  scrîşneşte :  „Noi
     :.  Astfel  şcoala  romînă,  în  loc  de  a   vrem  acum  nu  doar  păunint!...  yrem   şi
     n  mijloc  de  educaţie  şi  cultură  a  po­  pămînt,  şi  omenie !...“                        %,  L.  Caragiale  şi  Al.  Vlahuţă
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10