Page 4 - Bunul_Econom_1900_38
P. 4

Pag.  4                                            BUNUL     ECO N OM                                                Nr.  38

     asculta  de  poveţele  noastre.  Cu  toate   părţeşte  comitetul  Fondaţiunei  Elena  Ghiba-   catul  ori  doctorul  român  şi  să  duce  adesea
     acestea  statul  sănătăţii  obşteşti  din  ju­  Birta  s'au  presintat  40  concurenţi,  deşi  nu   mai  bucuros  la  străin.
     deţul  Ilfov  a  hotărît  se  ceară  cu  stă­  sunt  de  dat  decât  4  stipendii.  E  vorba  însă,   Ce  ne  trebue  nouă.  Românilor   din
     ruinţă  ca  se  se  înfiinţeze  negreşit  la   că  stipendiile  acestea  din  urmă,  de  câte  400   Teara-Ungurească  şi  Ardeal?  Ne  trebuesc
     toate  deregătoriile  judeţului,  plăşilor  şi   coroane  unul,  să  dau  elevilor  cari  vor  să  în­  întâiu  de  toate  preoţi  şi  învăţători  luminaţi,
     comunelor, de-asemenea  în spitale,  aşile,   veţe  carte,  pentru  a  să  face  „domni“,  vezi   şi  apoi  negustori  şi  meseriaşi,  cari  si  înte­
     închisori,  căsărmi,  şcoli,  fabrici,  hanuri,   Doamne.                              meieze  oraşe  româneşti 1  Câţi  mecenaţi  şi
     cârcime  şi  brutării,  numărul  cuvenit  de     Strănepoţi  de  împăraţi, cum ne socotim,   filantropi  români  au  fost  însă  până  acum,
     scuipători  de  faianţă;  apoi  ca  aceste   noi  Românii  am  voi  adecă  să  ne  facem   nici  unul  nu  s’a  găsit  să  lase fondaţie  pentru
     scuipători,  aşezate  în  săli  şi  odăi,  să fie   „domni"  cu  toţii!  Ori  care  ţăran  chiar,  dacă   a  se  creşte  preoţi,  învăţători,  negustori  şi
     zilnic  curăţite  şi  spălate,  turnându-se   are  vre-un  baiat  ceva  mai  deştept,  haid’  cu   meseriaşi.  Ci  ce vedem ?  „Iurişti"  cu grămada,
     într’însele  apa desmolipsitoare  pomenită   el  la  şcoală  înaltă,  să-’l  tacă  „domn".  Până   încât  peste  câţiva  ani  fiecare  sat  îşi  va  avea
     mai  sus,  şi  în  sfîrşit  ca  în  sălile  şi   să  înveţe  însă  copilul  carte,  tata  lui  sărăceşte   „fiscal",  ori  că  se  vor  îngrămădi  la  oraşe
     odăile  tuturor  acestor  aşezăminte  să  se   chiar  nainte  de  a  termina  fiul  său  şcoala,  şi   atâţia,  că  nu  vor  mai  putea  trăi  unul  de
     lipească pe păreţi  porunca:  „Nu scuipaţi   astfel  naţia  să  alege  cu  un  ţăran  fruntaş   altul.  Temerea  aceasta  mira  arătat-o  nu  unul,
     pe  josY\  pentru-că  îndeplinirea  acestei   scăpat,  şi  cu  un  domnişor  neisprăvit,  care,   dar’  mulţi  advocaţi,  bărbaţi  luminaţi  şi  cu
     noue  porunci  este  cea  mai  bună  pază   pentru  a  rămânea  ori  ca  să  ajungă  ,,domn“,   dragoste  pentru  neam.
     împotriva  molipsirii  noastre  de  ottică.  e  în  stare  se  se  facă  şi  Ungur,  ori  că  îşi   Şi  cine  este  chiemat  a  lecui  răul ?
