Page 4 - Albina_1962_08
P. 4
Y \ ' ' , .
9 r • 1 - - •
_Dm carnetul scriitorului
DE ZIUA
MARINEI
de DRAGOŞ VICOL
Oamenii din Caiafindeşti, raionul Rădăuţi, Urmarea ? Silivan Boicu a început a în
aveau mai demult o zicală: „La noi, omul drăzni să viseze o casă albă şi frumoasă R. P. R.
şi hectarul sînt la lel“. Ce voia să spună ca un pahar şi acoperită cu tablă... Gheor
zicala aceasta nu e greu de înţeles: la ghe Moloce s-a gîndit la ceva care I a fră-
Caiafindeşti, omul şi hectarul erau la fel m întat mult în viaţă : să dea rodnicie —
de săraci... Cu un păm înt de pe care abia orice rodnicie — unor pămînturi stăpînite
se scoteau 700-300 kg. de grîu şi ceva mai de mlaştini şi pietriş. S-a specializat în
mult de 1.000 kg. de porumb boabe la hec drenaje. Iazurile de peşte sînt şi opera lui.
tar, se putea vorbi de bogăţie ? Sau măcar Dumitru Popescu a devenit zoolehnician, iar
se putea visa Ia ea ? Mai ales că hectarul ceilalţi, agricultori în toată puterea cuvîn-
— potrivit altei zicale — nu poate fi nici tului şi, în plus, constructori şi dacă vreţi,
lungit, nici lăţit, nici întors şi pe cealaltă pietrari. Fiindcă atunci cînd a fost desco
parte. E atît cît este, peste tot, nu numai perită în Dealul Ţărăncii o adevărată Cîntecul
la Caiafindeşti... comoară de piatră de construcţie, nici un
Zicala a circulat multă vreme, din genera colectivist din Caiafindeşti n-a stat pe gîn-
ţie în generaţie. Părinţii o rosteau în faţa duri : „S-o exploatăm si s-o fasonăm, să ne
peţitorilor ; foştii miri, ajunşi la vîrsta fconstruim cu ea grajduri, remize, magazii, pescăruşului
tîm plelor cărunte, o transmiteau, la rîndul fîntîni !“ .
lor, mirilor tineri, ca o scuză sau ca un în In registrele contabile scrie la economii :
demn la resem nare : „Atîta ne dă pămîn- 700.000 lei — la m ateriale de construcţie.
tul, să ne mulţumim cu atîta"... 700.000 lei scoşi din... piatră seacă. O eco
De c îţiv a ' ani încoace, zicala sus-pome- nomie pe care calafindeştenii au sporit-o Pescăruşe, pescăruşe,
nită nu mai are circulaţie la Caiafindeşti, prin muncă natriotică Ia scosul şi fasona Fulger moale de argint,
ca de altfel nicăieri în ţara noastră. V or tul pietrei. Nu le-a cerut-o nimeni, ei au Cînd cu prova valul spargu-1.
bind despre viaţa nouă a calafindeştenilor, vrut şi au hotărît aşa... Şi au hotărît bine ! Tu, prieten cu catargul,
preşedintele gospodăriei colective „23 •Ar Tu, ce mă-nsoţeşti în largul
A ugust", Constantin Alexei, a spus Ia Aşadar, la Calaiindeşti omul a devenit, Pînă-n zări tălăzuind, —
sesiunea extraordinară a Marii Adunări în numai trei ani de muncă în comun, cu Du-te-n zbor pe albe creste,
N aţionale : „La noi, la Caiafindeşti, hecta totul altul. Iscusit agricultor, crescător de Ţării du-i solia mea :
rul e acelaşi, dar alta este forma de muncă, animale, constructor încercat. Pămîntul a Fiul ei departe este.
alţii sînt oamenii, alta e recolta..." Dar cu gîndu-i tot la ea !
