Page 1 - Bunul_Econom_1900_36
P. 1

Anul.  I                                     Orăştie,  2/15  Septemvrie  igoo                                       Nr.  36






       DUNUL ECONOM







                    A B O NA M EN T E :         '                 ORGANUL                                   I NSERŢI UNI :
                                                     ,,R euniunii  e co n o m ice   în  O răştie'   se  socotesc  după  tarifă,  cu  p r e ţ u r i  m o d e r a t e
       .I’6.:'an  4  coroane  (2  fl.)1;  jumetaie'  an >2  cof.  pl'  fl:.M
                Pentru. R o m â n i a  15  franci.,   li   A pare  în fiecare  Sâmbătă             Abonamentele  şi  inserţiunile  st’ plătesc  înainte.

                                                 j  materială  ori  dn  cele  sărace?   Şi  unde  |  de  muncă:  şpre  . aceasta,  este  o  mare
       Se  ne  pregătim                          i  înfloresc  apoi  şi  câmpurile  de  muncă j  mulţumire  pentru  un  suflet  bun.  Ear’

             mai  multă  mulţumire. I  sufletească  mai  frumos,  unde  doamnă I  crescând,  prin  sîrguincioase  cruţări,  bu-
                                      *                                  ■   .
                                                 |  e  sărăcia  ori  unde  e  belşug?        !  năstarea  unuia  fiecăruia,  creşte  în  chip
                                                 i
                                                 I      Peste  tot  locul  bogăţia  va  eşi  bir;  !  puternic  bunăstarea  noastră  ca  popor,
            A  vorbi  de  o  fericire  în  lumea
                                                 i  ruitoare  din  asămănare;  averea  e  te-  i  şi  când  de  o  mai  înflorită  bunăstare
       aceasta,  este  un  lucru  foarte  riscat,
                                                 !                   .                       j  ne  vom  putea  bucura  decât  azi,  altfel
       căci  nu  s’a  născut  încă  omul,  care  se   i  meiul  pe  care .se  pot  clădi  şi  dobândi
                                                 i  palatele  mulţumirii.                    |  vom  sta  în  faţă  cu  toate  greutăţile
       spună  că  a  fost  întrlnsa  fericit,  şi  care
                                                                                             j  vieţi  noastre, private  şi  publice, culturale
       durerea  nenorocirii,  nefericirea,  se  n’o   j   Atrăgând  luarea  aminte  a  poporu-
                                                                                             I  şi  naţionale,  decum  astăzi  putem  sta!
       fi  cunoscut,  —   dar’  oameni  cari  se   i  lui  nostru  asupra  acestui  adevăr,  pe
                                                                                             I  Si  de  altă mulţumire,  bărbăţie  si  fericire,
       mărturisească  bucuros,  că  de  n’au  fost   j  lângă  poveţele  ce  duţ)ă  putinţă  îi  îm-
       cu  totul  fericiţi,  au  avut  totuşi  zile  de   biem  de  îmbuhătăţire  a  econmiei  sale,   j  cu  mult  mai  înaltă,  adiete  fi-vor  sufle-
       mulţumire  în  lume,  mai  multe  ori  mai   de  înmulţire  a  venitelor,  —   îi  punem   I  tele  noastre  şi  ale  fiilor  noştri,  decum  as-
       puţine,  hotărîşe  cu  fericirea  ori  trecând   eară  şi  eară  la  inimă,  că  pe  lângă  în­  |  tăzi  sunt.
       unele  chiar  în  hotarele  fericirii,  de  aces-  i   mulţirea  venitelor,  trebuie  se  ne  în­  j   Strîngeţi  dar’  fraţilor  Români,  fie-
       tia  ş’au  găsit  şi  se  găsesc  peste  tot  I   văţăm  şi  la  ceva  cam  neobicinuit  la   j  care  ban  cu  zece  baiere  în  punga
       locul.                                    I oamenii  noştri:  la  cruţare!           j  voastră  înainte  de  a-’l  arunca  cu  uşu-
                                                                                            |  rinţă,  şi  şoptiţi-vă  în  fiecare  dimineaţă
            De  vei  căuta  însă  se-’i  grupezi,  i    Nimenea  să  nu  aibă  linişte  în  su­
       se-’i  împărţi,  pe  aceşti  oameni  după  i   fletul  seu,  de  nu  va  şti,  că  din  rodul   i  printre  rugăciunile   voastre,  cuvântul:
                                                                                            I  cruţare,  ca  nici  o  zi  el  să  nu  vă  iasă
       aceea  ce  a  contribuit  mai  mult  Ia  mul-  j   ostenelelor  sale,  a  cruţat  zi  de  zi,  lună de   din  minte!   I.  Moţa