          Tot  omul  cuminte  şi  doritor  de-a   tânjeşte vieaţa  prin  câte-o  ca celane  de advocat   In  locul  întâiu  foile  române,  făcend  cea  mai
     se  feri  pe  sine,  de  a  feri  pe  ai  sei  şi   sau  pe  la  vre-o  judecătorie.   întinsă  şi  mai  caldă  propagandă  pentru  îm­
     pe  alţii  de  molipsire  prin  sămenţa  ofti-   Cât  despre cărturarii  noştri  —  advocaţi,   brăţişarea  meseriilor!  In  locul  al  doilea  so­
     cei,  va  stărui  neîncetat  ca  se  fie  adus   preoţi  şi învăţători  —   nu este unul, care  să-’şi   cietăţile şi  băncile  noastre,  ajutând  mai  nainte
     la  îndeplinire  nepreţuitul  sfat:  nu  scui­  fi  dat  băieţii  la  meserii,  şi  rar  se  găseşte   de  toate  nu  creşterea  unui  proletariat  inte­
     paţi  pe jo s!                              câte  unul,  care  să-’i  fi  dat  la  negustorie!  Fie   lectual,  domni  cari  n’au  slujbe,  ci  si  ajute
                          Dr.  O.  BLASIANU.     aceasta  chiar  şi  cât  de  rău  ar  învăţa  copiii.   pe  ucenicii  de  pe  la  meserii,  calfele  şi  chiar
                                                                                            pe  măiestri  gata,  cari  îşi  deschid  ateliere.
                                                 Aşa,  că  între  cei  cari  recurg  pentru  diferite
                                                                                                  Ear’   Asociaţiunea   noastră   aradană
                                                 stipendii,  găseşti  foarte  mulţi  slabi  de  tot.
                 M e s e r i i                                                               a  dat  pildă.  In  şedinţa  sa  din  urmă  a  votat
                                                      Cine  nu  o  să  recunoască  primejdia   stipendii  (ajutoare)  pentru  doi  elevi  români,
                                                 mare?  In  loc  să  ne  creştem  adecă  negustori   cari  s’au  înscris  la  şcoala  de  meserii  din
          Eată  articolul  din  »Trib.  Poporului:
                                                 si  meseriaşi,  cari  si  scoată  de  prin  satele   Arad.  A  dat  două  ajutoare  pentru  caile  cari
             Se  îmbrăţişem  meseriile!          române  lipitorile  străine  şi  cari prin  câştigul   si  meargă  în streinătate pentru a  se face  mai
          In  şedinţa  din  urmă   a   comitetulu   lor  se  îmbogăţească  însăşi  vieaţa  românescă,   desivîrşiţi  în  meseria lor.  A  dat un  stipendiu
     Asociaţiunei-Naţionale-Arad me  a   trebuit  se   o  să  avem  cărturari  slabi,  încât pentru-ca ei s’o   pentru  şcoala  comercială  (aradană)  şi  dacă
     constatăm  un  lucru  foarte  ciudat:  pentru   poată  duce,  cât de  cât,  trebue  să  se umilească   ar  fi  avut  cui,  era  să  mai  dea  8  stipendii
     8  stipendii  (ajutoare),  câte  da  direcţiunea,   înaintea  stăpânirii  şi  adesea  chiar  să  se  în­  pentru  tineri,  cari  ar  îmbrăţişa  vre-o  meserie
     nu  s’au  înfăţişat  decât  2,  zi:  doi  concurenţi.   străineze  de  neam.  Ija  se  întâmplă  şi  aceea,   oare-care.
     Stipendiile se împărţesc adecă  tinerilor  români,   că  pentru  a  putea  trăi,  asemeni  cărturari   Facă  şi  celelalte  societăţi  asttel,  şi  în
     cari  ar  avea  plăcere  se  îmbrăţişeze  meseriile.   iau  de  pe  spinarea  clienţilor  lor  şepte  pei,   curend  starea  tristă  de  acum  se  va  schimba
     Mai  zilele  trecute  pentru  stipendiile  ce  îm-  încât  ţăranul  român  se  înstrăinează  de  advo-  în  bine.


                 F  O I Ţ A                      cuţa,  dacă  i-a  întrat  gărgăuni  în  cap,  se  su­  Şi  stă  lelea  Ioana  în  pat  şi  îi  plânge
                            9
                                                 ceşte,  se  ’nvârteşte  cât  ţii  zulica  de  mare,   inima  după  treabă,  că  tata  de  grija  oglinzii
                                                 şi  de  giaba,  sporul  e  numai  la  mama.  nu  se  poate  desbrăca,  şi  trebile  nu  le  poate
                Frum oasa.                            Şi mamei  îi  pare  rău  că  creşte  fata  aşa,   întimpina  pe  toate  şi  pânzele  şed  neţesute  şi
                                                                                            lada  cea  nouă  rămâne  goală.