devenit rodnic, averea obştească a crescut
★ la aproape 3 milioane lei, iar satul este de ION ARAMĂ
Silivan Boicu, Vasile Lazurcă al lui nerecunoscut. 150 de case noi, din piatră,
Lixandru, Dumitru Popescu, Filon Tiniuc, purtînd am prentele muncii brigăzii de
Vasile Viorescu, Domnica Racolţea, Gheor- constructori condusă de Sava Lazurcă,
ghe Moloce, iată cîţiva oameni din Caiafin albesc printre pometele verzi. Printre ele,
deşti care au pomenit de multe ori în tre iat-o, frumoasă ca un pahar şi acoperită
cut vechea zicală. Silivan Boicu, cel puţin, cu tablă, şi pe cea a Iui Silivan Boicu.
a fost atît de sărac încît nici nu îndrăznea Omul care nu îndrăznea să viseze, şi-a îm
să viseze măcar la un ceas de bucurie. Iar plinit totuşi cel dintîi vis atît de tulburător...
Gheorghe Moloce avea două hectare şi ★ /% •
patru copii, şi cum se făcea, cum nu se „Eu am primit în 1961 atltea produse cum B razde ad inci J lle t
făcea, cele două hectare nu i-au îndestulat n-am scos niciodată în doi ani la un loc de
niciodată casa... pe cele două hectare ale mele. Am totali
Şi totuşi, ce s-a întîm plat că oamenii zat, îm preună cu soţia, 433 zile-muncă. La
Porniră-n rînd tractoarele prin sat
aceştia şi toţi ceilalţi calafindeşteni au produse s-au adăugat şi 3.600 lei... Totuşi, Pe luciu-i pur privii
devenit alţii ? Răspunsul e simplu : i-au des gîndiţi-vă că încă nu putem spune că Spre cîmpul vast ce-a dăruit recoltă — văd holdele de grîu
coperit hectarului, adică pămîntului, în cei ne-am pus pe picioare aşa cum trebuie. Mai în urmă nor de pulbere iscat valsînd uşor în und
Le-nvăluia, se proiecta pe boltă.
trei ani de cînd sînt colectivişti, o nouă avem multe de făcut. Ne mai trebuie vite şi prefirînd miresme
dimensiune : productivitatea... Ca să ajungă şi un camion, două şi trebuie să ducem mai
însă la descoperirea aceasta, au trebuit să departe lupta cu hectarul. Trebuie să-l Şi-n înserarea care se lăsa, Văd ciocîrlii rotite-i
înveţe, cu mic cu mare, a face agricultură. facem şi mai fertil. Dacă am ajuns pînă Doar huruitul izvodit pe glii
Fără istov şi vesel prevestea şi-n inima oceanului
Şi au învăţat, zi de zi, lună de lună, an aici, înseam nă că-i putem cere şi mai mult.
întorsul brazdei reavene-n cîmpii. te văd pe tine omul
de an. Şi învaţă şi acum. De ce să nu ne dea, din moment ce noi îl cu bolta fruA ii arct
Aşadar, hectarul a început să crească. Nu îngrijim cum nu l-a îngrijit nimeni de
Dădea tractorul vie-ntruchipare
în lungime, nici în lăţime, ci •— dacă se cîndu-i el !“
A tot ce e putere, viaţă, cînt.
poate spune aşa — în înălţime. Superfosfa- Gheorghe Moloce e un bărbat între două Iţi simte holda mina
In noapte, cînd şi cînd cîte-o ţigare
tul, azotatul de amoniu, spuma de var, vîrste. Cînd vorbeşte, gesticulează reţinut, Făcea aproape cerul de pămînt. cu m îngîieri de soa
poposind la Caiafindeşti, o dată cu tractorul ceea ce dă cuvintelor Iui o surprinzătoare cînd blondă printre
şi sem ănătoarea, o dată cu rotaţia cultu forţă de convingere. II ascult şi mă gîndesc
Şi-a doua zi, pe la mijit de zori,
rilor şi cu porumbul dublu-hibrid, au făcut Ia cuvintele preşedintelui Constantin azi veacul — om îi
Pămîntul — aburind în lung şi-n lat.
