Page 8 - 1933-09
P. 8

544                                 B O A B E  D E  G R Â U

           a  lui  Antim,  transformată  ca  înfăţişare  exterioară   Materialul  întrebuinţat  atât  la  biserică  cât  şi  la
           şi  interioară  în  urma  reparaţiilor  suferite  în  cursul   dependinţe,  e  în  mare  parte  cărămida,  piatra  alcă­
           veacului al XDC-lea.                             tuind în deosebi elementul decorativ.
              Planul,  rămas  acelaş,  prezintă  in  linii  largi  forma   In  pridvor,  deasupra  uşei  de  intrare,  se  află
           unei  cruci  greceşti  şi  cuprinde  un  pridvor  deschis   pisania  scrisă  în  versuri  greceşti  cu  litere  frumoase
           pe  toate  părţile  şi  sprijinit  pe  coloane  cu  bază  si   săpate in piatră. Ea are următorul conţinut:
           capitel  sculptat,  o  tindă  sau  pronaos  despărţită  de
           naos prin coloane, un naos şi o absidă sau altar.
              Aspectul  faţadei,  complet  schimbat,  prezintă  azi
           un  fronton  foarte  înalt  deasupra  acoperişului  inte­
           rior,  inovaţie  destinată  să  dea  o  impresie  de  svelteţă
           pe  care  biserica  tipică  a  lui  Brâncoveanu  nu  o
           atinsese încă *).
             Biserica  se  ridică  pe  un  fundament  solid  de
           piatră.  Un  brâu  puternic  o  încinge  pe  dinafară  de
            jur  împrejur  cam  pe  la  jumătatea  înălţimii  zidului
            împărţind-o  în  două  caturi  sau  registre.  Un  şir  de
            firizi  oarbe  în  care  sunt  aşezate  rozete  de  stuc  şi  de
            piatră  împodobesc  catul  superior  alcătuind  îm­
            preună  cu  chenarele  sculptate  ale  ferestrelor,  un
            frumos  ansamblu  decorativ.  Două  turle  aproape
            egale  sunt  aşezate  una  deasupra  pronaosului,  iar
           cealaltă deasupra naosului.


















                                                                   Uşi cioplită in lemn, deia intrarea principală

                                                              « Biserica asta, a Tuturor Sfinţilor hramul
                                                              S'o făcut cu vrerea lui Dumnezeu, firea tuturora
                                                              Sub Ştefan cel ce poartă numele Cantacuzino
                                                              Stăpân strălucit al Ţării Româneşti vestite
                                                              De către arhipăstorul Antim Ungrovlahul
                                                              Cel din Ivir, cum se vede, din temelie,
                                                              Ca închinătorii zeilor faţă de Dumnezeu
                                                              Ca David fii şi în Biserica Sfinţilor
                                                              In anul dela mântuire 1715 *
                                                              La  1715,  biserica  avea  ca  hram  Duminica  Tuturor
                                                            Sfinţilor,  mai  apoi  sărbătoarea  Sfinţilor  Constantin
                                                            şi  Elena.  In  timpurile  din  urmă  s'a  revenit  la
                                                            vechiul  hram.  Cum,  în  timpul  marelui  războiu,  s’au
                     Fereastră cu chenar sculptaţi in piatri  ascuns  în  biserică  moaştele  Sfintei  Filofteia  ca  să
                                                            nu  fie  descoperită  de  Bulgari,  astăzi  se  serbează
             *)  N.  Iorga  şi  G.  Balş.  «Histoire  de  l'art  routnain  ancien  *,   ca patron al bisericii şi această sfântă.
           Paris, 1922.                                       Uşa  intrării,  toată  sculptată  în  lemn  de  stejar,  e
             ’)  N.  Iorga.  «  Inscripţii  din  bisericile  României  »,  voi.  I,   atribuită  de  tradiţie  Mitropolitului  Antim.  Ale­
           Bucureşti, 1905, pag. 280.                       xandru Odobescu într’un articol publicat în Revista
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13