Page 9 - 1933-04

A. MURESIANU: ŞCOALELE NAŢIONALE CENTRALE ŞI LICEUL A. ŞAGUNA DIN BRAŞOV 199

Pierzându-şi răbdarea, ei hotârîră să încerce sin­ bărbat cu inima largă şi cu zelul naţional înfocat
guri ceea ce n’au putut face cu sprijinul altora. al protopopului Ioan Popazu (1808—1889). Popazu
Bisericile lor dispuneau de venituri bogate, «ceea avusese şi o pregătire puţin obişnuită pe acele tim­
ce o biserică singură nu va putea face, vor putea puri. Absolvise gimnaziul evanghelic săsesc din
face de sigur două împreună *, se gândiră ei şi Braşov şi academia teologică din Viena. In anul
urmând principiul vechiului dicton: «mulţi mult 1836 fusese chemat lângă sine de episcopul Vasile
pot, puteri împreunate mari lucruri pot face *,
ei trecură dela gând la faptă. In ziua de 19 Noem-
vrie 1844 «reprezentanţii » celor 2 biserici naţio­
nale româneşti ale Braşovului, biserica Sf. Ador­
miri din Cetate şi biserica Sf. Nicolae din Şchei
hotărăsc, într’o însufleţită adunare comună, ca
in locul celor două scoale susţinute până atunci
deosebit, să înfiinţeze şi să susţină o singură
«şcoală naţională centrală », cu mai multe clase,
la care să se adauge cu timpul şi un gimnaziu.
Tot atunci hotărăsc a vota şi sumele necesare
pentru ridicarea unui edificiu şcolar mai mare
şi mai încăpător.
Acesta fu primul mare act al întemeerii e Şcoa­
lelor Naţionale Centrale », care marchează un punct
culminant în istoria năzuinţelor spre lumină şi spre
progres ale unui popor lipsit de sprijinul Statului
şi avizat numai la propriile sale puteri. Nicăiri
principiul «prin noi înşine* n’a aflat o aplicare
mai vrednică de admirat decât la modeştii şi
paşnicii «cetăţeni şi neguţători * români de atunci
ai Braşovului, cari, desconsiderând chiar şi cele
mai elementare interese particulare, n’au urmărit

Bucur Popp (1805—1855), «cetăţean şi ne­
guţător » de frunte al Braşovului, cu rost
insemnat la intemeerea şi sprijinirea şcoalelor

Moga, dar Braşovenii nu-1 lăsară mult timp la
Sibiu. In 1837 îl găsim funcţionând ca preot la
biserica Sf. Nicolae din Braşov, iar în 1838 este
ales protopop al Braşovului şi Ţării Bârsei în
locul decedatului Ignatie Carabeţ. De aici încolo
el va fi unul dintre factorii cei mai însemnaţi ai
progresului cultural al Românilor braşoveni, con­
tribuind cu îndemnul şi cu fapta la realizarea mă­
reţelor lor proiecte naţionale. Popazu a avut un
rol însemnat şi în evenimentele dela 1848—1850,
fiind unul dintre purtătorii de cuvânt ai Români­
lor ardeleni în faţa tronului. Meritele cele mai mari
şi le-a câştigat însă ca membru şi preşedinte al
eforiei şcoalelor centrale din Braşov, stăruind zi
şi noapte pentru câştigarea mijloacelor necesare
susţinerii şi augmentării lor. El fu şi unul dintre
cei mai zeloşi stăruitori pentru ridicarea la Braşov
Gheorghe Ioan (1770—1855), mare sprijinitor a unui edificiu şcolar măreţ şi impunător.
al şcoalelor şi ctitor de biserici Căci între fruntaşii şi cărturarii români braşo­
veni din această epocă se iviră semnele unui or­
decât un singur scop, n'au avut decât un singur goliu naţional şi ale unei ambiţii estetice ce nu
gând: binele şi fericirea neamului lor. puteau fi satisfăcute aşa de uşor. Ei nu se mai
Norocul a voit ca în fruntea comunităţii orto­ mulţumeau cu o simplă clădire şcolară abia în­
doxe de atunci a Braşovului să se găsească un căpătoare, ca până atunci, ci doreau şi visau un