       ţumirea  şi  fericirea  lor,  vei  afla  că  la  |   lună  ori  macar  toamnă de toamnă  (an  de                           )
       90  din  sută  temeiul  din  care  le-a  re-  j   an),  ceva,  o  zecime,  o  doue-zecime,  cât
       sărit  mulţumirea  şi  binele,  a  fost  bună-  I   de  cât,  dar’  ca  se  nu  cruţe  nimic,  să   A gricultura
       starea  materială,  şi  abia  zece  la  sută  j   nu  se  lase!
       (ba  nici  aţâţi!)  vei  afla,  a  căror  fericire   Ear’  ca  aceea  ce  a  moştenit  dela   Scăderi  în  cultura  grâului.
       se  fi  isvorît  din  o  ideală  iubire  şi  gus­  părinţi  să  risipească,  sau  starea  sa  de   Grâul  este  planta  cea  mai  de  că­
       tare  numai  a  artelor,  a  ştiinţelor,  a   faţă  se  o  lase  se  se  scufunde  în  mai   petenie  între  toate  plantele  ce  se  cul­
       ocupaţiunilor  pur  spirituale.            rău:  asta  se  şi-o  socoată  fiecare  drept   tivă  în  ţara  noastră;  de  aceea  cultiva­
            E  departe  de  noi  gândul  se  în­  o  crimă  faţă  de  sine  însuşi,  un  păcat   rea  lui se  face cu  o  deosebită  îngrijire: lo­
       demnăm  la  o  adorare  a  materiei.  ca i   neiertat  şi  în  cer  şi  pe  pământ!    cul  îndestul  de  îngrăşat,  se  ară  de  doue-
      condiţie  sine  qua  non  pentru  ticnă  în      Cruţând  azi,  cruţând  mâne,  picur   ori,  ba  şi  de  trei  şi  chiar  de  patru-ori,
       lume,  dar’  tot  atât  de  greşiţi  am  fi,  .cu  picur  face  băltuţa,  băltuţele  rîuşor,   şi  se  grapă.   La  timpul  seu  holda  se
      când  nu  am  şti  arăta  poporului  nostru   rîuşoarele  ape  mari  şi  mări,  —   aşa  şi   pliveşte  cel  puţin  odată.   De  celelalte
      însemnătatea  materiei,  dacă  nu  ca  con­  bogăţiile.                                lucrări  nici  nu  mai  pomenim.  Este  însă
      diţie  sine  qua  non,  cel  puţin  ca  foarte j    Dacă  cumva  părinţii  noştri  n’au   de  ştiut,  că  nici  o  plantă  nu  cere  atâta
      însemnată  condiţie  pentru  mulţumire,  1  priceput  destul  de  bine  acest  lucru  şi   muncă,  ca  tocmai  grâul,  dacă  e  ca  să
      pentru  ticna  vieţii,  pentru  fericire,  în­  ne-au  lăsat  moştenire  nimica  toată  ori   reuşească  strălucit.
      trucât  se  poate  fericire  aici  în  lume.  chiar  datorii,  se  cruţăm  noi,  spre  a  ne   Ne  vom  întreţinea  de  astă-dată,
           Asămenaţi  numai  viata  singurati-  i  scutura  de  datorii  şi  a  face  din  nimica   în  preajma  sămănatului  de  toamnă,  asu­
      celor  familii  din  jurul  vostru  şi  vedeţi,  J  toată  ceva  mai  mult,  sau  din  multul  moş­  pra  unor  cerinţe,  cari  mulţi  plugari  le
      unde  este  bine  şi  mulţumire  mai  multă,  i  tenit, si  mai  mult,  — şi  atunci  vom  simţi   scapă  din  vedere,  ear’  altele  le  sunt
      în  acelea  unde  pururea  e  lipsă  şi  mi-  !  deja  în  vieaţa  asta  multă  mulţumire,   cu  totul  necunoscute,  vom  arăta  unele
      serie,  ori  acolo  unde  cele  trebuincioase  j  şi  vom  pregăti  terenul  pentru  urmaşii   scăderi  cari  împedecă  pe  plugari  de
      abundeazâ?  Abateri  se  află,  fireşte,  dar’  j  noştri  iubiţi,  să  ajungă  ei  la  şi  mai   a-’şi  asigura  un  venit  cât  mai  mare  din
      din  acelea  se  nu  se  facă  regulă  pentru  j  multă.                               cultura  grâului.
      toţi.  Asămenaţi  apoi  sate  între  sine, J     Dar’  înseşi  îmbunătăţirea  stărilor      1.   A   Întâia  şi  cea  mai  mare  scădere,
                                                                                                                    '
                                                                                                                         '
                                                                                                                           '
      oraşe,  ţinuturi  şi  ţeri  bogate  cu  sărace,   slabe  a  trecutului  şi  a  timpului  de  faţă,   ce  plugarii  săvîrşesc  în  cultura  grâului,
      şi  vedeţi  unde  e  sbuciumul  nemulţu­   a  vedea  cu  ochii  aceste  îmbunătăţiri,   este  lăsarea  ogorului.   Sute  şi  mii  de
      mirii  mai  mare,  în  cele  cu  bunăstare  a  şti  că  ai  muncit  şi  tu  în  cercul  tău  jugăre  de  pământ,  ce  rămân  an  de  an
   1   2   3   4   5   6