ca, an de an, anotimp de anotimp, hectarul Alexei. Intr-adevăr, omul din Calafindeşii e Din braţe tari de mecanizatori efigii de stăpîn îţi 1
să-şi sporească bogăţiile pe care oamenii cu totul altul astăzi. Există aici o dragoste Rămase primenit şi-nvălurat. pe aurii medalii de
i le cereau. In toamna anului 1960, el a dat, de muncă şi o conştiinţă a sensurilor a
pentru început, 1.488 kg. de grîu, 1.540 kg. cestei munci care ies în evidenţă la fiecare MARTA ALBOIU CON5
de porumb boabe, 10.680 kg. de cartofi şi pas. „Noi trebuie să ajungem din urmă gos
12.500 kg. de sfeclă de zahăr. Iar în 1961, podăriile fruntaşe din regiune ! Cu orice
2 A leea cu hor
Ş-a întrecut pe sine : a dat 2.247 kg. de preţ !“ — încheie Gheorghe Moloce, care nu
grîu, 2.067 kg. de porumb boabe şi 15.032 este decît un simplu colectivist. Şi adaugă : spune în temă, după aceea
un plan de muncă comu
Ag. de cartofi. „Dacă am descoperit secretul pămîntului !“...
avusese impresia că preşed
Cînd mergea să-l caute pe
grajdul cel nou, unde lucră:
re-se, destul de încet ; cînd
duri, el era la grădina de
vaturi, iar cînd ajungi
i spunea c-a plecat la 5
i 1
diul gospodăriei. Era d
toate că la Bucureşti fuses
Schiţă ingineri care ceruseră să fie
ceaşcă în gospodăriile coile
— Tovarăşi, eu aş viea... eu vreau... eu sat stăpînită de o îndoială
vă mulţumesc, tovarăşi... scurşi de la absolvirea fa
Un ropot de aplauze Izbucni în sala mare la oraş într-un sector fio
a sediului gospodăriei colective, curmîndu-i ştia prea bine, îi trebuiau e
tinerei inginere şirul timid al vorbelor al tinţe. în urmă cu trei ani, 1
căror înţeles îl simţi întreaga adunare. Zeci pete în minte. Dar acum ţ
de feţe luminoase, zîm bitoare o priveau în face faţă multiplelor probls
curajator, cu căldură, în timp ce mîinile nu ţa gospodăriei le pune zi
conteneau să aplaude. Un nod îi oprea vor Impresia că preşedintele
ba, parcă şi respiraţia, şi poate, cine ştie, oarecare îndoială îi sporea
ar fi izbucnit în plâns, dacă preşedintele spirit de nesiguranţă, de
gospodăriei nu s-ar fi ridicat în picioare forţele şi cunoştinţele ei.
declarând ordinea de zi încheiată. Săptămânile care au urm
Acum cînd retrăia această şedinţă, unică dezmintă grăbita impresie
în viaţa ei, tînăra ingineră horticultoare cuse despre preşedinte.
Virginia Negrea îi era recunoscătoare pre îşi am inteşte şi azi ziua
şedintelui care o scosese din încurcătură. simţit, pentru întîia oară, c
Avusese sentim entul puternic, copleşitor al riei reprezintă, într-un fel,
căldurii familiare pe care inima aceea Era într-un amurg de a
m are a adunării i-1 comunicase dintr-o dată, gospodăriei urma să se ţin
neaşteptat. Şi se pierduse. Noroc că îi ve gadierii şi şefii de echipă
nise în ajutor preşedintele. varea planului de munc
La început, acum trei luni, cînd' venise în Oamenii se adunau încetu
sat, preşedintele i se păruse un om închis, la poarta colectivei şi pîn
ursuz şi morocănos. In prima zi, cînd i se lor stăruiau însă mai înd'
prezentase, îi spusese doar atît : „N-avem ceva. In cadrul familiar al
o gospodărie prea mare, dar ar fi bine mai riei apăruse un element n
întîi s-o cunoaşteţi, să intraţi cum s-ar zemţă neaşteptată provoci
CrHEORGHE B O JA N . Ţinere colectiviste (pictură în ulei),
‘ Ă