                                                 că  ce  nu  face  mama  pentru  fata,  dar’  fata
          Anicuţii  îi întrase  în  cap că-’i  frumoasă.   începuse  a  se  face  fată  mare,  fată  de  mări­  *
     Vorba  de frumoasă  o  auzise  întâiaşi-dată  dela   tat  şi  lumea  în  pilda  ei  începuse  a  cânta:  Se  tace  o  nuntă  în  sat.
     un  boier:                                              Nu  ştiu  ţese                      Anicuţa  e  cea  dintâiu  la  nuntă.  Dacă
                                                              Nu  ştiu  coasă,
          —  Dar’  frumoasă  fată  ai,  lele  Ioanol                                        n’o  fi  ea,  cine  să  joace  înainte?  cine  să  ţină
                                                              Am  nădejde      -
          -t—  De  frumoasă  ca  frumoasă,  cucoane;                                        focul  jocului ?  pe  cine  să  schimbe  flăcăii  din
                                                              Că-’s  frumoasă.
     numai  mintea  de  ’i-ar  fi  frumoasă 1                                               mână  în  mână?  Şi  erau  şi  flăcăii  străini,  căci
                                                      Era  frumoasă  Anicuţa,  şi  lelea  Ioana  o
          Lelea  Ioana se  îngrijeşte  de  minte,  dar’                                     fata  se  mărită  în  alt  sat.
                                                 vedea  şi  de  aceea  toată  ziua  nu  mai  strînge
     fata  în  gândul  ei  zice:  las’  se  fiu  frumoasă                                        Vine  nunta.  Vin  nuntaşii  din  satul  ve­
                                                 picioarele:  alerga  mai  dihai  de  cât  caii  cei
     că  mintea  mi-o  potrivesc  eu.                                                       cin  împreună  cu  mirele  ca  să  ia  mireasa,  vin
                                                 de  postă;  ici  dăpănâtoare,  dincolo  rîschitoare,
          Şi  Anicuţa  îsi  potriveşte  mintea,  şi-o                                       mulţime  de  flăcăi,  s’a  umplut  ograda.
                                                 dincolo  iţe,  dincolo  tort,  dincolo  fuse,  unde
     potriveşte  cum  nu  se  poate  mai  bine.  Deo­
                                                 te  întorceai  numai  stative  şi  pânză  vedeai.  Doi  flăcăi  călări  vin  inainte  şi  pun  co-
     camdată  începe  a  se  căuta  în  oglindă.  Se
     uită  în  oglindă  să  vază  cum  o  fi  ea  de  fru­  Lucra  lelea  Ioana  să  facă  zestre  fetii   năcăria.
                                                                                                 Anicuţa e  druşcă,  ea  aruncă  după  dinşi
     moasă.  Să  mai  uită  să  se  vază,  căci  nu  ţine   că  mâne-poimâne  era  de  măritat  şi  nici  nu
     minte  cum  s’a  văzut.  Se  uită  să  vază  dacă   ştii  de  unde  i-se  arată  partea  ei  dela  Dum­  o  doniţă  de  apă  şi-i  udă  bine.
     e  tot  aşa,  se  uită  mereu:  dă  pe  unde  dă  şi   nezeu.  Ba  într’o  zi  s’a  dus  lelea  Ioana  cu   Lumea  rîde,  lăutarii  cântă* *  şi  Anicuţa e
     la  urmă  dă  tot  la  oglindă.             emul  ei  la  terg  şi  i-a  cumpărat  şi  ladă  fetei.   veselă  de  isbândă.
          Anicuţa  cu  mintea  ei  o  fi  frumoasă  ori   Ce  mai  ladă!  Ladă  verde  cu  floride  tranda­  Se  trage  carul  dinaintea  uşii,  să încarce
     n’o  fi.  dar’  s’a  ales  o  leneşă  de-i  duhlueşte   firi  şi  cu  balamale  negre  de  fer,  ladă  gospo­  zestrea.
     urma,  nici  capul  nu  şi-l  piaptănă  şi  nu  şi-l   dărească,  să  zică  nuntaşii:  bravo.  Flăcăii scot  din casă  o ladă  mare,  verde
     curăţa  cum  trebue.                             Dar’  într’o  dimineaţă  lelea  Ioana  se   cu  flori  de  trandafiri  şi  cu  balamale  de  fer.
          Lelei  Ioanei  nu-i  place  moda  asta,  dar’   scoală  bolnavă:  i-s’a  tăiat  o  mână  şi  un  pi­  Anicuţa  se  uită  la  dînsa,  pare  că  ar  fi
     ce  să  facă?  Strigă  ea  cât  strigă  toată  ziua:   cior  şi  nu  mai  poate  lucra,  de  abia  dacă   lada  ei.
     Anicuţă  încoace,  Anicuţă  încolo;  dar’  Ani-  poate  să  se  mişte.                      Flăcăii  cari  duc  lada,  fac  haz:.
   1   2   3   4   5   6   7   8